VIDEO Jurnalistul Vartan Arachelian: „Partidul Naţional Liberal s-a constituit pe proprietăţile Bisericii Armene“

Jurnalistul şi scriitorul Vartan Arachelian, autorul primului interviu cu regele Mihai apărut după Revoluţie, vorbeşte la Adevărul Live despre cum era văzută monarhia la începutul anilor '90. Arachelian a făcut ultimul interviu video cu Petre Ţuţea, documentar care l-a adus în faţa publicului pe filosofului creştin aflat la senectute.

„Mă gândeam că publicul românesc va repudia o astfel de personalitate din cauza aspectului fizic pe care-l avea. L-am adus la Televiziune într-o perioadă când era obosit după ani de puşcărie, după foametea în care trăia, după ruinarea biologică la care suntem supuşi toţi de la o anumită vârstă. Felul lui cu totul şi cu totul neobişnuit de a vorbi despre el, despre lume, despre religie, despre istorie a fost însă o încântare. Avea o charismă cu totul şi cu totul specială. Era vocaţia lui, avea geniul oralităţii. Orice spunea el, chiar dacă spunea o banalitate, aveai impresia că e ceva revelatoriu", îşi aminteşte Vartan Arachelian. 

Jurnalistul este autorul unui dialog-fluviu cu liderul PNŢCD, Corneliu Coposu, republicat cu ocazia centenarului naşterii ţărănistului. "Am fost încurajaţi în temerara noastră încercare de faptul că numele şi umbra marelui lider politic au crescut cu trecerea timpului, alături de regretul că elitele politice n-au preluat nimic din testamentul marelui dispărut“, explică Arachelian. 

Jurnalistul vorbeşte, de la 12.00, la Adevărul Live, despre interviurile care au făcut istorie, dar şi despre SOTI, primul post privat de televiziune din România, care a lansat nume precum Andreea Esca. 

Cele mai importante declaraţii:

Azi se împlinesc 99 de ani de la genocidul armenilor din Imperiul Otoman. Au circulat foarte multe cărţi despre genocidul armean. A fost un miracol că s-a născut o naţiune armeană în secolul XIX. 

Pentru mine, Revoluţia a însemnat o foarte mare şansă, şi profesională, şi umană. Prietenii mei mi-au spus să nu ies pe stradă la revoluţie pentru că aş putea fi o ţintă. Prima mea intenţie a fost să mă retrag din presă, mi se părea un gest absolut normal. Văzându-l pe Ion Iliescu spunând că Ceauşescu a întinat doar idealurile comunismului, evident că m-am întors imediat în televiziune. Colegii mei din redacţie m-au ales liderul lor şi a început o minunată perioadă, în care, la un moment dat, făceam şi două-trei emisiuni pe zi. 

Petre Ţuţea avea o memorie fabuloasă, un geniu al mentalităţii cum rar se întâlesc; la el cultura suferise metabolisme foarte puternice, avea şi o charismă nemaipomenită. 

Jurnalistul Vartan Arachelian, la Adevărul Live FOTO Sever Gheorghe

Despre interviul cu Regele Mihai 

Filmam la Satu Mare şi, în dimineaţa în care am ajuns acolo, cu avionul, am văzut că lumea era foarte aferată. Relegel Mihai fusese gazda unei emisiuni din Budapestea, unde vorbise foarte mult despre detronarea sa, despre viitorul Europei. De-a lungul timpului, m-a preocupat soarta Regelui Mihai şi am fost contrariat când am aflat că ar avrea o pensie viageră din partea statului român. Bineînţeles că nu era nimic adevărat. Probabil că dezinformarea, paralel cu împroşcarea istoriei monarhiei în România, a continuat. 

Mi-amintesc că o poetă sensibilă din comunitatea armeană mi-a spus că nu vrea să mai audă de mine după ce a văzut emisiunea cu Regele Mihai. Mie mi se părea atunci că oricare gazetar, infiderent de orientarea lui politica, dacă întâlneşte un om al istoriei sale, şi să nu facă o emisiune cu el, demisionează din profesia sa. 

