Istorie

articolul anterior articolul urmator

Realitatea ca ideologie

57
11 Oct 2013 18:30:03
Nicolae Manolescu
Nicolae Ceauşescu, alături de Mihail Gorbaciov,
cel care a încercat să reformeze comunismul şi, prin asta, l-a distrus / Fotocopie din ziarul „Scânteia”
Nicolae Ceauşescu, alături de Mihail Gorbaciov, cel care a încercat să reformeze comunismul şi, prin asta, l-a distrus / Fotocopie din ziarul „Scânteia”

Sub ochii noştri abia întredeschişi, se conturează luări de poziţie pe net, în presa scrisă şi în cărţi în favoarea unui neomarxism (neoleninism?) pe cât de insidios, pe atât de periculos.

Reacţiile sunt încă minime, dovadă că acest neomarxism pare încă benign. Cum n-am crezut niciodată, iar astăzi cu atât mai puţin, în inocenţa ideologiilor, îi avertizez pe eventualii comentatori că puişorul cu puf auriu în loc de pene va deveni nu peste mult timp ditamai cocoşul al cărui cucurigu ne va asurzi pe toţi.

Să ne amintim de zorii democraţiei noastre postdecembriste înverziţi pe neaşteptate de ideologii de extremă dreaptă sau de-a binelea legionare. Partidele purtătoare de cuvânt n-au întârziat. Deşi legea le interzice, derivele extremiste nu sunt stingherite nici când se limitează la discursuri ideologice, nici când se instituţionalizează. E şi cazul discursului de extremă stângă din debutul celui de al treilea deceniu postdecembrist care a trecut deja la critica anticomunismului considerat, nici mai mult, nici mai puţin, ca o formă de „terorism intelectual“. Am scris în această pagină acum o săptămână pe tema cu pricina.

Comunismul, o ficţiune

Problema pe care mi-o pun astăzi este aceea a pericolului reprezentat de discursul ideologic ca atare, fie şi neurmat de o politică de partid. S-a remarcat demult că un discurs poate fi nociv chiar mai înainte de a îmbrăca o formă politică. Nu e vorba de faptul că orice astfel de formă politică e anticipată de obicei de un discurs radical. E vorba de nocivitatea discursului însuşi, a cuvântului care creează o realitate politică.

Mai demult Vačlav Havel, mai de curând Alain Besançon au demonstrat că regimurile comuniste au fost şi sunt o ficţiune ideologică. Ele sunt, aşa zicând, construcţii verbale, edificii înălţate cu ajutorul mortarului de cuvinte. Şi pier cum s-au născut: prin cuvinte. Ceea ce pare a fi o realitate economică, socială sau morală în regimurile comuniste nu este, în fond, decât o ficţiune plină de promisiuni imposibil de ţinut, un castel de cărţi de joc care se prăbuşeşte la cea mai firavă adiere a vântului istoriei.

Gorbaciov a crezut în perestroika, în putinţa de a reforma sistemul. Dreptate avea Ceauşescu, ostil oricărei reforme. Comunismul nu poate fi reformat decât cu preţul distrugerii. El este astfel construit, ca o utopie verbală, încât cea mai neînsemnată modificare a esenţei lui îl distruge.

Abia când ficţiunea lasă locul realităţii, constatăm vidul absolut al regimurilor comuniste. În destule cazuri, nici măcar n-a fost nevoie de revoluţii pentru ca acest fenomen să se petreacă. În Ungaria, în Cehoslovacia, în Polonia, a fost destul ca lumea să iasă paşnic în stradă sau să obţină acordul guvernului comunist pentru alegeri libere sau să capete dreptul de a înfiinţa mai multe partide pentru ca regimul comunist să iasă brusc şi definitiv din scenă.

Un drog puternic

Regimurile comuniste au existat exclusiv prin efectele tragice ale ideologiei care le constituia. De aceea rămân inexplicabile ororile lor. Nicio alcătuire istorică reală, nici chiar fascismul, n-a produs în epoca modernă o subumanitate capabilă de astfel de acte de barbarie individuală şi colectivă precum maoismul sau stalinismul. S-a schimbat natura omului?

Regimurile comuniste au existat exclusiv prin efectele tragice ale ideologiei care le constituia.

Şi rămânând la „dimensiunile“ noastre, ce fel de fiinţe umane au fost securiştii care conduceau închisorile în anii 1950 sau medicii din spitalele de psihiatrie din anii 1970-1980? Nu vorbesc de Mao sau de Stalin, fiindcă ei depăşesc puterea mea de înţelegere, ci de zecile de mii de drogaţi ideologic care le îndeplineau voluptuos ordinele. Realitatea comunistă ca ficţiune ideologică a fost rodul unui tip nou de discurs care a funcţionat ca un drog puternic cu antidot mult timp necunoscut. Un drog pe care îl redescoperim astăzi în islamismul radical.

Este motivul pentru care n-avem voie să neglijăm reabilitarea discursului comunist de către o mână (deocamdată!) de tineri, printre care regăsesc şocat foşti studenţi ai mei, sub cuvânt că viaţa intelectuală românească ar avea absolută trebuinţă de o aripioară de stânga spre a-şi putea lua zborul în lumea ideilor. Convingerea cu care aceşti tineri afirmă a nu fi nostalgicii unui regim ale căror orori nu le-ar nega, vezi bine, le dezvăluie ignoranţa: dornici doar să reinventeze un discurs, cum pretind, ei nu-şi dau seama că tocmai discursul este principalul răspunzător de ororile cu pricina.

Folosesc o armă ucigaşă fără ca măcar să-i cunoască performanţele istorice. Se joacă cu focul. Dar nu ca nişte copii nevinovaţi. Sunt nişte adulţi care îşi întârzie maturizarea intelectuală cultivând cea mai plină de tragice consecinţe ideologie a secolului încheiat, în care alţii ca ei au fost carnea de tun a ideologiei cu pricina.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

57 Comentarii

Motanescu
11.10.2013, 19:23:09

"Ceea ce pare a fi o realitate economică, socială sau morală în regimurile comuniste nu este, în fond, decât o ficţiune plină de promisiuni imposibil de ţinut, un castel de cărţi de joc care se prăbuşeşte la cea mai firavă adiere a vântului istoriei." Fraza aceasta se potriveste ca o manusa actualului regim din Romania.

+6 (6 voturi)
Victor Popescu
11.10.2013, 19:42:12

”În Ungaria, în Cehoslovacia, în Polonia, a fost destul ca lumea să iasă paşnic în stradă...” - o viziune destul de „zen” care ingoră convulsiile istorice din anii 60-80, care au pregatit, in parte, aceste revoluții catifelate :) Vorbiți ca și cum Solidaritatea sau Carta 77 s-ar fi întâmplat în liniște, într-o grădină zen unde aparatul represiv grebla nisipul. ”Problema pe care mi-o pun astăzi este aceea a pericolului reprezentat de discursul ideologic ca atare...” - dați o semnificație destul de straine cuvântului ”ideologie”, ceea ce vă permite să alunecați în sofisme de tipul ”Ideologia duce musai la efecte tragice” - pt. dvs. doar extremismele sunt ”ideologice”. Întrebare: Liberalismul, social-democrația etc. nu au în spate tot o ”ideologie”? Sunt cumva lipite de realitate ca tapetul de perete?

+5 (9 voturi)
MelosNegros
11.10.2013, 21:11:08

Excelente observaţii la discursul şi limba de lemn a cunoscutului nostru critic literar. Care mai nou o început să fie pasionat de...filosofia istoriei - neavând însă parte de mai multă în pricepere în chestie, decât un...miliţian.

0 (12 voturi)
ion LIBER ŞI VIU
11.10.2013, 21:10:47

Manipularismul ca Meserie intelectualicească Cînd cel care se joacă literar-literal cu cuvintele, acum şi aici prezent, Tov. Nicolae Manolescu Preşedintele, printre altele scrie, îţi bagă sub nas şi-ţi introduce în creier direct grotesc, sublimal, realist ficţional şi ideologic propagandistic manipulatoriu, Sintagmagoreic „Ceauşescu avea dreptate” Pardon ! chiar şi mai RĂU : „Dreptate avea Ceauşescu”, poţi fi sigur că continuarea Cacialmalelor comuniste sînt pe mîinuieli bune. Cînd Tovaraşi precum Nicolae Manolescu & Andrei Pleşu &COMP. au cultivat de 24 de ani, întreţinut şi funcţionalizat ficţionalizat finalizînd SSCCHIMBAREA LA FAŢĂ A COMUNISMULUI, poţi fi sigur că Noul Comunism, Viitor de AUR ARE . Cît despre textuleţul cu pricina, de mai sus, care este de o banalitate îngrozitoare, de vîrsta a III-a şi clasa a II-a la şcoala de partid a propagandiştilor de GAŞCA din CARTIER, nu e mai nimic de zis decît o, nici măcar, o uimitoare jenantă indiferenţă ! AŞA SE CĂLEŞTE PIXELUL !

0 (8 voturi)
Mircea Nistor
11.10.2013, 22:08:39

Stimate domnule profesor,discreta "deviatie " de stanga a mai tinerilor invatacei,considerat-i o reactie cvasinormala in acest moment de criza si de cumpana al capitalismului,denumit pudibond de "politrucii" sai de serviciu,"economie de piata".Puteti fi sigur,ca ,aceiasi tineri,traitori in defunctul sistem social,ar fi devenit producatori de "samizdat",sindicalisti "alternativi" ca cetateanul Walesa,si in general,disidenti,macar in gandire,daca nu pe fata...Dumneavoastra visati la uniformitate de gandire,intocmai ca anchilozatii activisti cu facultatea la "Stefan Gheorghiu",ceea ce este contraproductiv pentru evolutia societatii,si de neconceput pentru ceva ce se doreste a fi "societate deschisa".Sau acum,ca a "invins" ideile economice ale capitalismului,nu trebuie sa existe alta ideologie,decat aceea care-i slujeste interesele economice?!Nu perpetuati confuzia intre materialismul dialectic ca (virgula!) curent filosofic,analiza economiei de catre Marx si adeptii sai si modul absolut demential in care ele au fost aplicate de tov.Pol Pot,paregzamplu"...Nu va este oare clar,ca orice oranduire sociala isi doreste"nivelarea" gandirii membrilor sai,pentru ca cei aflati la putere ,sa-si conserve pe durata nelimitata puterea si privilegiile?! Uitati-va la "productia" legislativa a membrilor Marii Adunaturi Nationale,reuniti in mastodontul opulent care consuma anual electricitate cat orasul Ploiesti..Uitati-va cum au coborat pragul de participare la momente esentiale ale democratiei, precum referendumurile la 30%.Vi se pare ca ne-au propus un model de democratie reprezentativa,demna de urmat?!...

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (57)