Ratacit prin Dobrogea

Daca iti trece prin cap, intr-o zi fara soare pe litoral, sa explorezi zone pe care n-ai ajuns inca sa le cunosti din propria-ti tara, vei descoperi curand, cel putin daca zona cu pricina e Dobrogea,

Daca iti trece prin cap, intr-o zi fara soare pe litoral, sa explorezi zone pe care n-ai ajuns inca sa le cunosti din propria-ti tara, vei descoperi curand, cel putin daca zona cu pricina e Dobrogea, ca ideea n-a fost una foarte buna. Nu pentru ca n-ai avea ce vedea! Dimpotriva. O vizita la Adamclisi, de exemplu, - monumentul, Muzeul de Istorie aferent, cu sediul in comuna ce poarta acest nume, si Cetatea Tropaeum Traiani - ar face toti banii, daca n-ai avea atatea "vicisitudini" de infruntat. Ca drumurile sunt proaste, asta nu mai e de mult o noutate, ci un adevar cu aspecte dureroase aici, in sudul extrem al tarii. Ajuns in pustietatea peisajului arid, ce combina dealuri tocite cu muchii de calcar si camp intins plin de scaieti, peste care se taraste agale, din cand in cand, cate o cotiga trasa de un magarus, putin lipseste sa te simti complet pierdut. Treci prin localitati care nu apar pe hartile proaste pe care le poti procura din "comertul socialist" (cum o fi vrand Ministerul Turismului sa atraga turisti cand nu verifica ce harti se comercializeaza pe piata?), indicatoare gasesti din an in paste, iar bornele kilometrice, care mai sunt in picioare, au fost de mult spalate de vanturi si ploi. Ratacesti printre coline, prin satucuri sarace, pe ale caror ulite pline de tufe de ricin se joaca in colbul alb prichindei ce ridica uimiti ochii spre masina, semn ca nu vad prea des asa ceva. Limanu, Cobadin, Topraisar, Mereni - sunt locuri uitate de lume si de Dumnezeu, desi bisericile si minaretele se ridica in soare ceva mai indraznete decat casutele pitice. Se spune ca oamenii acestia traiesc pe adevarate comori - tumulii care se vad peste tot in pamantul Dobrogei adapostesc micile sau marile averi ale comandantilor armatelor antice ingropati sub ele (un asemenea tumul ar fi fost initial si cel peste care s-a ridicat monumentul de la Adamclisi) - dar la ce foloseste cand la suprafata ei sufera de foame? E oare atat de greu sa se puna la punct in zona un traseu turistic care le-ar putea schimba, cu adevarat, viata? Ar fi astfel pus in valoare si monumentul de la Adamclisi (unde acum nu gasesti nici macar o brosura care sa dea ceva explicatii despre semnificatia lui) si Muzeul din Adamclisi - acum un simplu reper pentru pustii care se strang acolo in zilele de vacanta uitandu-se la putinii vizitatori ca la extraterestri - si Cetatea Tropaeum Traiani de pe dealurile de langa comuna. S-ar putea adauga traseului si o vizita la Manastirea Sf. Andrei de pe dealul Urloaiei, in drum spre care se poate coti spre Fantana Mihai Eminescu - un luminis vizitat candva si de poet - decizie pe care acum o poti pune in practica numai cu mari riscuri pentru propria masina. Deocamdata, toate acestea nu pot fi descoperite decat de cei cativa cu gustul aventurii. Pentru cei obisnuiti cu un minim confort (printre care, probabil, majoritatea turistilor straini) si cu siguranta propriei persoane, o ratacire pe plaiurile dobrogene risca sa semene cu o pelicula horror care ii va tine, in viitor, departe, pe toti eventualii protagonisti.