România poate duce NATO în conflict armat cu Federaţia Rusă

Există o situaţie, cu probabilitate mare de a se întâmpla, şi prin care România declanşează mecanismul NATO.Acest lucru va deschide un conflict armat între NATO şi Federaţia Rusă, în cazul în care aceasta din urmă nu va negocia. O situaţie similară a mai existat în 1989, dar cele două blocuri armate s-au înţeles, iar Federaţia Rusă a bătut în retragere.

Situaţia se poate repeta în anii următori şi reprezintă un risc pe care trebuie să ni-l asumăm.

În ultima perioadă, deşi există prevederi internaţionale foarte clare, Marile Puteri au impus modificări de frontiere în spaţiul European. În afara desfiinţării Ceho-Slovaciei, toate celelalte modificări s-au făcut fără respectarea Acordului de la Helsinki şi care vizează acordul tuturor părţilor implicate. Desfiinţarea Iugoslaviei, sustragerea de teritorii din Republica Moldova, Georgia şi acum Ucraina, reprezintă modalităţi prin care Marile Puteri arată că legea este respectată doar de către cei slabi.

Şi cum România nu o putem cataloga ca fiind o mare putere, înseamnă că Legea este şi pentru Noi. 

Să spunem că Republica Moldova decide să se unească cu România.

Majoritatea consideră că pentru acest lucru este nevoie de o majoritate în societate, dar nu este aşa. Cele două Republici sunt parlamentare sau semi-parlamentare. Acest lucru implică existenţa unui For ales democratic şi care să reprezinte poporul pe perioada de desfăşurare a mandatului.

Pentru ca Republica Moldova să se unească cu România este nevoie doar să se găsească o majoritate Parlamentară în acest sens. Aşa cum se fac alianţele care conduc ţări, tot aşa se pot forma şi alianţe care să decidă în numele poporului.

Parlamentul este considerat în cele două republici româneşti modalitatea legală şi constituţională prin care dreptul suveran al poporului se poate exprima. 

În această toamnă-iarnă vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Alianţa pro-europeană actuală se poate menţine, sau Nu. Dacă Rusia nu îşi bagă coada în Partidul Democratic, în care există acum o inserţie puternică de elemente comuniste, iar acesta va decide brusc o alianţă cu comuniştii, atunci  pro-europenii se vor menţine.

Binenţeles că aceasta nu va avea interesul de a renunţa la putere în interesul binelui public, a poporului român, dar anii de guvernare vor trece şi o altă Putere nu vor mai prinde.

Comuniştii nu vor veni acum, dar cu siguranţă vor veni peste patru ani. Când acest lucru se va întâmpla, partidul supus intereselor Moscovei va începe un adevărat pogrom împotriva celor care au vrut să ducă Republica Moldova spre Uniunea Europeană. Acest lucru s-a mai întâmplat, atunci când Voronin a venit la putere şi cu susţinerea României, pentru ca ulterior să elimine toţi factorii economici nesubordonaţi din Republica Moldova.

După ce îşi vor umple bine desaga, oficialii politici pro-europeni vor decide peste patru ani că e mai sigur pentru ei un spaţiu occidental, aşa cum şi România este, şi vor Vota Reunirea cu România. 

Evenimentul se va întâmpla şi mai repede dacă Rusia va încerca deschiderea unui conflict în Republica Moldova după modelul Ucrainian. Acesta va forţa de asemenea reunirea cu România.

Parlamentul Republicii Moldova îşi va da acordul în acest sens, ulterior parlamentul României aprobând un document similar. Cele două vor fi puse pe masa ONU, iar acesta va ţine cont de dorinţa suverană a poporului român. Republica Moldova va înceta atunci să existe ca stat.

Problema este că actuala Republică Moldova are în componenţă un teritoriu care se află sub ocupaţie rusă. Acest teritoriu este recunoscut de dreptul internaţional ca aparţinând Republicii Moldova.

Reunirea cu România va duce la situaţia în care zona de dincolo de Nistru va ajunge în interiorul statului român, stat membru NATO.

O astfel de situaţie s-a mai întâmplat în 1989, atunci când cele două Germanii au ales să se unească. Germania Federală era membru NATO, iar Germania Democrată avea trupe sovietice de ocupaţie pe tot teritoriul.

Reunirea celor două stat germane a însemnat absorţia Germaniei de Est în cea Federală, prima dispărând ca entitate statală. Obligaţiile Germaniei Reunificate au rămas cele ale Germaniei foste de Vest.

Atunci au început negocierile între Marile Puteri iar decizia a fost aceea ca Rusia să îşi retragă dispozitivele militare. Germania a ales să plătească costurile relocării acestor trupe şi   a asigurării bunăstării soldaţilor care nu au făcut decât să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de ţara lor, adică URSS. Mai pe scurt, s-au dat bani.

România va fi într-o situaţie mai favorabilă, dar similară.

Federaţia Rusă va avea în acel moment două posibilităţi: să accepte negocieri de retragere sau Nu. Condiţiile de retragere şi compensaţiile materiale pot exista.

Dacă Federaţia Rusă va spune NU, atunci România are dreptul legal de a cere blocului NATO să fie solidar în faţa agresiunii pe care vecinul din Est o exercită militar.

Va răspunde NATO unei astfel de cereri?

Nu există un precedent direct în acest sens deoarece nimeni nu a agresat militar un stat membru NATO. Situaţia celor două Germanii a însemnat retragerea Rusiei, deci nu s-a ajuns la această situaţie. 

NATO are două şanse:

1. răspunde cererii şi deschide un front pentru eliberarea noilor teritorii ce îi aparţin şi pe care este responsabil;

2. nu răspunde cererii şi atunci tot blocul NATO va cădea ca urmare a neîncrederii în capacitatea acestuia de a se manifesta solidar.