Patrimoniu

articolul anterior articolul urmator

Şi intelectualii se împuşcă, nu-i aşa?

13
3 Jun 2015 21:13:57
Mircea Vasilescu

Îmi pare rău că am avut dreptate. Scriam acum câteva săptămâni că noul preşedinte al ICR are o dilemă: ori ia în serios discursul “inaugural” al lui Nicolae Breban şi face din el o strategie, ori se disociază de jignirile aduse de acesta unor respectabili intelectuali. S-a disociat, într-un târziu.

A făcut-o pentru că n-a avut încotro. Simţindu-se băgat în seamă, Nicolae Breban a comis-o şi mai grav decât la conferinţa de presă a ICR (unde se limitase la “cuvinte cu p”). A spus, la televizor şi într-o şedinţă a Academiei, că Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu ar trebui împuşcaţi. După aceea a scăldat-o, pretinzând că era “o metaforă”, că era vorba de polonezi, că domnia-sa dispreţuieşte “atacurile la adresa neamului românesc” şi cică de-aia ar fi spus ce a spus.

Pe ce lume trăim? Ce e toată aiureala asta? Nicolae Breban nu face decât să reia nişte prostii puse în circulaţie de inşi care au manipulat scrierile lui Patapievici pentru a duce o campanie împotriva lui (pe “motiv” că ar fi antiromân, polonez, jidan etc.). Asta făcuse şi la conferinţa de presă a ICR, când s-a răfuit orbeşte cu câţiva iluştri reprezentanţi ai culturii române de azi. Aşa încât preşedintele ICR, neavând încotro, a publicat un text (lung şi întortocheat, care porneşte de la Noica şi conţine o sumedenie de referinţe culturale – Dostoievski, Thomas Mann, Tolstoi etc.) în care declară că se desparte de Nicolae Breban. Academia Română, în schimb, nu zice nimic; sau zice că n-are ce spune, pentru că Breban n-a vorbit despre împuşcare sub cupola Academiei, ci la televiziune.

Pe ce lume trăim? E o lume a vorbelor necontrolate şi a toanelor, o lume în care faptele şi instituţiile nu contează. Dl Radu Boroianu are dreptate: văzându-se numit preşedinte onorific al unui consiliu consultativ la ICR, Nicolae Breban s-a crezut “un despot al culturii române”, s-a pregătit să taie şi să spânzure, să facă “ordine”. Dar atunci de ce s-a încurcat dl Boroianu cu el? Ce nevoie avea de un consiliu consultativ (pe care oricum legea de funcţionare a ICR nu-l prevede) şi de un asemenea preşedinte “de onoare” care se comportă cu totul neonorabil? De ce, în loc să prezinte o strategie şi un plan concret cu privire la activitatea viitoare a ICR, a preferat să se afişeze cu un fost romancier care, în revista pe care o conduce, publică de mulţi ani elogii nemăsurate la adresa propriei persoane? Păi de-asta: pentru că, la noi, vorbele umflate (despre “neamul românesc” ş. cl.) fac mai mult decât faptele. În cultura noastră, afişarea complexelor unui romancier care se crede genial e mai importantă decât punerea cărămizilor una peste alta, cu atenţie şi răbdare, pentru a construi o instituţie solidă. Acesta e şi motivul pentru care Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu au devenit ţintele unor nesfârşite campanii denigratoare duse de Antena 3 şi alte instrumente media: pentru că, pe lângă scrierile lor, au oferit culturii române şi instituţii care funcţionează. Or, asta enervează; şi atunci, li se pun etichete de “duşmani ai neamului românesc”, cu mijloacele propagandei celei mai ieftine.

În cartea lui Horace McCoy  Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? (după care Sidney Pollack a făcut un film), oamenii se chinuie să câştige un maraton de dans (competiţie la modă în anii prohibiţiei din SUA). Prin “cuvintele cu p” şi îndemnul la împuşcarea intelectualilor, Nicolae Breban a devenit un campion târziu al maratonului vorbăriei fără sens. Lumea cască gura la el, precum spectatorii maratonului de dans.

