Istorie

articolul anterior articolul urmator

Stalingrad. Cea mai severă înfrângere din istoria Armatei Române: 158.854 de militari morţi, răniţi şi dispăruţi

4
20 Sep 2013 13:00:15
Autor: Historia ro
Eoi români căzuţi pe Frontul de la Stalingrad
Eoi români căzuţi pe Frontul de la Stalingrad

Marea confruntare din vara şi toamna anului 1942, prelungită şi în iarna ce a urmat, desfăşurată în sudul teritoriului sovietic, este cunoscută sub denumirea generică de „bătălia de la Stalingrad”. A fost o încleştare gigantică între Uniunea Sovietică, membră, de la 1 ianuarie 1942, a Coaliţiei Naţiunilor Unite, şi Germania, ce îşi crease, la 27 septembrie 1940, propria alianţă – Axa Berlin-Roma-Tokyo.

Rezultatul ei  a influenţat de o manieră decisivă configuraţia conflictului, determinând preluarea iniţiativei strategice de către Armata Roşie. În fapt, declinul Wehrmacht-ului pe Frontul de Est a început în decembrie 1941, când Blitzkrieg-ul german a sucombat în faţa Moscovei şi a devenit ireversibil după bătălia de la Kursk (4 iulie-23 august 1943)
 
În bătălia de Stalingrad au luat parte în tabăra germană şi aliaţii mai mici – italieni, unguri, slovaci, spanioli, aceştia din urmă sub forma unor unităţi formate pe baza voluntariatului, întrucât Spania, istovită în urma războiului civil, a refuzat oferta germană de a participa la atacul împotriva împotriva Uniunii Sovietice. Printre actorii acestei încleştări teribile s-a aflat şi un corp expediţionar român,  ce a numărat, numai în zona Stalingrad, peste un sfert de milion de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi. Prin această participare consistentă, România a fost al doilea aliat al Germaniei în campania din vara anului 1942.
 
La sfârşitul anului 1941, mai toată lumea credea că războiul început de România, la 22 iunie 1941, cu scopul recuperării celor două provincii răpite de sovietici la sfârşitul lunii iunie 1940, era deja un capitol de istorie. Basarabia şi nordul Bucovinei fuseseră recuperate la 26 iulie 1941, armata română ocupase şi Odessa, după o bătălie sângeroasă, care-i arătase din plin slăbiciunile, la 8 noiembrie 1941, de Sfinţii Mihail şi Gavril, ziua onomastică a şefului statului român de atunci, regele Mihai I, avusese loc o amplă paradă militară, iar militarii români trecuseră pe sub Arcul de Triumf, act ce le omagia jertfa pe câmpul de luptă. Dar, pentru observatorii avizaţi lucrurile nu stăteau deloc aşa. La începutului lunii decembrie 1941, Statele Unite ale Americii au intrat în război, ca urmare a atacului japonez de la Pearl Harbour, ceea ce a determinat mondializarea conflictului, iar la 1 ianuarie s-a constituit oficial Coaliţia Naţiunilor Unite. Pe Frontul de Est, contraofensiva sovietică de la Moscova (5 decembrie 1941-7 ianuarie 1942) a provocat prima înfrângere majoră Wehrmacht-ului, armata germană împotmolindu-se în câmpia rusească. 
 
Click aici pentru a citi continuarea articolului!
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

muresean un
20.09.2013, 16:07:34

Pacat de infrangerea de la Stalingrad. Alta era soarta noastra daca rusii erau infranti.

+2 (4 voturi)
in bogus
20.09.2013, 20:03:55

si care ar fi fost soarta noastra daca germanii erau cistigatori? lumineaza-ne, rogu-te.

-2 (4 voturi)
Dumitru Rizoaica
20.09.2013, 20:25:31

Cat de cretin a fost Antonescu, daca a putut sa duca la moarte inutila sute de mii de tineri romani?

-2 (4 voturi)
Balanta
20.09.2013, 23:16:17

Deci tot mai bine aliati cu SUA deci. Sau ma insel neglijand faptul ca politicusii romani au fost mai atenti de data asta? Uite ca dupa 10 ani de participare la razboiul altora (Iraq si Afganistan) trupele romanesti au avut pierderi infime in comparatie cu Stalingrad

Modifică Setările