Soţii Cristina şi Gheorghe Cantacuzino au fost îngropaţi, la interval de o săptămână, în cripta familiei Cantacuzino de la Cimitirul Belu

Cristina Cantacuzino, sora cunoscutei scriitoare Silvia Colfescu, director al Editurii Vremea, s-a stins din viaţă, pe 6 august, în urma unui accident tragic de maşină, în care şi-a pierdut viaţa şi arheologul Gheorghe Cantacuzino. Sâmbătă, 10 august, Cristina Cantacuzino a fost îngropată în cripta familiei din Cimitirul Belu, la o săptămână de la înmormântarea soţului ei.

„Cu nemărginită durere, familia anunţă trecerea Cristinei Cantacuzino în lumea drepţilor, în urma aceluiaşi accident auto de pe 22 iulie, care a răpit viaţa soţului ei, arheologul Gheorghe Cantacuzino pe 26 iulie. Dumnezeu să le dea pace şi lumină!  Va odihni alături de Gheorghe, nedespărţiţi în moarte ca şi în viaţă", este mesajul pe care scriitoarea Silvia Colfescu l-a postat pe pagina sa de Facebook. Înmormântarea Cristinei Cantacuzino a avut loc la Cimitirul Belu, sâmbătă 10 august, la o săptămână, de aceea a soţului ei.

La înmormântare au fost alături de familie, prieteni şi personalităţi din lumea culturală, printre care academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, Radu Vergatti, reprezentanţi ai vechilor familii româneşti, Marilena Rotaru, Doina Jela, jurnalista Doina Alexandru (Europa libera), arhitectul Ion Ghika, familia Constantin Şerban Cantacuzino, Ciprian Măceşaru.

Cristina Cantacuzino (foto), născută Colfescu, a fost inginer automatist, analist-programator şi tehnoredactor de carte.

 În anii ’70, a ocupat funcţia de director al Oficiului de calcul al Ministerului Culturii, instituţie pe care a înfiinţat-o de la zero. Dar, dincolo de toate acestea, „a fost un om plin de bunătate.”, a precizat Silvia Colfescu, directorul Editurii Vremea, care împlineşte anul acesta, pe 20 august, 29 de ani.

Mesajul Muzeului Naţional de Istorie a Românei la moartea arheologului Gheorghe I. Cantacuzino

"Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă cu regret trecerea la cele veşnice a unuia dintre marii arheologi medievişti români şi a fostului nostru coleg, Gheorghe I. Cantacuzino. Arheolog, istoric şi muzeograf pasionat, Gheorghe I. Cantacuzino, a fost o personalitate incontestabilă a culturii româneşti. A fost o persoană de o înaltă calitate umană, erudiţie şi devotament, apreciată şi îndrăgită de către noi toţi, a cărei pierderi ne marchează profund. Colectivul Muzeului Naţional de Istorie a României, toţi cei care au avut bucuria şi onoarea de a lucra cu profesorul Gheorghe I. Cantacuzino, îi vor păstra o amintire vie.

Arheologia şi medievistica românească au suferit o mare pierdere în persoana domnului doctor Gheorghe I. Cantacuzino (foto). Reputat cercetător în domeniul istoriei şi arheologiei medievale, Gheorghe. I. Cantacuzino s-a născut în anul 1937 la Bucureşti, fiind fiul lui Ion Filotti Cantacuzino şi al Elenei Warthiad. A absolvit Liceul Nicolae Bălcescu, actualmente Sfântul Sava, din Bucureşti, promoţia 1954, Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, specialitatea Istorie universală veche şi arheologie, în perioada 1954-1959. A obţinut titlul de doctor în istorie, specialitatea arheologie medievală la Institutul de Arheologie Bucureşti în anul 1977.

