Istorie

articolul anterior articolul urmator

Regina Maria a României –mister, viziune şi arome de parfum exotic

4
26 Jan 2015 15:06:59
Carmen Zamfirescu
Regina Maria a iubit poporul român, dar şi simbolurile acestuia, printre care şi portul tradiţional
Regina Maria a iubit poporul român, dar şi simbolurile acestuia, printre care şi portul tradiţional

În acest an se împlinesc 140 de ani de la naşterea Reginei Maria a României (29 octombrie 1875 ) şi 77 de ani de la moartea sa (18 iulie 1938). Regina Maria şi-a pus definitiv amprenta asupra imaginii României, asupra destinului acesteia, dar şi asupra Casei Regale a României. Începută de către Regina Elisabeta, deschiderea Casei Regale către români a cunoscut proporţii covârşitoare sub Regina Maria.


Primul element şi cel  mai definitoriu a fost costumul popular pe care l-au adoptat atât Regina, cât şi doamnele din Suita sa, începând de la un eveniment organizat la Constanţa, lângă Farul Genovez, la începutul secolului XX, când era încă Principesă Moştenitoare, aşa cum am arătat în cartea mea Severinul Regal  -între portul popular ca stil regal şi portul fluvial (1866-până în zilele noastre), Craiova, Editura Revers, 2014

Parfumul violet, preferatul Reginei Maria

Regina Maria a rămas în conştiinţa poporului ca o iubitoare a culorii violet şi a parfumului de violete. Începutul acestei pasiuni coboară încă din copilăria sa, când a vizitat Palatul San Antonio din Malta, unde fusese plantat, la ordinul mamei sale, fiica Ţarului Alexandru al II-lea, Marea Ducesă Maria Alexandrovna un strat cu violete „de Rusia”, al căror parfum a fermecat-o pe suverană. Deja, la Casa Regală a României era o tradiţie ca parfumurile să se prepare de către doamnele din Suita Regală.

Regina Maria a României a devenit în 1922 imaginea casei de parfumuri Jean-Francois Houbigant (care exista încă din 1775, cu 14 ani înainte de izbucnirea Revoluţiei Franceze în 1789).

În 1829, anul păcii de la Adrianopol, Casa Houbigant a creat pentru prinţesa Adelaide d’Orleans parfumul „Quelque Flores Royale” (un amestec din cele mai plăcute arome florale, între care şi violetele), care a devenit parfumul preferat de Regina Maria a României.

În 1925, când Regina Maria se afla în culmea gloriei, a primit din partea unui apropiat al Familiei Regale Maharajahul de Kapurthala (amintit de Regina Maria în Însemnări zilnice) un mic flacon încrustat cu pietre scumpe, în care se găsea parfum din violete de pe coasta Coromandel (Asystasia gangetica). De atunci, parfumul acesta a devenit preferatul Reginei, în următorii 13 ani, cât a mai trăit.

Regina Maria, ultimele cuvinte: „Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit”

Regina Maria a ales să locuiască la Sinaia, la Pelişor, aici fiind Salonul de Aur, Dormitorul de Aur şi cabinetul său de lucru. Pelişorul însuşi poartă amprenta planurilor şi desenelor Reginei Maria.

Regina Maria şi-a iubit Ţara şi a promis în faţa lui Dumnezeu că va rămâne alături de ea şi dincolo de mormânt. Iată, în acest sens, câteva fragmente din Testamentul său:

”Ţării mele şi Poporului meu,           

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.

Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţi în mine. Dar aceasta e uitată.

Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său.

Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit…

Niciodată nu mi-au plăcut formele şi formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul şi am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieşte cum poate nu cum ar dori. Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece.

N-am nici o avuţie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.

Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aş dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă. Încredinţez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greşi, dar inimile lor calde aşa cum a fost a mea: iubiţii şi fiţi folositori unul altuia căci aşa trebuie să fie.

Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare.

Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţiii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe.

….....

Acest testament a fost făcut scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933.

MARIA, REGINA ROMÂNIEI”

Spiritul de după moarte al Reginei Maria

Şi totuşi, Regina a trimis semnele existenţei sale în momentele de grele încercări prin care a trecut România. Există mărturii că imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I şi plecarea acestuia de la Sinaia (în ianuarie 1948) în încăperile unde Regina îşi petrecuse timpul, s-a simţit acel parfum exotic de violete indiene.

Dacă citim cu atenţie testamentul Reginei Maria, din el se desprinde ideea dragostei necondiţionate faţă de Ţara care a primit-o şi pe care a iubit-o. În ultimii ani din viaţă, Regina a continuat să lupte, identificându-se cu poporul român, cultura lui, obiceiurile. De aceea se constată faptul că ”Regina Sfântă” (numită astfel de cei aflaţi în slujba sa), cum fusese numită şi la ale cărei funeralii veniseră mulţimi impresionante de oameni, a continuat să fie aproape de poporul ei de dincolo de moarte. La înmormântarea ei, ca semn de respect, doliul a fost violet, culoarea preferată a Reginei. Din ianuarie şi până în mai 1948 comuniştii au trecut la eliminarea prestigiului instituţiei monarhice şi la îndepărtarea exponenţilor acesteia. România a cunoscut ocupaţia militară sovietică până în 1958.

