Victor Ponta, reprezentantul României la Çanakkale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Victor Ponta, alături de primarul din Trabzon (Turcia)
Victor Ponta, alături de primarul din Trabzon (Turcia)

24 aprilie este una dintre zilele în care oamenii îşi aduc aminte şi fac apel la istorie. În special armenii. Victimele există, evenimentul nu poate fi contestat, iar în documentele turcilor desigur că într-o proporţie destul de mare nu se vor găsi documente care să ateste prin ordin masacrarea armenilor. Am putea observa că atât turcii cât şi sârbii trimit către arhive. Unii pentru evenimentele din Van ceilalţi pentru Srebrenica.

Desigur, ca orice fapt controversat ziua comemorării, ziua Genocidului armean este puternic contestată de către Turcia. Cu toate că sunt state vecine relaţiile dintre ele au fost, sunt şi probabil pentru mult timp vor fi glaciale.

Turcia intenţionat a hotărât să-şi sărbatorească cei 100 de ani chiar în ziua când ştia ce fac vecinii (istoric evenimentul sărbatorit a fost devansat de pe 18 martie pe 24 aprilie). Decizie lipsită de diplomaţie a celor de la Ankara care s-au straduit să împartă lumea în două. State care nu voiau să se implice, să se pronunţe au primit invitaţia de a participa la eveniment. Mulţi oficiali de stat ştiind că Turcia are şi joacă un rol geostrategic important au trebuit să răspundă cumva acestei invitaţii.                                                                                 

Am scris în cartea mea, România şi Turcia, actori importanţi în sistemul de relaţii interbelice 1918-1940 - Editura Cetatea de Scaun, 2014, p. 26 - despre ceea ce a făcut obiectul întâlnirii liderilor prezenţi la Çanakkale. Pe scurt: Ostilităţile ruso-turce în Marea Neagră au dus la declaraţia de război din partea Antantei împotriva Turciei, în noiembrie 1914. Sultanul, pentru a crea o stare de spirit favorabilă, a anulat unilateral capitulaţiile printr-un decret, acestea fiind con­siderate de otomani o discriminare. Documentele vremii arătau că Mustafa Kemal a avertizat guvernul că merge pe o cale greşită, că ţara se va îndrepta către dezastru dacă va continua să meargă alături de Germania. Cum în acel moment germanii mărşăluiau către Paris, nu a fost luat în considerare. După îndelungi stăruinţe ale ofiţerului Mustafa Kemal de a lupta, în 1915 este numit comandantul diviziei 19 turce la Gallipoli. Generalul Liman von Sanders avea conducerea supremă.

Peninsula din afara Dardanelelor, devenise centru al evenimentelor războinice. Pierderile aliaţilor, în încercarea de a trece prin Strâmtori deveniseră semnificative şi au încercat să înainteze în acelaşi timp şi pe uscat către capitala statului turc. Încercarea era logică, deoarece dacă reuşeau, Aliaţii ar fi reuşit să atingă trei scopuri: Turcia ar fi fost constrânsă să facă pace, s-ar fi stabilit o legătură directă cu aliatul rus şi s-ar fi închis cercul în Sud-Estul Europei Centrale.

Surprinzător, Marea Britanie adusese la lupta scoţieni, australieni, neozee­lan­dezi. Geniul strategic al lui Mustafa Kemal a ieşit în evidenţă în această bătălie de­ci­sivă pentru soarta statului turc, deoarece înfrângerea însemna ocuparea în totalitate a statului turc. Aliaţii au planificat debarcarea în trei locuri, urmând ca atacul decisiv să se dea la Ariburnu. Întâmplător sau nu, Mustafa Kemal se afla în acel loc şi cu o mobilizare exemplară a reuşit cu mari sacrificii omeneşti să câştige acea fâşie. Bătălia de la Cannakale, în istoria Turciei este sinonimă cu renaşterea statului. Cum englezii nu puteau renunţa la Strâmtori şi-au mobilizat forţele dând bătălia finală la Anafara, fiind aşa cum se spune la 2 minute de victorie.

Cum generalul Liman von Sanders l-a numit pe Mustafa Kemal comandantul suprem, entuziasmul şi încura­jă­rile venite din partea conaţionalului său au fost decisive pentru a obţine victoria. Însă turcii nu se puteau bucura mult, deoarece Imperiul Ţarist, prin Caucaz, a intrat în teritoriul turc. Enver Paşa, încă ministru de război, a ţinut să-şi asume comanda acestei bătălii cu scopul că după victorie să înainteze prin Afganistan spre India. Însă, comandantul şi-a atras oprobiul public deoarece în luptă, armata turcă de 90.000 de soldaţi a pierdut 78.000, morţi de frig, prizonieri sau alte cauze, restul de 12.000 au fost afectaţi de tifosul exantematic.

După ce englezii şi-au retras trupele, Mustafa Kemal a devenit erou naţional. Reîntors în capitală nu s-a sfiit să critice guvernul pentru alianţa cu Germania.

La 100 de ani de la acel eveniment statul turc organizează un Summit al Păcii. Recep Tayyip Erdoğan a trimis o scrisoare-invitaţie către 102 guverne. Dintre acestea, 21 de miniştri au raspuns afirmativ, 2 preşedinti ai Parlamentului, 3 reprezentanţi ai Preşedinţiei, 5 prim-miniştri, 2 foşti preşedinţi. Printre participanţi, ambasadorul SUA, ministru francez, secretar de stat german, preşedintele Parlamentului rus, prinţul Charles. Printre prim-miniştri cei din România, Noua Zeelandă, Australia. Ultimele două state s-au aflat în război cu Imperiul Otoman la acea vreme.

Dintre tările care au fost enumăram: Ciad, Gabon, Djibouti, Sudanul de Sud, Mali, Nigeria, Pakistan, Senegal, Somalia, Albania, Irlanda, Azerbaidjan, Irak etc. Desigur prezenţa preşedintelui francez la Erivan alături de Putin, cât şi a preşedintelui sârb nu a scăpat ironiilor preşedintelui turc sau premierului Ahmet Davutoğlu.




Victor Ponta, în oraşul Trabzon (Turcia)

Victor Ponta în Trabzon (Turcia)
Consulatul roman la Trabzon (Turcia)

Consulatul României la Trabzon (Turcia)

De asemenea, premierul român pasionat de baschet a plecat către oraşul Trabzon unde avea loc Final Four. Una dintre echipe a fost Energia Târgu Jiu clasată la final pe locul III. Cu alte cuvinte, a fost la un eveniment important, dar nu a vrut să se ştie sau de care să audă cât mai puţini după care s-a gândit să meargă să se delecteze la baschet şi probabil sa-l felicite pe Mustafa Beyazlı originar din oraşul de la malul Mării Negre numit din noiembrie consul onorific.

Nici la guvern, nici la Ministerul de Externe, nici măcar la partid nu apare ştirea despre vizita lui Victor Ponta în Turcia, în acest context. Ar trebui să primim o explicaţie deoarece el la celebrarea victoriei turce a fost în calitate de prim-ministru, nu în calitate de turist rătăcit.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite