„Casa Vasiescu“

În urmă cu doi ani, prietenul meu, olteanul Vasile Vasiescu, consacrat în mediile artistice de o bogată cultură şi de o deosebită activitate de investigare, cercetare şi publicistică în spaţiul plasticii, altfel spus, critic de artă, s-a decis să-şi dedice fermecătoarea casă părintească gorjenească.

Unicat, cu pridvor înalt şi stâlpi de lemn înfloraţi şi adăugirea sa inspirată, un spaţiu expoziţional, unui muzeu cuprinzând o colecţie remarcabilă de pictură în ulei, acuarelă, grafică şi desen aparţinând pictorilor români de astăzi.

Şi astfel s-a născut în Bălăneştii Gorjului, la 10 kilometri de Târgu-Jiu, muzeul FilipArt, după numele nepotului său.

Aflu că aici va fi deschisă şi o bibliotecă cu câteva mii de volume.

Inaugurarea la care am fost şi eu, fireşte, invitat şi părtaş, s-a petrecut în prezenţa unor cunoscuţi plasticieni şi scriitori şi gazetari şi a fost însoţită şi de expunerea unor apariţii editoriale semnificative, la zi.

A fost o sărbătoare care a omagiat o generoasă şi demnă de laudă iniţiativă a unui om de cultură septuagenar, fiu al satului, model de dragoste şi preţuire pentru lumea din care a pornit domnul Vasile Vasiescu, un model de patriotism cu adevărat fierbinte.

Astăzi, la 2 ani de la inaugurare, muzeul s-a transformat într-o realitate recunoscută şi s-a adăugat semnificativ valorilor artistice ale Gorjului, vizitatori, gazetari, televiziuni şi reviste concură la vestirea însoţită de meritate aprecieri a unui act de cultură major şi, în acelaşi timp, foarte rar astăzi, care vine să dea muzeului, repet foarte bogat în lucrări semnate de artişti semnificativi de azi şi de ieri, dreptul de a fi şi de a rămâne în conştiinţa noastră şi a urmaşilor drept „Casa Vasile Vasiescu“.

Gestul omului de cultură Vasile Vasiescu, de asemenea brâncuşolog avizat, vine să se înscrie tot ca un model demn de stima noastră alături de Asociaţia Culturală A. Păunescu, realizată de fiica marelui poet.

Iată astfel, în zilele noastre, cum prind viaţă, chiar dacă atât de rar, acte de cultură cu o rezonanţă exemplară patriotic şi ele merită salutate şi sprijinite cu toată dragostea şi se cuvin scoase la lumină şi susţinute oriunde în ţară, în oraşe, şi, mai ales, în sate unde se petrec.

Am amintit şi de marele poet Adrian Păunescu a cărei zi de naştere, la 19 iulie, este sărbătorită cu o tot mai deplină recunoaştere a poeziei şi întregii opere literare şi artistice şi publicistice păunesciene.

Poate se va găsi cineva care să întreprindă descoperirea şi luminarea unor astfel de acte de generoasă dăruire care au, deşi, repet, încă rare azi, o tradiţie importantă în cultura românească.