Există însă limite ale îmbătării cu apă rece. Academia ar trebui, totuşi, să spună ceva, să dea un comunicat, să aibă o poziţie. Onorabilitatea unei asemenea instituţii e pusă în joc atunci când unul dintre membrii săi nu se comportă la nivelul cerut de statutul de model intelectual şi moral. Iar ICR ar trebui să treacă la fapte, adică la o croială instituţională eficientă, fără vorbărie prea multă (fie ea şi “consultativă”). Cultura unei ţări se face cu instituţii serioase şi credibile, nu cu gargară despre “neamul românesc”.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Iulian Dumitrescu
3.06.2015, 22:28:33

Care este de fapt diferenta intre aplaudacii lui Vanghelie care ieseau pentru un mic si o bere si aplaudacii de stil neo-utecist ai lui Patapievici respectiv Liiceanu - "intelectuali respectabili" -Pentru ce merite anume?Pentru anti-romanismul lor militant? Pentru manjirea cu noroi a valorilor adevarate si sacre ale acestui popor? Pentru expozitii la New York cu porcusori roz cu crucea incarligata pe ei? Cand vreodata va ajunge vreun Patapievici sa atinga picioarele unui Eminescu? Diferenta este doar o foaie de hartie pe care scrie "Diploma" si de nivel fudulie.

-2 (8 voturi)
Avp Viorel Padina
3.06.2015, 23:16:03

Fiind totuși vorba de Institutul Cultural ROMÂN, de ce vi se pare că sintagma „neamul românesc” e atât de horribile dictu, dle ? În definitiv, ce altceva poate oferi cultura românească sentimentului global al ființei decât „sentimentul româneasc al ființei”, cu-o altă bătrână expresie ? Nu mai vbesc acum de faptul, de asemenea lipsit de orice importanță pentru domnia ta, te pomenești, că Nicolae Breban n-a zis ce-a zis într-o ședință a Academiei, ci la o televiziune polemică, plus că n-a zis-o chiar așa cum l-au pârât „boierii minții”, ci folosind o exprimare pur și simplu retorică (vezi „Oratori, retori și limbuți”, voila), asta ca să nu mai precizăm, cum ar veni, că sinistra ipoteză a „împușcării” s-ar fi pus nu în fruntariile eternei și fascinantei Românii, ci în Polonia panilor cam dilii... oops. E aproape ca-n bancul de la Radio Erevan, despre Brejnev și poetul Evtușenko: nu era vba despre o limuzină „Volga”, cu care bossul sovietic l-ar fi premiat pe poet, ci despre o bicicletă „Ukraina”, și nu că i s-a dat, ci că i s-a furat... oops. Și apropo, dle Vasilescu: de unde știi domnia ta (carele presupun că nu te uiți „din principiu” la postul cu pricina, păi cum drea) că Antena 3 duce „nesfârșite campanii denigratoare” contra d-lor HRP, AP și GL, presupunând așadar ab initio, și-n afara oricărei discuții, că „anteniștii” sunt prin definiție bad boys, în vreme ce pomeniții domni sunt, fără nicio îndoială, mieii ? V-a trecut vreodată prin cap c-ar putea fi fix vițăvercea, măcar teoretic, n-așa...?? Așa cum am spus cândva, mi-ar plăcea şi mie să trăiesc în lumea aia cultă, civilizată, mumoasă, lăptoasă, elegantă, gracioasă și devreme acasă, lume pe care ne-o sugerează papionul d-lui Patapievici, pe care îl poartă de altfel toată boierimea minții de Românica, lume plină de farmecul discret al burgheziei de pe vremea lu' străbunica, sau o lume precum, e.g., imaginarul de cantate, filme premiate, tablouri superlicitate, simfonii de paișpe carate și poze elegante cu scriitori și actori din frumoasele vremuri scufundate, imaginar pe care ni-l etalează pe f-b, în serii scurte, însă îndesate, o distinsă poetesă, mai ales pe înserate, când hipersensibila ființă se căzneşte s-adoarmă cu sunetul muzicii pe post de armă, subt perna-i însetată de-a paradigmei moderne karmă. Constatând însă că ne aflăm în plină postmodernitate, când vechile idei sau idealuri ale omului modern s-au cam dus de unde au venit, recte în virtualitate, încerc totuși să-nțeleg ce naiba se întâmplă prin evul ista schimonosit, cât încă nu sunt obligat de vreun satrap or cenzor afurisit să-nghit pe nemestecate doar un singur mod de privit, de citit, de gândit sau de trăit...oops. Văd astfel cum un ciopor de oameni, din ce în ce mai înghesuit și-n același timp tot mai lăţit, se holbează seară de seară, iar în unele cazuri zi de zi, la tembeliziunile de tâmpit dup-aci (căci doar nu de educat copii), în loc să se delecteze, precum HRP sau poeta Tina Borg (căci despre ea e vba), numai cu finissime poesii, cu divine simfonii ori să aprofundeze adânci filosofii or angelologii, iar ieroii acestor masse de telespectatori cenușii nu sunt comunicatorii ex-cathedra, titularii de rubrici, editorialiștii, conferențiarii itineranți, premianții Nobel sau doctorii docenți din vremea Galaxiei Gutenberg sau a Mediei mainstream, ci par a fi pur și simplu niște demenți, niște pamfletari cu apucături de ferentari și vocabular de ciumeți, din moment ce unii dintre ei nu comunică nici măcar prin vorbe proaste, ci prin gesturi sau prin onomatopee de inepți, părând a fi tot atât de isteți precum niște babuini ori brabeți. Din păcate, io n-am înţeles din prima care-i schepsisul cu tembeliziunile astea...! oops. Mai grav decât atât, cred că am fost primul care, după ce am perceput forţa copleşitoare a tembeliziunilor comerciale şi faptul că ele, tunurile catodice mogulice, pun în iminent pericol statul hypercentralizat şi supersecurizat, prelungit de pe tărâmul celălalt, am spus - atunci - că antenele trebuie combătute până la distrugere cu tunul catodic al tembeliziunii publice, dacă de oprit nu mai pot fi oprite decât cu sacrificiul libertăţii de expresie sau (doamne ferește!) cu sacrificiul Libertăţii supreme, democratice. Iar asta am spus-o deoarece nu mi-a plăcut şi nu-mi place nici acum, drept s-o spun, să văd cum tembeliziunile îşi bat joc de şeful statului sau de pm-ul român ca de un oarecare prost sau de un biet nebun, însă ceea ce este uluitor şi am priceput abia acum în urmă - sau cum să vă spun? -, când am văzut cum fostul "rău mic" (pentru care io am făcut cândva un apel patetic, pe care de altfel nu l-am regretat niciun pic, observând evoluţia ulterioară a lui Gionel cel famelic, pe care mogulii şi cu bubulii roşcovani l-ar fi păpat cu fulgi cu tot, ca pe un pui piţifelnic, în nici doi ani) se transformă încet-încet într-un eon tyranic, visându-se deja între titani, care şi-n condiţiile când nu mai are boc-ul şi parlamentul la picioare şi tot ar cam vrea s-ajungă premier de fier, alături de favorita-i admiratoare și cu-o nouă și zmecheroasă mișcare, darmite dacă n-ar mai fi avut nici măcar un pamfletar ingenios, chit că ticălos or porcos, în coastă : n-ar fi cerut oare atunci vreo prinţesă Enigel de nefastă şi ne pomeneam cu Piratul că se încoronează dreq și Rigă Crypto, de ruşinoasă năpastă...? (:shock:). Ei bine, evitarea la mustaţă a acestei situaţii de reînnoit coşmar naţional o datorăm nu intelectualităţii noastre finissime sau pline de har, ci clownului antenist pamfletar, aliat cu mgâdele mogular... oops. Ca să închei, sunt nevoit - iată - să mă solidarizez şi cu libertatea de expresie a Antenelor cu derbedei (după cum îi consideră pretinii mei pe sauronii media grei), fără de care am fi poate mai parfumaţi şi mai înfumuraţi, mai civilizaţi în sensul vechi al cuvântului şi mai citiţi & citaţi, însă expuşi în orice moment pohtelor unor tyrani descreieraţi, cărora li s-ar scula din nou să pună gheara dictaturii pe ţărişoara dodoloaţă ot Carpaţi. ps: Ok, mey, până la urmă rămâne să vedem cum facem totuși cu Dictatura Media şi cu Netocraţia care conduce deja Romania (n-o salvează, cum MGâdea & MBadea tot perorează), însă asta e altă raţă-n altă varză.

