Vă place Brahms cu Hélène Grimaud?

Helene Grimaud

Artista va cânta în această seară la Sala Palatului, într-un concert dirijat de Antonio Pappano. Una dintre cele mai importante pianiste ale lumii va concerta în Festivalul „George Enescu“, alături de Orchestra Dell’Accademia Nazionale din Santa Cecilia.

Hélène Grimaud este considerată un fenomen în lumea muzicală. Celebră pentru independenţa ei, pentru că alege să cânte doar ceea ce-i place şi pentru interpretările tulburătoare ale partiturilor pe care le îndrăgeşte, pianista va cânta Brahms în această seară, la Bucureşti. În program este inclus Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în re minor op. 15, pe care-l va interprerta alături de Orchestra Dell'Accademia Nazionale din Santa Cecilia, sub bagheta dirijorului Antonio Pappano.

Brahms şi Beethoven sunt, de altfel, cele două lumi muzicale pe care artista le-a iubit şi le-a explorat până acum cu mare pasiune. Copil-minune, la 13 ani era admisă la Conservatorul din Paris, pe care l-a părăsit curând, dezamăgită de prea multele convenţii, abandonându-şi studiile şi renunţând la diplomă. Dar, la vârsta de 15 ani, avea să dea lovitura cu prima înregistrare: „Sonata nr. 2 op. 36", de Serghei Rahmaninov.

Artista care a ales libertatea

De atunci, pianista născută la Aix-en-Provence (Franţa), în 1969, din părinţi cu sânge sefard şi într-un neam cu strămoşi în Corsica şi Algeria, şi-a continuat ascensiunea pe scenă şi în viaţă, urmându-şi doar firea şi asumându-şi întotdeauna libertatea de a alege. O libertate care, în ultimul deceniu, a propulsat-o pe toate marile scene ale lumii, în sălile în care s-a scris, de-a lungul timpului, istoria muzicii, unde a concertat alături de cele mai importante orchestre şi sub bagheta unor dirijori de renume, susţinând recitaluri copleşitoare. Şi cei mai pretenţioşi critici i-au recunoscut întotdeauna unicitatea, unii punând-o pe seama unei combinaţii rareori prezente la pianişti: un amestec fericit între sensibilitate şi cerebralitate.

Interpreta a fost întotdeauna apreciată la superlativ absolut. „În mâinile ei, minunata «Sonată Berg» a avut claritatea selenară a visului, cadenţele lui dureroase, arpegiile sunând şi mai pătimaş, parcă o ultimă suflare a romantismului târziu. După aceea s-a avântat în gigantica Sonată în re minor a lui Liszt, sărbătorit anul acesta, şi a fost limpede încă de la primele acorduri că interpretarea ei va fi altfel. (...) Rareori mi-a fost dat să aud o interpretare atât de sigură a întregii poezii din muzica lui Liszt, o combinaţie de exaltare, seninătate şi furie". Este comentariul criticului muzical Michael Church, inclus într-o cronică din cotidianul „The Independent", la un concert susţinut de Hélène Grimaud la Londra, la sfârşitul anului trecut.

Pianul şi lupii

Îşi aminteşte că prima dată când a simţit puterea muzicii a fost într-o zi în care a ascultat o lucrare de Schumann interpretată la pian. A început să studieze acest instrument la 6 ani, deşi în copilărie a fost interesată, în primul rând, de biologie. Mai târziu, această preocupare avea să se transforme într-o pasiune constantă pentru lupi, de ocrotirea cărora se ocupă în permanenţă, înfiinţând şi o organizaţie. Între concerte şi recitaluri susţinute în toate colţurile lumii, pianista nu a descoperit un spaţiu fizic în care să se simtă acasă. Dar pentru ea, „acasă" înseamnă în faţa pianului sau printre lupi.

Întruchipare a sălbăticiei, lupii sunt cea de-a doua mare iubire a lui Hélène Grimaud, ea însăşi recunoscându-se drept o „neîmblânzită". „Am fost un copil agitat, chiar de neîmblânzit. Părinţii mei credeau că am prea multă energie fizică. Dar, de fapt, era vorba despre energia emoţională. În zilele noastre se vorbeşte mult despre copiii care suferă de un deficit de atenţie. Ei bine, eu eram la polul opus. Eram mult prea concentrată. Părinţii mei au încercat să-mi canalizeze puterea de concentrare în mai multe direcţii, dar muzica a fost cea care m-a cucerit. Îmi părea un vid nesfârşit, pe care nu-l voi putea explora până la capăt niciodată".

"Muzica a fost cea care m-a cucerit. Îmi părea un vid nesfârşit, pe care nu-l voi putea explora până la capăt niciodată."
Hélène Grimaud
pianistă

Nu rataţi la Festivalul „Enescu"!

Miercuri, 21 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Orchestra Dell'Accademia Nazionale din Santa Cecilia. Dirijor: Antonio Pappano. Solist: Hélène Grimaud, pian. Din program: lucrări de J. Brahms şi P.I. Ceaikovski.

Joi, 22 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român - Amsterdam Baroque Orchestra & Choir. Dirijor: Ton Koopman. Solişti: Dorothee Mields - soprană, Bogna Bartosz - alto, Tilman Lichdi - tenor, Klaus Mertens - bas. Din program: lucrări de W.A. Mozart.

Joi, 22 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Orchestra Dell'Accademia Nazionale din Santa Cecilia. Dirijor: Antonio Pappano. Solist: Denis Matsuev, pian. Din program: lucrări de G. Enescu, S. Rahmaninov şi N. Rimski-Korsakov.

Vineri, 23 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Orchestra Română de Tineret. Dirijor: Cristian Mandeal. Solist: David Garrett, vioară. Din program: lucrări de G. Enescu, L. van Beethoven, I. Stravinsky şi M. Ravel.