Apariţiile spiritului Reginei Maria, sesizate de martorii oculari prin mireasma ameţitoare a parfumului exotic de violete -parfumul Reginei reprezintă cele mai grăitoare şi zguduitoare mărturii ale durerii Reginei faţă de instaurarea comunismului în România.

Momentele în care a fost simţită prezenţa spiritului Reginei, prin exoticul parfum de violete de pe coasta Coromandel în perioada 1948-1950, rămase în memoria contemporanilor au fost :

·         ianuarie 1948, imediat după plecarea din Sinaia a Regelui Mihai I, în urma abdicării forţate din 30 decembrie 1947;

·         10 mai 1948 (10 mai, până la 23 august 1945 a fost ziua naţională a României);

·         25 octombrie 1948, ziua de naştere a Regelui Mihai;

·         8 noiembrie 1948-ziua Sf. Mihail şi Gavril, onomastica Regelui Mihai;

·         30 decembrie 1948, când se împlinea un an de la abdicarea forţată şi proclamarea Republicii Populare Române-30 decembrie 1947).

·         8 noiembrie 1950, cu ocazia unui sejur al lui Chivu Stoica, la Sinaia 

Exotica aromă a parfumului Reginei nu se răspândea pe holuri, pe scări, ci rămânea în anumite locuri, ca şi cum ar fi provenit de la o persoană aflată în viaţă (aprecierea scriitorului Radu Sergiu Ruba, în articolul ”Doliu violet”). Când spiritul dispărea şi reapărea inexplicabil în alt spaţiu, revenea şi parfumul, acolo unde spiritul alegea să stea.

Există mărturii ale celor ce au trăit acele zile, de la slujbaşi ai palatului (aceştia spuneau că parfumul era resimţit şi de animale, care deveneau agitate), la militari, la cadre ale Securităţii comuniste (care s-au temut să vorbească despre asta, pentru a nu fi acuzaţi de ”misticism”, o gravă acuzaţie la acea dată, unele cadre îmbolnăvindu-se psihic în forme foarte grave,) că spiritul Reginei Maria a reapărut la Pelişor cu ocazia unor evenimente precum:

·         moartea lui Petru Groza- 7 ianuarie 1958 (şeful primului guvern comunist instalat abuziv la 6 martie 1945);

·         moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, în 19 martie 1965.

Comuniştii, sesizând prezenţa spiritului Reginei Maria, prin exotica aromă a parfumului de violete indiene, au luat măsuri excepţionale, printre care s-a remarcat triplarea pazei obiectivului. În acest scop, ei au adus chiar cadre care s-au remarcat în acţiunile îndreptate împotriva partizanilor anticomunişti, dar nimeni nu-şi putea explica cum parfumul apărea şi dispărea instantaneu, cu o repeziciune uimitoare, la etaje şi în locuri diferite din Palatul Pelişor, unde Regina Maria şi Regele Ferdinand îşi petrecuseră timpul, în special în Salonul de Aur.

După  19 martie 1965, mireasma exotică a parfumului de violete care anunţa prezenţa spiritului Reginei Maria, nu a  mai fost semnalată. Totuşi, cei care vizitează Castelele Peleş şi Pelişor pot să constate şi astăzi că în grădinile din jurul acestor castele de o importanţă istorică deosebită, cresc cele mai parfumate violete de pe întreaga Vale a Prahovei, semn că florile Reginei arată faptul că aceasta, de undeva de sus,  continuă să iubească   România şi  Poporul Român.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Ludwig
26.01.2015, 17:36:39

Traiasca Monarhia!!! singura institutie ce a facut ceva bun pentru tara. Pana acum republica si ai ei presedinti ne-au adus la sapa delemn...

+1 (7 voturi)
Ardelean Adrian
26.01.2015, 18:26:31

Nu putem decat sa multumim Reginei Maria, o amintire vie sa fie si pentru cei tineri.

+5 (5 voturi)
Tele Buinoiu
26.01.2015, 20:23:19

Aceste cuvinte "n-am judecat, am iubit" sunt cuvinte profund crestine si pe care Regina Maria le-a trait in Romania. Asa sa procedam si noi: sa n-o judecam ci s-o iubim sa fim si noi crestini cei de acum si sa-i punem o lumanare aprinsa la "vii" pentru ca sufletele nu dispar. Eu pun lumanare la mormantul prietenilor care au murit pentru ca asa cum spune un preot roman contemporan "daca prietenii mei ar lua din mine fiecare ce a pus, n-ar mai ramane nimic din mine" Sa punem lumanare aprinsa la toti cei pe care ii iubim. Dumnezeu vede.

+2 (2 voturi)
Kinga Toma
26.01.2015, 22:57:13

Te binecuvintez Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele. Increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si mangaiere in suferinta. Fii vesnic imbelsuagata, mare si plina de cinste. Iubita Romanie, sa stai falnica printre natiuni. Sa fii cinstita, iubita, priceputa. Muuuultumim.

Modifică Setările