-2 (6 voturi)
barbu brailoiu
4.06.2015, 09:53:12

de ce a avut boroianu nevoie de el? păi... mai curând a primit ordin. priviţi "disidenţa" lui breban din anii 70-80, când partidul îl transformase în "curajosul" tânăr, apusul lui eugen barbu (cum ar veni, conflictul lui paraschiv cu bozoncea, din "groapa"). fusese dotat cu paşaport permanent, cu dreptul de a spune orice, ... mdeh, omul lui pleşiţă. între timp, s-o mai fi şi ramolit puţin.

+1 (3 voturi)
Targeted Individual
4.06.2015, 11:04:50

Hai, dom-le, luati in serios toate fumigenele? Treaba cu adevarat serioasa e in alta parte, impuscatul e acum cu arme electro-magnetice

0 (2 voturi)
Dogan Iusuf
4.06.2015, 12:06:42

toate astea sunt o diversiune,aici problema nu-I Breban ci Patapievici.Acesta sa vina sa explice de ce a zis despre romanii patibulari si Eminescu mortul care pute.Ptr.aceste patriotisme a ajuns Presedintele ICR,R dela Roman.Si a luat cate salarii,cati amici a angajat,care,probabil ,mai rontaie pe acolo si dincolo,cum a facut-o si el,si o face in continuare,pun pariu cu Liiceanu.

0 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (13)

Modifică Setările