Top zece cele mai teribile experimente mortale din toate timpurile

Dincolo de importanţa modului individului de a se raporta la noţiunile de sacru şi profan, la lumea reală şi cea spirituală, moartea a îmbrăcat de-a lungul istoriei episoade pe care omenirea trebuie sa nu le mai repete. Vă prezentăm câteva secvenţe din istorie când moartea a fost pusă, voluntar, inconştient sau siluit, în numele ştiinţei.

14. Acei minunaţi oameni cu aparatele lor de zbor

Au fost nenumăraţi bravii ”soldaţi” care au încercat să lupte împotriva buclucaşei gravitaţii. Înarmaţi cu cea mai puternică formă a încredere în propria invenţie, toţi s-au aruncat în gol, cu speranţa că va merge, vor supravieţui. Dar nu a mers. Ismail ibn Hammad al-Jawhari a încercat să zboare cu aripi de lemn, Otto Lilienthal cu deltaplane, Franz Reichelt, croitor meseriaş, a încercat să fabrice prima paraşută din lume. Şi ca să-şi asigure nemurirea, în orice eventualitate, Reichelt şi-a filmat întreaga cascadorie. A sărit de pe Turnul Eiffel cu gândul că va pluti cu un costum din cârpe agaţat de corp.

13. Marie Curie

Povestea faimoasei chimiste Marie Curie este învăluită într-o aură de romantism. Duce o muncă de pionierat şi descoperă teoria radioactivităţii, elementele poloniu şi radiu şi conduce primele studii în utilizarea acestor descoperiri în tratarea cancerului. Câştigă Premiul Nobel pentru Fizică în 1903 şi Nobelul pentru Chimie în 1911. Expunerea pe o perioadă îndelugată la radiaţii, fără a se ştii despre efectele posibile adverse , a condus la moartea cercetătoarei din cauza anemiei aplazice. Nivelul radiaţiilor a fost atât de ridicat, încât toate notele ei – până şi cartea de bucate – au fost depozitate în cutii special căptuşite, iar cei care le studiază trebuie să poarte echipament de protecţie.

12. Jesse William Lazear

Febra galbenă, o boală originară din Africa, făcea ravagii în America secolelor XVIII-XIX. Abia în 1900, Lazear, cercetător la ”Ciuma americană”, a constatat că febra galbenă se transmite chiar şi printr-o înţepătură de ţânţar. Cercetător neobosit în combaterea bolilor, s-a hotărât să se expună chiar el, în secret, la înţepăturile ţânţarilor infestaţi. Efectele bolii sunt terifiante – de la febră, dureri de cap, stări de ameţeală până la lezuni hepatice, icter, dureri abdominale şi sângerări. Evident că boala i-a fost fatală şi lui Lazear.

11. MKULTRA

MKULTRA era operaţiunea secretă a agenţiei americane CIA de a testa efectele şi eficacitatea drogurilor psihoactive asupra oamenilor în momentul interogării. CIA a testat funcţionalitatea LSD-ului şi a altor droguri, în încercarea de a determina mecanisme de control al minţii. S-a mers până la a contacta prostituate pe care le-au drogat, fără ştirea lor, pentru a se observa cum afectează acidul participanţii care nu colaborează. În urma acestor teste, au murit mai multe persoane, doar două sunt confirmate «oficial». Harold Blauer, un tenismen newyorkez, a murit după ce a fost injectat, fără ştirea lui, cu o supradoză dintr-un derivat al mescalinei, MDA, în timpul unui tratament împotriva depresiei. Frank Olson, biochimist în armată, a fost expus la LSD în condiţii neelucidate şi, deşi unii pretind că a fost omorât pentru că ameninţa că va face publică operaţiunea, declaraţia oficială a fost că acesta s-a aruncat de la etajul 13 al unei clădiri.

10. Studiul malariei la penitenciarul din Stateville

În anii 1940, Armata şi Departamentul de Stat, au hotărât să desfăşoare, în cadrul unei închisori din Illinois, un studiu controlat al malariei, boala care a decimat milioane de oameni de-a lungul istorie. 441 de deţinuţi s-au înscris volunar în program, şi au fost înţepaţi de ţânţari infectaţi de câte zece ori, fiecare. Numai unul dintre ei a murit din cauza unui infarct. Dar ceea ce este demn de atenţie în acest caz este că în timpul Tribunalului de la Nuremberg, apărarea nazistă a pretins că nu exista nicio diferenţă între experimentele din închisoare americană şi experimentarea forţată din lagărele de concentrare. Aşa se face că în această perioadă s-au pus bazele noţiunii de ”consimţământ informat”.