Sunt un om care ştie ce a însemnat monarhia în România. Cred că viitorul e teribil de incert. În 24 de ani, noi nu am reuşit să facem o alegere nimerită, să fie cineva care să poată gestiona interesul naţional.

Eram 93 de români invitaţi de un bun prieten al României, doctorul Vis, din toate instituţiile româneşti – de la procuratură, dintre revoluţionari, din presă – printre care şi eu. Ne-am dus la Geneva, împreună cu doi cameramani, şi cu Varujan Vosganian, şi ne-am dus să-l căutăm pe Regele Mihai. Ne-am întors, cu promisiunea că cineva se va ocupa să ne pună în legătură cu Regele. La plecare, lăsasem o emisiune cu Petre Ţuţea şi am întrebat-o pe soţia mea ce se întâmplă, dacă va intra. Ştiu că era un criteriu la TVR să apară oameni frumoşi, să nu li se vadă pe faţă urmele vârstei sau ale sărăciei, probabil că modelul era conducătorul iubit. Îmi făceam probleme că Ţuţea nu arăta chiar ca un om tânăr, plus anii de puşcărie... l-am cunosvut pe Ţuţea – tot timpul îl vedeai mestecând resturile unei chifle. Omul suferea de bulimie din cauza puşcăriei. De altfel, Corneliu Coposu evocă la un moment că luna li se părea o uriaşă mămăligă pe care ar înfuleca-o. Deci vă daţi seama prin ce foamete au trecut oamenii ăştia. 

I-am spus lui Răzvan Teodorescu că am această emisiune cu Regele Mihai şi a spus s-o programăm de ziua Monarhiei, pe 10 mai, de la 8 seara. Am aflat cu stupoare că Emanuel Valeriu a dat dispoziţie să fie mutată la 12 noaptea. Câtă manipulare s-a putut face atunci, astfel încât un popor întreg să creadă că ţărăniştii vin la putere şi omoară toţi comuniştii, printre care mă număram şi eu. E de o absurditate uriaşă toate povestea asta. Când a fost mineriada, m-am refugiat cu soţia mea în Elveţia. Pe 14 inuie am părăsit România, lăsându-l pe fiul meu aici. Îmi dăduse cineva telefon să plec de-acasă, fiindcă altfel nu o să-mi fie bine dacă rămân acolo. 

În ajunul Crăciunului din 1989, eram la Editura Cartea Românească şi am dat pentru un domn Săndulescu, care a fost la un moment dat în Guvernul lui Stolojan, care mi-a spus că liberalii vor să se constituie, dar n-au un sediu. Am vorbit cu un prieten de-ai mei armean şi s-a dat acces în proprietăţile Bisericii Armene să se constituie Partidul Naţional Liberal. 

Ar fi trebuit să existe o masă rotundă şi la Bucureşti (n.r. - după Revoluţie), între comunişti şi desidenţi, la care să participe echipa lui Ion Iliescu şi cei care fuseseră în puşcării, în frunte cu Coposu, şi inclusiv Regele Mihai. 

Despre Corneliu Coposu 

Am încercat în acest volum să fac un portret domnului Corneliu Coposu. El era domn din toate punctele de vedere. l-am cunoscut graţie acestor doi prieteni în vârstă pe care i-am avut, Carandino şi Calustian, care-l ştiau din epocă, fiindcă era omul lui Iuliu Maniu. A fost o mare revelaţie, în 1990 şi 1991, când am făcut interviurile cu el, pentru „Vocea Americii“, apoi emisiunile pentru televiziune. Apropierea de el s-a produs mai ales la începutul anului 1991, la casa doamnei Simina Mezincescu, care era pe vremea aceea purtătoarea de cuvânt a Casei Regale.