Romanii se dădeau în vânt după blonde!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un ideal mereu acelaşi. Clasicistul Nicolae Lascu notează în cartea sa Cum trăiau romanii, Editura ştiinţifică, 1965, că femeile romane se dădeau peste cap ca să fie blonde.

„Părul blond era idealul spre care tindeau femeile, care credeau că în felul acesta deveneau şi mai frumoase; de altfel, începînd cu secolul I î.e.n. poeţii înşişi au început să aibă cuvinte elogioase şi comparaţii măgulitoare pentru femeile cu părul blond.

Pentru a deveni blonde, femeile romane au recurs mai întîi la vopsirea părului propriu. În acest scop era întrebuinţat sucul sau cenuşa unei plante identificate azi cu coada-vacii (verbascum) sau uleiul de lentisc amestecat cu oţet; mai ales se întrebuinţa un fel de săpun făcut din seu de capră şi cenuşă de fag adusă din teritoriile locuite de germani, de aceea el apare sub mai multe numiri (sapo, spuma Batava sau Chattica, pilae Mattiacae).”

Din câte se vede, în ce priveşte săpunul, materia primă era adusă din străinătate. Nu e o premieră azi faptul că multe produse cosmetice sunt din import. Nu era aşa de simplu să devii din brunetă blondă într-o vreme când chimia nu-şi făcea de cap.

De aici o întreagă serie de acrobaţii la care se dedau femeile romane, unele chiar neobişnuite:

„Este adevărat că vopselele puneau adeseori în primejdie existenţa părului însuşi, ameninţîndu-le cu chelia. În cazul acesta, ele recurgeau la un alt mijloc de a deveni blonde, folosind plete şi bucle blonde aduse din ţinuturile locuite de populaţii germanice (...).

Preferinţa aceasta a romanelor pentru părul blond a dăinuit şi în următoarele veacuri ale epocii imperiale. Scriitorul creştin Tertulian se plîngea pe la începutul secolului al III-lea că unele femei parcă se ruşinau de patria lor şi le părea rău că nu erau gale sau germane, căci îşi vopseau părul ca ele.”

Au trecut peste două milenii de la vremurile respective. Idealul de păr feminin, străbătînd veacurile, a rămas tot părul blond. Asta pentru că bărbaţii preferau blondele. Şi nu dintr-un alt motiv decât acela că blondele par serafice, neajutorate şi prin asta, persoane faţă de care se poate manifesta virilitatea! Ieri, ca şi azi, devenind blonde, femeile face un hatâr bărbaţilor.

*

Cutremurul unei Decizii istorice. M-am tot ţinut să scot un eseu din felul în care Scedrin surprinde Abolirea Iobăgiei în Rusia ţaristă, prin Proclamaţia emancipării din 3 martie 1861, lansată de Împăratul Alexandru al II-lea.

Proprietarii de iobagi aşteaptă Proclamaţia cu neliniştea devastatoare cu care ar aştepta Apocalipsa. Schiţa lui A. Pavlovici Cehov, Fericirea, tipărită în Novoe Vremea, din 6 iunie 1887, îmi dă şansa de a scrie şi despre cum au primit vestea iobagii ruşi, beneficiarii Proclamaţiei.

În plină stepă, un cioban în vîrstă povesteşte despre Puterea Necuratului asupra Lumii.

În acest context, el proclamă:

„Dac-o vrea Necuratul şuieră şi pietrele. Cînd a fost să ne slobozească din iobăgie, trei zile şi trei nopţi de-a rîndul a vuit o stîncă! Am auzit-o şi eu cu urechile mele.”

Prin Proclamaţie iobagii ruşi deveneau oameni liberi.

Ce să facă însă cu libertatea persoana care, asemenea moşneagului cioban, vede într-o Decizie benefică pentru ea Lucrarea Diavolului?!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite