Sanda Tătărescu-Negropontes: „Sunt o supravieţuitoare a vieţii înfiorător de grea a închisorii‟

Sandra Tătărescu-Negropontes

Urmaşă a unei familii de liberali interbelici, a fost o veritabilă aristocrată, o pasionată de mondenităţi, dar şi o supravieţuitoare a închisorii comuniste.

„Din păcate, viaţa mea este un roman“, admitea trist fiica fostului premier liberal Gheorghe Tătărescu, care ne-a fost contemporană până în iulie 2009. „Sunt o supravieţuitoare a vieţii înfiorător de grea a închisorii, a unei vieţi care a trebuit să treacă de la culmile neprevăzute în viaţa unui om normal la abisuri de neînchipuit“, spunea Sanda Tătărescu-Negroponte în deschiderea interviului „Profesioniştii“, cu Eugenia Vodă.

Născută prematur la Târgu-Jiu chiar de Sfânta Maria, pe 15 august 1919, a fost primul copil al liberalului licenţiat în Drept la Paris Gheorghe Tătărescu şi al Aretiei Piteşteanu, din neam de moşieri, educată în Belgia în arte şi limbi străine. Părinţii au botezat-o Sanda Maria. Crescând într-o familie cu pretenţii şi vizibilitate mondenă şi politică, ea şi fratele său mai mic, Tudor, au fost instruiţi să cunoască o limbă străină, urmând o şcoală cu regim de semi-internat. „Mergeam dimineaţa cu guvernanta mea la şcoală şi mă întorceam seara“, povesteşte cea care locuia într-o casă pe strada Polonă, la nr. 19, ce imita bine o culă oltenească – după preferinţele mamei şi originile gorjene ale tatălui. 

Citeşte aici impresionanta poveste a Sandrei Tătărescu-Negropontes.