Regina Ana 91: Modelul femeii care ne-a lipsit atâţia zeci de ani!

Regele Mihai şi Regina Maria

Lipsa nedreaptă a Reginei Ana din prim-planul societăţii româneşti timp de zeci de ani ne-a răpit şansa la un model de eleganţă, demnitate, dârzenie, frumuseţe interioară şi exterioară, iată de ce acest superb album îmi provoacă nu doar o imensă bucurie, ci şi o mare tristeţe.

Regina Ana 91: Modelul femeii care ne-a lipsit atâţia zeci de ani!

Istoria recentă a României pre şi postdecembristă nu ne-a oferit atâtea modele de excelenţă feminină. Avem o personalitate de excepţie pe care românii, spre ruşinea lor, o cunosc prea puţin şi îşi amintesc foarte rar. Însă doar privind la ea atât femeile românce cât şi bărbaţii români au ce învăţa.

La 18 septembrie a.c., Regina Ana, soţia Regelui Mihai, a împlinit 91 de ani. În presa românescă enorm de puţin s-a amintit. Cine ştie că Regina Ana a crescut cinci fiice, a fost voluntar pe front trei ani şi a avut o căsnicie deloc uşoară timp de 66 de ani în exil alături de un rege trist alungat din ţara sa? Cine ştie că este pasionată de poezia lui La Fontaine, muzica lui Enescu, Chopin şi Saint-Saens ? Majestatea Sa păstrează o discreţie totală. Din păcate, în România, a acordat un singur interviu televizat doamnei Eugenia Vodă la Televiziunea Română (Profesionişii). Avea 86 de ani. De ce am aşteptat atâţia ani ca cea mai longevivă consoartă de voievod sau rege din toată istoria noastră să ne fie cunoscută şi să ne vorbească?  

Primită în Europa şi America, dar nu în România

Principesa Ana s-a născut la Paris şi a fost bine primită de America, Italia, Marea Britanie, Elveţia, dar ţara soţului, a Regelui, ţara pe care Regele a iubit-o şi a condus-o, ţara devenită dezrobită, independentă şi modernă sub înaintaşii Regelui nu a acceptat-o decât târziu, în 1992, şi atunci doar pentru câteva zile.   

În 1939, familia principesei a reuşit să scape de furia naziştilor şi din Franţa a trecut în Spania şi de acolo în Portugalia şi în final în America. Pe când trăia la New York, Regina Ana, a studiat artele şi în paralel a lucrat ca vânzătoare într-o florărie a magazinului universal Macy's. În Anglia în anii 1950, alături de Rege, s-a ocupat de grădinărit, nu au trăit ca nişte regi în palate, au fost nevoiţi să-şi câştige existenţa dintr-o grădină de zarzavat, dintr-o fermă de pui şi un atelier de tâmplarie şi toate acestea când alţi regi şi regine mergeau la ceai şi film. Resursele financiare erau insuficiente, viaţa era simplă, familia era mare şi trebuia întreţinută, Regina, mergea la hipermarket şi cumpăra cu toată modestia cea mai ieftină mâncare refuzând să-şi permită luxul unor rochii sau bijuterii scumpe sau să facă alte cheltuieli nesăbuite. În acelaşi interviu Regina Ana a apreciat că Familia Regelui a fost ajutată financiar de prieteni apropiaţi printre care i-a amintit cu recunoştinţă pe Mihai Marinescu (Milică) care a sprijinit mare parte din educaţia celor cinci principese.

Şi-a riscat viaţa pe front doi ani şi jumătate

Începând cu 1943 şi până la sfârşitului războiului, Regina Ana, s-a dedicat ca voluntar în armata franceză participând alături de Forţele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, primind la final „Crucea de război" a Franţei şi gradul de locotenent. A muncit ca şofer pe o ambulanţă transportând răniţi şi sânge pentru perfuzii. Desigur, era o muncă foarte grea pentru că a văzut atât de multă suferinţă: „Tineri care ştiai că o să moară şi nu puteai face nimic pentru ei, decât, uneori, să-i ţii de mână. Pe urmă s-a mutat devenind şoferul comandantului făcând curierat pe un jeep militar. Regina subliniază că toţi fraţii ei şi însuşi tatăl ei, prinţul René de Parma, au luptat pe front:

Toţi fraţii mei au fost pe front. Jacques a fost aviator, în Norvegia, Michel a fost paraşutist şi Andre în "Irish Guards". Deci toţi am fost înrolaţi în armată. Toţi voluntari. Tata a făcut şi războiul din Finlanda, ca voluntar. Suntem oameni care iubim libertatea.