Debutul său în activitatea profesională a fost ca muzeograf la Muzeul Raionului Tulcea (1959-1961), urmând apoi să continuie această profesie la Muzeul de Artă Populară „N. Minovici” (1962-1963) şi la Muzeul Naţional de Istorie a României (1978-1990). În perioada 1963-1978 a lucrat ca arheolog la Direcţia Monumentelor Istorice, urmând ca între 1990 şi 1994 să fie referent şi inspector la Direcţia Monumentelor Ansamblurilor şi Siturilor Istorice şi Direcţia Monumentelor Istorice. Între anii 1994 şi 1996 a fost consilier în cadrul Ministerului Culturii. Din 1996 a fost cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”. Activitatea sa profesională a fost evidenţiată şi în cadrul Comisiei de Istorie a Oraşelor din România, a Academiei Române (vicepreşedinte al CIOR din 1992) şi în Secţiunea de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Principalele preocupări ştiinţifice au vizat cercetările arheologice asupra civilizaţiei medievale româneşti de la sud de Carpaţi în secolele XIII-XVI, în special a unor centre urbane româneşti (Câmpulung, Târgovişte), fortificaţiilor medievale dintre Carpaţii Meridionali şi Dunăre, urmărindu-se aspecte ale civilizaţiei urbane în secolele XIII-XVII şi nu în ultimul rând analiza fenomenului urban medieval din Ţara Românească. A participat la cercetările arheologice din peste 40 de situri şi monumente medievale, printre care menţionăm: ansamblul fostei mănăstiri Mărcuţa din Bucureşti (1965), Schitul Brădet, jud. Argeş (1966), Mănăstirea Moldoviţa, jud. Suceava – ruinele vechii biserici (1965-1967), Mănăstirea Humorului, jud. Suceava – ruinele vechii biserici (1968, 1970.). La Târgovişte a cercetat Curtea domnească – biserica Sf.Vineri (1966–1968), Ansamblul Stelea – zona centrală (1970-1973, 1980-1983), Curtea domnească (1976, 1986). De asemenea a participat şi şi-a adus contribuţia ştiinţifică la cercetările arheologice de la Cetatea Poenari, jud. Argeş (1968-1970), Fosta mănăstire Vodiţa, jud. Mehedinţi (1970), Mănăstirea Tismana, jud. Gorj (1970, 1972, 1975), Şemlacul Mic, jud.Timiş – mănăstirea Săraca (1973), Mănăstirea Putna, jud. Suceava (1971-1973), Războieni, jud. Neamţ – biserica lui Ştefan cel Mare (1974), Sânpetru, jud. Hunedoara – biserica Sf. Gheorghe (1975), Cetatea Turnu – Turnu Măgurele, jud. Teleorman (1978-1979), Leşnic, jud. Hunedoara – biserica Sf. Nicolae (1984). De asemenea a coordonat ştiinţific cercetările arheologice de la Câmpulung Muscel – ansamblul fostei curţi domneşti (1975-1977, 1981, 1982, 1984, 2000-2005). Mărturie a neobositei sale activităţi profesionale stau o serie de lucrări publicate care prezintă concluziile ştiinţifice asupra propriilor sale studii şi cercetări: Cetăţi medievale din Ţara Românească în secolele XIII – XIV, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, 296 p. cu ilustraţii, Câmpulung. Vechi monumente şi biserici, Bucureşti, Editura Vremea, 2002, 112 p. cu ilustraţii, Mănăstirea Tismana, 64 p. cu ilustraţii, Bucureşti, Editura Vremea, 2004, Atlas istoric al oraşelor din România. Seria B. Ţara Românească. Fascicula 1. Târgovişte, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2006. A fost de asemenea coordonator şi coautor la numeroase articole şi studii: Cetatea Poenari, SCIV, tom. 22, nr. 2, 1971, p. 263 289; Probleme ale cronologiei ruinelor fostei mănăstiri Vodiţa, SCIV, tom. 22, nr. 3, 1971, p. 469 478; Probleme ale secolelor XIII şi XIV la Câmpulung şi cercetările arheologice la fosta curte domnească, SCIVA, tom. 32, nr. l, 1981, p. 131 139; Vestigii medievale la Valea Mănăstirii, pe Motru, SCIVA, tom. 44, nr. 4, 1993, p. 359 374; Consideraţii arheologice în legătură cu trecutul mănăstirii Tismana, SCIVA, tom. 47, nr. 4, 1996, 343-368; Târgovişte – ville et résidence princière, Historia Urbana, Tom. V, 1997, nr. 1, p. 5 15; Consideraţii privind necropola din jurul bisericii vechii Curţi domneşti din Câmpulung, SCIVA, tom. 49, nr. 2, 1998, p. 181-193; Puncte de vedere privind evoluţia Curţii domneşti din Târgovişte în secolele XIV XVI, SCIVA, tom. 50, nr. 3 4, 1999, p. 127 154; Certains problèmes concernant les vestiges médiévaux de Drobeta – Turnu Severin, Dacia, N.S., tomes XLIII – XLIV, 1999-2000, p. 159 182. Imaginea unor oraşe medievale din Ţara Românească reflectată în izvoare literare şi rezultată din cercetări arheologice, Historia Urbana, tom. X, nr. 1-2, 2002 (2005), p. 45-61.Vestigii din zona vechii reşedinţe voievodale de la Câmpulung, Revista monumentelor istorice, LXX – LXXII, 2001 – 2003, p. 41-57; capitolul Repere arheologice privind oraşele medievale din diferite zone. Ţara Românească din Izvoare privind istoria timpurie a oraşelor din România (până în anul 1301) în seria Elenchus Fontium Historiae Urbanae. III, 3 (Extras din Historia urbana, XIII/1-2, 2005, p. 111-125, 208-224); Observaţii arheologice privind pridvorul bisericii „Radu Vodă” din Bucureşti, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, XII-XVI, 2001-2005, p. 58-67. Cercetări arheologice efectuate în 2002-2004 la ansamblul fostei reşedinţe domneşti – Mânăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung, Revista de istorie a Muscelului. Studii şi comunicări, Muzeul Câmpulung Muscel, VIII, 2005, p. 19-43 (în colaborare); capitolul Archäologische Belege für die mittelalterlichen Städte verschiedener Gebiete. Walachei/ Repere arheologice privind oraşele medievale din diferite zone. Ţara Românească din volumul Quellensammlung zur Frühgeschichte der Stadt in Rumänien (bis 1301)/ Izvoare privind istoria timpurie a oraşelor din România (până în anul 1300), redactat de Paul Niedermaier în seria Elenchus Fontium Historiae Urbanae. III, 3; Acta Collegii Historiae Urbanae Societatis Historicorum Internationalis (Extras din Historia Urbana, XIII/1–2, 2005, p. 111-125, 208-224); Săpături arheologice la monumente din Câmpulung, SCIVA 57, 1-4, 2006 (2007), p. 71-89", potrivit Muzeului Naţional de Istorie a României.