Sfaturi pentru cumpărătorii de case din perioada La Belle Époque

Bucureştiul a cunoscut o remarcabilă explozie de noi construcţii de case şi edificii publice în perioada de sfârşit de sec. 19 şi început de sec. 20, cunoscută ca La Belle Époque. Acest fenomen economic şi social a fost în multe privinţe similar cu cel al altor oraşe de la frontiera expansiunii populaţiei de sorginte europeană de atunci, aşezări care se dezvoltau vertiginos în vestul Statelor Unite sau în Stepa Pontică a Rusiei ori în Siberia.

Pentru capitală fenomenul a reprezentat primul dintre cele patru boomuri imobiliare prin care au trecut oraşul şi ţara până în zilele noastre. Bucureştiul era la vremea aceea într-un proces de transformare rapidă dintr-un târg otoman într-o aspiraţională capitală europeană, care astăzi a devenit cea de-a şasea metropolă a Uniunii Europene.

Acea dezvoltare trebuia să găzduiască un mare aflux de locuitori ce se aşezau în noile cartiere venind din periferiile bucolice ale Bucureştiului, din satele din jur şi oraşele de provincie, oameni care crescuseră şi erau obişnuiţi cu un mod de viaţă rural, aproape medieval. Era deci necesar să se educe şi iniţieze acesti noi orăşeni, care construiau sau cumpărau case în număr din ce în ce mai mare, în ‘secretele’ modului de viaţă modern european.

Aceasta este perioada când a apărut pitoreasca arhitectură Mic Paris, care a devenit o caracteristică definitorie a patrimoniului construit al oraşului. Broşura prezentată mai jos face parte din cadrul acelui proces iniţiatic şi educaţional inedit al bucureştenilor.

Sfaturi catre cumparatorii de case

Broşura are numai trei pagini, pline de sfaturi practice punctuale, fiind publicată în 1911 de către "Societatea L.E.", poate o organizaţie de caritate sau agenţi care se ocupau cu vânzarea caselor noi. Printre cele mai amuzante instrucţiuni sunt cele care se referă la toalete, cum ar fi: “suirea cu picioarele pe scaun [al toaletei] trebuie interzisă” sau “nu aruncaţi în vas [toaletă] hârtii mari, vată sau alte obiecte care pot astupa conductele”. Aceste sfaturi, cu toate că ar putea părea triviale, rezonau foarte puternic în urechile oamenilor din perioadă La Belle Époque românească, fiind încă utile pentru mulţi locuitori ai Bucureştiului şi ai României actuale (nu pot să uit cât de amuzat sunt ori de câte ori văd astfel de sfaturi afişate în limba română în toalete pe autostrăzi din Ungaria până în Germania). Alte sfaturi care încă rezonează sunt cele care se referă la zugrăvirea pereţilor, recomandând bucureştenilor, o comunitate cunoscută pentru tendinţele perene de a zugrăvi clădirile în culori stridente, să păstreze nuanţele cât mai simple posibil: “pereţii ar trebui lăsaţi văruiţi; dacă se zugrăvesc se va întrebuinţa o singură culoare deschisă cu o simplă friză în partea de sus". A trecut deja un secol şi aceste sfaturi încă nu sunt urmate, după cum se poate vedea în această casă din Cotroceni, mutilată coloristic de către proprietari ignoranţi: click aici.

Sobă de tip belgian, începutul sec. 20

Un alt pasaj interesant se referă la încălzitul casei, care se recomanda a se face cu “soba de fer numită Belgiană no. 3”, care probabil arăta în genul celei din imaginea alăturată, strămoşul godinului de fontă care încă se mai găseşte în gospodării la ţară (în copilăria mea din zona Buzăului am avut o vreme acasă în bucătărie un asemenea godin şi pot spune că era teribil de ineficient).

n.a. broşura din colecţia domnului Ion Rogojanu

Articol apărut iniţial în blogul Case de Epocă, iar în limba engleză în blogul Historic Houses of Romania.