Regele nu a renunţat la religia ortodoxă  

După ce l-a cunoscut la Londra în 1947 pe Regele Mihai la nunta viitoarei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Philip, ducele de Edinburg (verii lor), şi au decis să-şi unească destinele mai rămăsese un singur pas. Principesa Ana, catolică fiind avea nevoie de o dispensă de căsătorie din partea conducătorului Bisericii Catolice, Papa Pius XII-lea, la acea vreme. Papa ar fi încuviinţat căsătoria cu condiţia ca urmaşii să fie crescuţi în religia catolică, fapt refuzat de Regele Mihai căci contravenea Constituţiei Monarhice din România. Atunci, mama principesei, prinţesa Margareta a Danemarcei şi soacra ei, Regina Elena, au mers în audienţă la Papă să ceară dispensa. Şi pentru că Papa nu a vrut deloc să-şi dea binecuvântarea mama principesei a mers atat de departe încât a dat cu pumnul în masă! În consecinţă nici părinţii, nici fraţii principesei Ana nu au putut participa la nunta cu Regele Mihai.

Şi totuşi, fără dispensa Papei cei doi tineri s-au căsătorit conform ritului ortodox în camera tronului Palatului Regal din Atena la 10 iunie 1948.

Despre Regele Mihai

Regele Mihai s-a aflat în toţi aceşti ani în doliu după ţara lui. „E foarte greu să pierzi o ţară. Gândiţi-vă, pierzi totul! Când îi văd astăzi pe bieţii refugiaţi, mi se pare ceva îngrozitor. Azi vezi refugiaţi peste tot în lume. Să pierzi totul! Nu mai ai rădăcini...Pentru că rădăcinile sunt în ţara ta. E foarte greu. Ce bucurie a simţit când s-a putut întoarce aici, în România, ţara inimii lui...”

Regina spunea că Regele face mereu ceea ce este drept. Nu are nevoie de sfaturile mele. Nu îl sfătuiesc, vorbim.

Ce e iubirea şi cum durează 66 de ani?

În interviul Eugeniei Vodă, Majestatea sa declara că „Iubirea e o prietenie ce durează o viaţa întreagă, o prietenie apropiată, cineva care e lângă tine, te ţine de mână, mergeţi împreună, sau vă urmaţi. Cred că e mai mult decât iubire, deoarece aparţine fiecărei zile: să fii cu cineva cu care doreşti să fii.

Secretul consider că se află în expresia: a merge împreună. Cu toate diferenţele de opinie, de piedicile şi supărările vieţii, când doi oameni care şi-au unit destinele decid să meargă împreună, adică să păstreze acelaşi tel căsnicia devină fericită. După 66 de ani Regina Ana declară următoarele „sunt mândră să-i fiu soţie şi cred că pot privi acolo sus şi pot spune: «Doamne, iţi mulţumesc!»”. Deşi a trăit întreaga viaţă cu greutăţile exilului, cu toate acestea, la întrebarea „cum vă imaginaţi fericirea?”, Regina Ana a răspuns: „Nu am nevoie să îmi imaginez, sunt fericită.”

Preţuirea pentru părinţi. Sacralitatea familiei

De la părinţi a învăţat că trebuie să muncească. Despre Regina Elena mărturiseşte că era o persoană minunată, care a dat mereu dovadă de spirit de dreptate. „Ne-a ajutat mult pe mine si pe fiicele mele. Reginei Elena îi datoram mult din ceea ce suntem astazi.”  Şi munca a fost un criteriu de viaţă şi pentru toate cele cinci fiice.

„E un dar de la Dumnezeu! Fiecare copil e un dar. Cum poti refuza un dar al lui Dumnezeu?” spune Regina Ana. Toate cele cinci fete muncesc: Principesa Margareta are o fundaţie pentru copiii săraci şi pentru bătrâni, principesa Elena este contabilă, lucrează în Anglia alături de soţul avocat, principesa Irina se ocupă de cai, în America, principesa Sofia locuieşte în Franţa, în Bretania, scrie cărţi pentru copii şi pictează foarte bine. Principesa Maria, a cincea fiică, trăieşte în New Mexico unde lucrează într-un cabinet medical.

Principele Nicolae, nepotul Reginei Ana, declara într-un interviu ceva atât de adevărat „Faptul că ea a acceptat să-i fie alături, chiar şi în aceste condiţii, spune multe despre curajul şi despre caracterul ei. Rolul său a fost, aşadar, mult mai complex decât cel al unei soţii care-şi sprijină soţul de-a lungul unui trai normal. Ea a trebuit să preia ataşamentul emoţional faţă de ţara a cărei Regină devenise, dar pe care nu a avut prilejul să o cunoască decât în anii ’90.

După 1990, deşi nu a urcat niciodată pe tronul României, a cutreierat întreaga ţară mergând prin sute de sate şi oraşe cunoscând românii aşa cum trăiau în casele lor”. 

La împlinirea a 90 de ani, Reginei Ana i-a fost dedicat un volum semnat de ASR Pricipele Radu cu titlul „Ana. Portretul Reginei/Anne. Portrait of the Queen”, publicat în colecţia „Casa Regală”, la Curtea Veche Publishing.

Iren Arsene, managerul editurii sublinia: „Lipsa nedreaptă a Reginei Ana din prim-planul societăţii româneşti timp de zeci de ani ne-a răpit şansa la un model de eleganţă, demnitate, dârzenie, frumuseţe interioară şi exterioară, iată de ce acest superb album îmi provoacă nu doar o imensă bucurie, ci şi o mare tristeţe”.

La Multi Ani, Majestate!