Istorie

articolul anterior articolul urmator

Trecutul şi infractorii

3
5 Jul 2018 13:03:22
Radu Preda

Da, există şi această categorie: infractori, în sens moral şi juridic deopotrivă, care negociază pervers trecutul, care se îmbogăţesc în prezent şi în acelaşi timp îi sărăcesc în avans pe cei care vin după noi.

Instaurarea comunismului a fost secondată de o luptă crâncenă cu cei care aveau un trecut neconvenabil ideologic şi care nu se încadrau în noua ordine. Acuza de a fi reprezentant al vechiului în plină erupţie a noului înseamna nu doar degradarea socială, ocuparea propriei case de agenţii revoluţiei proletariatului, dar de foarte multe ori inclusiv arestarea, judecarea sumară şi trimiterea în lagăr. Orânduirea socialistă şi lupta pentru comunism pleca de la premiza că proprietatea este un furt, cum spunea Marx, şi proprietarul un hoţ vădit.

Căderea comunismului, la noi şi în alte ţări, avea să prilejuiască desluşirea unui palimpsest al proprietăţilor: instituţii ale statului instalate de decenii în clădiri aparţinând fostelor familii de boieri, industriaşi, politicieni, artişti, diplomaţi, oameni de credinţă, ofiţeri, profesori, ale unor organizaţii şi bresle care, toţi şi toate la un loc, formau în epoca lor reţeaua socială a ţării. Perioada totalitară a schimbat pe cale naturală, aşa zicând, raporturile: nu puţini dintre foştii stăpâni nu au mai avut forţa sau pur şi simplu au absentat, neamul fiind stins, de la reclamarea drepturilor.

În an centenar, nu este deloc prea târziu pentru generalizarea cărţilor funciare, dar mai ales pentru conştientizarea că nu putem construi o societate teafără în decoruri subtilizate din piesele altor biografii, că apelurile la memorie nu reprezintă simple forme de politeţe, ci în egală măsură dovezi ale viziunii noastre pe termen lung.

În acest moment intră în scenă infractorii care aveau să umple golurile de memorie şi lipsa fizică a urmaşilor: case de patrimoniu, bucăţi de parcuri publice, celebre edificii, terenuri întinse, cartiere întregi şi altele asemenea aveau să fie cerute „înapoi” pe baza unui amestec de acte false, amnezii arhivistice, complicităţi, interese, intimidări şi chiar gesturi în forţă. Aşa am ajuns la al treilea val de proprietari – cei iniţiali, clasa muncitoare şi profitorii privaţi – care în mod sigur nu vor umple cu substanţă carcasele istorice pe care le-au furat.

În an centenar, nu este deloc prea târziu pentru generalizarea cărţilor funciare, dar mai ales pentru conştientizarea că nu putem construi o societate teafără în decoruri subtilizate din piesele altor biografii, că apelurile la memorie nu reprezintă simple forme de politeţe, ci în egală măsură dovezi ale viziunii noastre pe termen lung. Tentative vor mai exista: cine poate refuza să fie plătit, în orice fel, pentru ceea ce alţii, nu el, ar fi avut într-un trecut din care nu vrem să învăţăm, dar de care nu ne oprim să profităm? Cine are urechi de auzit...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Utilizator Adevărul
5.07.2018, 16:11:29

Comentariu considerat abuziv.

Remus Octavian Mocanu
6.07.2018, 08:02:44

Apelul lui Radu Preda desi bineintentionat n-are cum sa provoace vreo reactie intr-o societate complet agnostica si apatica in materie de morala. Niciodata dupa 1990 n-a existat vreo tendinta cu sprijin popular care sa aiba ca scop o reforma morala, fie ea si foarte limitata la un singur subiect. Sa ne aducem aminte de "soarta punctului 8". N-ai cum sa invoci indreptarea furtului motivat politic din trecut, aica din vremea regimului comunist, cat timp intreaga societate este inecata intr-un ocean al hotziei prezente. E iluzoriu asta! Daca ar fi sa cautam sursele acestei stari de lucruri am descoperi ca originea acestui esec durabil este ca in Romania n-a existat niciodata o religie altfel decat ca forma de superstitie. Ortodoxia este din pacate atat lucru, daca te uiti la cum o traieste si intelege crediciosul de duzina, sau clerul in masa lui. La noi n-a aparut si n-a triumfat din pacate o religie in intelesul occidental, anume un ideal moral. Cat de rataciti sau toxici socialmente sau in termeni de destine umane frante au fost unii precum Luther sau Calvin, de Loyola sau Husinec, acestia erau fiinte centrate in covarsitoare masura pe morala, si nu atat pe mit, rit, sau crez, asa cum din pacate sunt ortodocsii. In contrast cu ce s-a intamplat in Vest, din cele mai vechi timpuri reformatorii morali au fost constant infranti in ortodoxie de mafia clericala stabilita, asa cum arata exemplul unui Ioan Gura de Aur. In astfl de conditii nu e de mirare ca un teologi ortodox precum Radu Preda ii pune in gura lui Marx declaratia aia care zice ca "proprietatea e furt", ignorand ca Marx in cel mai rau caz nu face decat s-o reia de la un Rousseau, un Proudhon, un Brissot, un de Sade sau un Sfantul Ambrozie sau Sfantul Vasile cel mare. Vorbind despre dreptul la proprietate atentia unui astfel de tip de teolog nu e niciodata spre principii sau adevaruri, ci spre pastrarea sau reinstituirea unor privilegii ale unei clase de mandarini. Atat. Cum au fost facute proprietatile alea "nationalizate" de comunisti, sau cum sunt facute ele averile azi, e intotdeauna complet in afara sferei de preocupari ale mandarinului Preda. Ioan Gura de Aur s-a nascut doar o data, si mandarinii tot o data l-au trimis la dracu' sa nu-i mai plictiseasca cu critica lui morala.

+3 (3 voturi)
Tagetes
6.07.2018, 16:55:58

Remus "proprietatea e furt" e corect ...pamantul nu este al nostru noi suntem ai pamantului. "N-ai cum sa invoci indreptarea furtului motivat politic din trecut, aica din vremea regimului comunist, cat timp intreaga societate este inecata intr-un ocean al hotziei prezente"...impecabil spus.

Modifică Setările