Istorie

articolul anterior articolul urmator

„Zorii Revoluţiei Române“ Episodul 4. Puterea nucleară a României, între intrigi şi apeluri la dezarmare

17
23 Jan 2016 16:01:03
Autor: Larry Watts
Nicolae Ceauşescu a condus delegaţia română care a participat la lucrările Sesiunii Anuale a ONU, în octombrie 1970; Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc
Nicolae Ceauşescu a condus delegaţia română care a participat la lucrările Sesiunii Anuale a ONU, în octombrie 1970; Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

În logica Războiului Rece, înarmarea celor două blocuri trebuia să fie egală. Pentru o distrugere reciprocă asigurată. Însă, pentru statele mici, care nu făceau parte din grupul restrâns al puterilor nucleare, dezarmarea era imperativă. În estul comunist s-a insistat pe această necesitate, iar România a fost printre statele care au susţinut constant politica dezarmării şi neproliferării armamentului nuclear, în ciuda diverselor acuzaţii străine

La sfârşitul anilor 1980, ambasadorul Ungariei la Bucureşti a început să lanseze acuzaţii că Armata Română se pregătea să-i atace ţara, iar Budapesta a început să reclame că România dezvolta focoase nucleare şi achiziţiona sisteme de rachete pentru a le folosi împotriva Ungariei. Deşi tratate cu prea puţină seriozitate de analiştii occidentali, acuzaţiile aveau implicaţii grave pentru România, din punct de vedere al dreptului internaţional.

România nu a primit statutul de cobeligerant, în ciuda celor 540.000 de soldaţi cu care ţara a contribuit pe front în ultimele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial. În plus, a fost sancţionată pentru că s-a aflat în alianţă cu Germania hitleristă. Autorităţile sovietice impuseseră românilor o serie de restricţii prin Tratatul de pace semnat pe 19 februarie 1947. Articolul 14 al Tratatului specifică: „[România] nu va deţine, construi sau face experimente cu niciun fel de arme atomice, rachete teleghidate sau autopropulsate ori aparatură de detonare a acestora“. Astfel, achiziţionarea independentă a unei arme nucleare sau a unei rachete cu rază medie de acţiune care s-o transporte, indiferent de mijloace, ar fi însemnat abrogarea unilaterală a tratatului, iar România ar fi pierdut protecţia pe care acesta i-o oferea. Mai important, ar fi fost pusă în discuţie recuperarea Transilvaniei de nord, care se aflase sub ocupaţie maghiară în perioada 1940-1944 (şi sub ocupaţie sovietică în 1944-1945).

Insinuări şi asigurări

Pe 8 mai 1989, în „Der Spiegel“ a fost publicat un articol senzaţional în care se afirma că Messerschmidt-Bolkow-Blohm (MBB), companie cu sediul în München, construia în România „o uriaşă fabrică de rachete nucleare cu rază medie de acţiune“. Apărut la câteva săptămâni după ultima declaraţie publică a lui Nicolae Ceauşescu, în care liderul român preciza că „din punct de vedere tehnic, avem capacitatea de a fabrica arme nucleare“, articolul exploata comentariul ca pe o dovadă a existenţei unui program de dezvoltare a armelor nucleare, evitând însă, convenabil, orice referire la faptul că Ceauşescu reiterase politica României de dezarmare nucleară şi de distrugere a armelor nucleare.

În realitate, serviciile americane de informaţii ştiau că „România avea capacitatea de a avea arme nucleare“, cel puţin din 1964, dacă dorea. Dar Washingtonul nu era îngrijorat, căci Bucureştiul îl informase deja pe preşedintele J.F. Kennedy, în octombrie 1963, că România nu a permis şi nu va permite prezenţa armelor nucleare pe teritoriul său. Chiar invitase SUA să trimită echipe de verificare. Aceeaşi atitudine fusese exprimată clar şi în faţa ambasadorului american la Moscova, Averell Harriman, de preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară din România, Gheorghe Gaston-Marin, care afirmase în mai 1964 că ţara sa deţine substanţiale rezerve de uraniu, „pe care preferă să le folosească pentru a obţine mai degrabă energie electrică decât material fisionabil“. Iar în această privinţă, declaraţiile şi comportamentul României au demonstrat o remarcabilă consecvenţă.

Capabilităţi tehnice

La mijlocul anilor ’70, Ceauşescu a făcut prima sa declaraţie publică referitoare la capacitatea României de a dezvolta arme nucleare. În 1976, analiştii americani considerau că „dacă România ar opta să producă arme nucleare, ar putea obţine cunoştinţele şi materialele necesare într-un timp relativ scurt de la furnizori occidentali, precum germanii, britanicii sau francezii, ori chiar de la chinezi“.

Pe 9 iulie 1984, Ceauşescu a declarat într-un interviu pentru conglomeratul de presă Hearst că „dacă am dori să producem astăzi o armă nucleară, am putea s-o facem“. Însă, ca de obicei, a subliniat imediat că ţara sa era împotriva achiziţionării, depozitării şi escaladării înarmării nucleare şi dorea reducerea globală a armelor nucleare şi retragerea lor completă din Europa.