9. Testele nucleare britanice

În anii 1950, Marea Britanie avea în topul priorităţilor în materie de dezvoltare militară obţinerea armelor nucleare, aşa că a întreprins o serie de teste atomice într-un colţ de paradis al Pacificului, Insulele Crăciunului. Operaţiunea “Încăierare” s-a desfăşurat fără evacuarea personalului sau a localnicilor insulei. Unele rapoarte arată că militarii au fost instruiţi să se întoarcă cu spatele şi să îşi acopere faţa cu mâinile în momentul exploziei, căci nu li s-a furnizat echipament de protecţie. Oamenii au raportat că «flama» exploziei a fost atât de puternică încât şi-au putut vedea propria radiografie a oaselor mâinii. Guvernul american a continuat testele în aceeaşi zonă şi în anii următori, iar ambele părţi neagă posibilitatea producerii unor efecte pe termen lung atât pentru militari, cât şi pentru populaţie.

8. Efectele precipitaţiilor radioactive                                         

Praful radioactiv lăsat în urmă de explozia unei bombe nucleare are un grad ridicat de toxicitate şi capacitatea de a se reintra în natură şi, prin diferite lanţuri trofice, în alimentaţia umană. Ajuns pe masa de la cină, poate cauza leziuni severe, până la cancer şi deces sau copii cu mutaţii grave. Asta s-a întâmplat locuitorilor Insulei Rongelap din Pacific, după ce guvernul american a detonat în zonă o bombă cu deuterură de litiu. Copii cu mutaţii severe ai locuitorilor insulei au fost botezaţi, apoi, “copii meduză”.

7. Doctorul Henry Cotton

Dr. Cotton a fost directorul Spitalului New Jersey din Trenton (astăzi Spitalul Psihiatric Trenton) în anii 1920 şi una dintre convingerile sale era că demenţa şi alte boli psihice aveau o origine infecţioasă şi puteau fi vindecate prin îndepărtarea unor diverse părţi ale corpului. Începea prin îndepărtarea dinţilor, iar, dacă pacientul nu se vindeca, apoi continua cu amigdalele şi sinusurile, după care nu mai ţinea cont de nicio regulă şi, aleatoriu, puteau dispărea testiculele, ovarele, vezica biliară, stomacul, splina, colul uterin sau colonul. Rata mortalităţii în rândul pacienţilor săi era de 45%, într-o lume neimunizată şi care nu beneficia de binecuvântarea antibioticelor. Un exemplu, să spunem “fericit”, având în vedere că finalul nu a fost cel mai tragic posibil, este al unei fete “de 18 ani bolnavă de depresie anxioasă căreia i s-au exteripat, succesiv, molarii superiori şi inferiori, amigdalele, a suferit drenarea sinusurilor, tratament pentru colul uterin infectat, îndepărtarea tuturor adeziunilor intestinale – toate fără a se consemna nicio îmbunătăţire a stării psihice. S-a continuat cu extragerea dinţilor rămaşi, iar în final fata a fost trimisă acasă, declarată vindecată.”

6. Nucleul Diavolului

“Nucleul Diavolului” a fost un dispozitiv nuclear cu o înclinaţie periodică uşor macabră, de a omorî cercetători. Aflat în laboratoarele Los Alamos în anii 1940, acest aparat era, de fapt, o bucată de plutoniu cu masă subcritică utilizată pentru cercetare şi a făcut două victime. Primul a fost Harry Daghlian, care făcea experimente cu reflecţie de neutroni, înconjurând nucleul cu cărămizi de reflexie de neutroni. Nucleul a fost adus la punctul critic şi, când Harry a scăpat o cărămidă pe masa de plutoniu, a explodat cu un suflu puternic de radiaţii care a cauzat moartea lui 28 de zile mai târziu. Cel de-al doilea incident l-a implicat pe Louis Slotin şi un grup de oameni de ştiinţă care au plasat 2 jumătăţi de sferă de neutroni de reflexie de beriliu pe nucleul de plutoniu. Sferele erau despărţite de o şurubelniţă mânuită de Slotin. Dar nu suficient de bine, căci cele două sfere s-au închis şi nucleul a intrat într-o fază supercritică. Slotin a reuşit să despartă jumătăţile, dar a fost primit o undă puternică de radiaţii şi a murit nouă zile mai târziu.

5. TGN1412

TGN1412 este un medicament testat de Parexel si produs de Boehringer-Ingelheim. Deşi medicamentul a trecut testele de siguranţă pe animale mici şi mijlocii, când a fost dat unor subiecţi umani din Londra, într-o proporţie de 500 de ori mai mică decât era indicat la animale, efectele au fost neaşteptate. În mai puţin de cinci minute, subiecţii sufereau dureri din ce în ce mai acute şi întreg sistemul lor înceta să mai funcţioneze. Şase pacienţi au fost internaţi, patru au murit şi unul a dezvoltat o formă incipientă de cancer.

4. Experimentul din Tuskegee cu sifilis

În 1932, unui grup de 399 de muncitori afroamericani li s-a promis un tratament gratuit împotriva sifilisului, însă din cauza crizei economice, finanţarea a fost oprită. Aşadar, studiu şi-a reorientat scopul şi boala a fost lăsată netratată pentru a putea fi studiată şi înţeleasă mai bine. Situaţia s-a complicat când în anii 1940 s-a constatat că penicilina vindecă sifilisul, iar cercetătorii au refuzat tratarea pacienţilor lor şi i-au oprit din a afla despre tratament. Experimentul a durat până în 1972, când mai trăiau doar 74 din cei 399 de pacienţi. 28 au murit din cauza bolii, 100 din cauza unor complicaţii asociate cu boala, 40 au transmis boala şi soţiilor şi 19 copii s-au născut cu sifilis congenital.

3. Experimentele naziste

Naziştii sunt renumiţi pentru terifiantele şi inumanele proceduri de tortură a prizonierilor din lagărele de concentrare şi din închisori, toate făcute în ”numele ştiinţei”, desigur. Prizonierii erau ţinuţi scufundaţi ore întregi în apă cu gheaţă, pentru a se observa cât timp piloţii căzuţi ar supravieţui în Atlanticul de Nord. Camere de decompresie erau folosite pentru a analiza schimbările umane la altitudini foare înalte, urmând, în general, disecţia craniană. Deţinuţii erau nevoiţi să bea apă sărată ca singură sursă de fluide, le erau cauzate intenţionat “răni de război” şi infectate pentru a vedea cum răspunde organismul la diverse tratamente sau erau infestaţi cu tuberculoză. Foarte mulţi au murit din cauza experimentelor, iar alţii au murit din cauza condiţiilor insalubre în care trăiau sau a hipotermiei.

2. Gemenii doctorului Mengele

Dintre toate istoriile teribile furnizate de nazişti, experimentele doctorului Mengele sunt mai mult decât neobişnuite. Lucra, în special, cu copii gemeni, din dorinţa de a descifra secretele pentru a contribui la creşterea gradului natalităţii a “naţiunii superioare”. Fără a folosi anestezic, răzuia o bucată de os din rănile deschise, combina o pereche de gemeni pentru a crea un singur corp unit, le injecta vopsea sau chimicale în ochi pentru a le schimba culoarea, recolta cantităţi foarte mari de sânge sau transfera sângele între gemeni. Infesta unul din gemeni cu o boală, iar pe celălalt nu, le extirpa organele, îi castra, amputa, îi supunea la repetate puncţii lombare, şi tot felul de astfel de lucruri teribile. Aproximativ 3000 de perechi de gemeni au trecut prin mâinile diabolicului doctor Mengele şi doar 26 au supravieţuit.

1. Unitatea 731

Naziştii au fost «vedetele» torturii în secolul XX, dar şi japonezii s-au dovedid a fi maeştri, chiar dacă mai puţin populari. Unitatea 731 a fost o bază de cercetare în nord-estul Chinei şi a cauzat peste 10 000 de morţi din cauza experimentelor. Pacienţii sufereau disecţii fără anestezie după infestarea cu diverse boli, chiar şi femeile însărcinate treceau prin acelaşi proces, amputarea membrelor pentru a se studia etapele pierderii unor cantităţi mari de sânge, reataşarea membrelor amputate pe partea opusă a corpului, îngheţarea extremităţilor şi amputarea acestora sau doar decongelarea pentru a fi studiate cangrenele, iar unor pacienţi li s-a extirpat stomacul şi li s-a ataşat esofagul la instestine.

Prizonierii erau utilizaţi în testarea de grenade, aruncătoare de flăcări, agenţi chimici sau biologici – ciuma, holera, variola, botulism, sifilis sau gonoree. Au fost spânzuraţi cu capul în jos, li s-a injectat aer in artere sau urină de cal în rinichi, au fost ţinuţi fără apă şi mâncare până la moarte, expuşi la frig extrem, la arsuri de diverse grade, la radiaţii letale sau îngropaţi de vii. Nicio listă nu poate cuprinde toate atrocităţile gândite de oameni împotriva altor oameni. Iar în timp ce o parte din doctorii nazişti erau judecaţi pentru crimele comiste, Unitatea 731 era dezmembrată, iar generalul MacArthur oferea imunitate doctorilor în schimbul informaţiilor despre armele biologice.