Putem produce orice fel de echipament. Există, totuşi, un singur domeniu în care nu vrem să întreprindem nimic: cel al armelor nucleare. Da, avem şi această capacitate tehnolo­gică; dar nu vom porni pe această cale pentru că noi ne opunem ferm armelor nucleare al căror uz ar însemna distrugerea vieţii de pe planeta noastră; şi noi cerem eli­minarea armelor nucleare din toate statele din lume şi vrem o lume fără arme şi războaie.

Nicolae Ceauşescu

14 aprilie 1989, Bucureşti

Declaraţiile României şi-au păstrat deplina credibilitate în Occident deoarece Bucureştiul nu demonstrase niciun interes în achiziţionarea de rachete nucleare după criza rachetelor din Cuba şi nici nu găzduise sau deţinuse vreo armă nucleară de când făcuse primul apel la destindere şi dezarmare, cu 20 de ani în urmă. Caracterul veridic al acestor declaraţii este atestat şi de dezvăluirile postcomuniste din arhive, care demonstrează campania pentru destindere şi dezarmare nucleară, campanie insistentă şi singulară dusă de Bucureşti în interiorul Pactului de la Varşovia, din anii 1960 până la sfârşitul deceniului ’80.

Aşadar, nu exista nimic ameninţător în declaraţia făcută de Ceauşescu, în august 1988, în discuţia cu premierul maghiar Károly Grósz, că România avea capacitatea şi cunoştinţele necesare pentru „a produce şi a fabrica orice, chiar şi dispozitive nucleare“, dacă dorea. Nimic excepţional nu avea nici declaraţia sa din 14 aprilie 1989 în faţa Plenului reunit al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste: „Din punct de vedere tehnic, avem capacitatea de a produce arme nucleare“. Aşa cum subliniase liderul român, România nu-şi folosise această capacitate pentru că „ne opunem ferm armelor nucleare“.


Titlurile şi intertitlurile aparţin redacţiei. Pentru a consulta varianta în limba engleză a textului, precum şi trimiterile bibliografice, accesaţi siteul larrylwatts.blogspot.ro.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

17 Comentarii

catalin toader
23.01.2016, 16:54:38

Imi aduc aminte de acea declaratie in care "liderul român preciza că „din punct de vedere tehnic, avem capacitatea de a fabrica arme nucleare“". Declaratia, venita la putin timp dupa ce Romania achitase datoria externa a fost publica (cuvantarea s-a transmis si la TV). Eu cred ca nu era intamplatoarea, dupa cum cred ca nu era intamplatoare nici modul "duios" in care Ceausescu le-a reamintit rusilor de pactul Ribbentrop - Molotov si de problema Basarabiei. Ele nu trebuie luate drept altceva decat ce au fost - declaratii politice cu scop si adresa precisa. Altfel, ar fi fost culmea prostiei sa te apuci sa declari ca ai un program nuclear militar inainte de a-l incepe (nimeni nu a facut asta, alte state nu au recunoscut nici dupa decenii de la producerea armelor - Israelul, de exemplu). Ca aceste declaratii au fost speculate de adversarii externi ai statului roman sau ai regimului Ceausescu (de data asta coincideau, in lini mari), asta este alta poveste. Mai aduc un argument - spre deosebire de unele state al Tratatului de la Varsovia, Romania nu avea o doctrina, buget sau structura a Armatei care sa vizeze operatiuni agresive (e de-ajuns sa amintesc conceptul fundamental "razboiul intregului popor pentru apararea patriei". Sau "baba si mitraliera" cum il alinta proful meu de istorie, om care fusese la Cotul Donului si nu parea din cale afara de suparat pentru asta).

+8 (10 voturi)
De Bello Cotcodacico
23.01.2016, 16:56:05

Nici cu mi-am imaginat cat de penibil (sau senil?) e Lari Amper asta....sau Lary Volt....nu...Larie Vata...asa, asta e numele lui

-9 (11 voturi)
De Bello Cotcodacico
23.01.2016, 16:58:22

"liderul român preciza că „din punct de vedere tehnic, avem capacitatea de a fabrica arme nucleare“ Mai lipsea doar capacitatea de a fabrica becuri mai mai de 40 de W, hartie igienica, lame si spuma de ras, carne, curent, apa calda si caldura in apartamente, incaltaminte si imbracaminte de calitate, etc....ca astea disparusera de vreo cativa ani din magazine.

-5 (11 voturi)
De Bello Cotcodacico
23.01.2016, 20:27:54

De fapt tot serialul asta de desene animale e despre unguri, cum mi-am dat seama. "Istoricul" asta angajat de securitate e folosit pe post de autoritatea in materie .."vedeti, si americanii zic la fel " sa se arate spre unguri ( " ungurii e rai, noi suntem buni"). Fac pe mine de ras

-10 (10 voturi)
Stefanescu Marian
23.01.2016, 21:27:36

De fapt,asasinarea lui Ceaușescu a avut mai multe capete de acuzare,altele decât cele debitate în timpul procesului.Au fost: -intenția de a constitui o Bancă Mondială cu arabii care să o concureze pe cea americană;gurile rele spun că în dec.89 Ceaușescu a dus în Iran căteva zeci de tone de aur pentru capitalul băncii -a adus vorba despre restituirea Basarabiei și a tezaurului -a declarat că poate fabrica bomba nucleară(deja furase de la francezi documentația pentru racheta Ariane) Drept pentru care a fost declarat terorist și pedepsit ca atare.

+9 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (17)

Modifică Setările