Dificultăţi de limbă (I): „doisprezece, douăsprezece” şi alte numerale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Multă lume se arată preocupată, ba chiar indignată, de starea actuală a limbii române. S-au făcut clasamente cu cele mai frecvente abateri, se scriu articole de intervenţie, unele televiziuni au emisiuni dedicate cultivării limbii etc. Ineficacitatea este însă evidentă atâta vreme cât şcoala nu abordează metodic şi insistent această chestiune.

Alina Popescu, una din colaboratoarele asidue ale acestui blog, îmi scria acum două săptămâni:

„M-am bucurat de într-adevăr necesara dv. revenire în paginile «Adevărului», chiar dacă şi eu sunt preocupată de harababura care continuă să funcţioneze în folosirea limbii române şi cu toate că văd şi eu că exemplele de tip «aşa nu!» nu prea produc efectele scontate. Probabil trebuie găsite alte soluţii pentru îmbunătăţirea exprimării, mai curajos exemplificate şi explicate limpede, cu umor dacă se poate. Ne amintim spre exemplu de formularea aberantă a lui Ceauşescu «al douăsprezecelea congres»... Cine şi-ar fi imaginat însă, dintre cei care dau atenţia cuvenită limbii materne, că în anul 2017, la «Realitatea TV», o cunoscută realizatoare, Marilena Mititelu, va spune «nici acum, în al douăsprezecelea ceas...». Cred, aşadar, că la toate nivelele, semantic, fonetic etc., trebuie îndepărtate asemenea elemente toxice din limbă şi abia apoi comentată situaţia încă discutabilă a normelor din instrumentele de lucru abilitate.“

Chestiunea pe care Alina Popescu o propune vizează o dificultate relativ recentă, privitoare la numeralul cardinal „doisprezece, douăsprezece“, respectiv, la cel ordinal „al doisprezecelea, a douăsprezecea“. Dificultatea se referă fie la ignorarea (dispariţia) formei de feminin, utilizându-se o singură formă, sincretică, cea de masculin. Alteori asistăm la ezitări sau folosiri „de-a-ndoaselea“, ca în cazul semnalat de comentatoare. Să o luăm metodic.

*

În limba română, de la numeralele simple (1-9) se formează cele din seria 11-19 şi anume:

un(u) + spre + zece = unsprezece (variante: unsprece, unşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele.

doi + spre + zece şi două + spre + zece (variante: doisprece, douăsprece; doişpe, douăşpe). Remarcă: DEX-ul prezentă variantele, pe care le consideră regionale. Este o eroare, întrucât varianta „doişpe, „douăşpe“ este întâlnită peste tot, aparţinând registrului familiar.

trei + spre + zece = treisprezece (variante: treisprece, treişpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele.

patru + spre + zece = patrusprezece, formă considerată istorică; literar: paisprezece (variante: paisprece, paişpe). Remarcă: DEX-ul consideră literară forma paisprezece. datorită largii sale răspândiri, dând patrusprezece ca variantă. Este adevărat, încă din 1939, Augustin Scriban arăta că forma „patrusprezece“ aparţine doar limbii scrise. Iată totuşi câteva exemple istorice:

„A doua zi, stăpânul mai că se întristase / Aflând c-a păgubit / Patrusprezece galbeni; – atâta cumpărase / Ţiganul ce-a murit.“ Cezar Bolliac, Ţiganul vândut

„Are cam patruzeci şi şapte de ani şi zece copii, patru din ei băieţi, cel de al doilea“, – Ştefan –, în vrâstă de aproape patrusprezece ani, bine instruit în latineşte şi greceşte.“ Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători

„Cuprins de mare veselie, Senusret înşiră toate cele o sută şi unu de nume ale lui Osiris, apoi pe ale tuturor zeilor deosebit, apoi pe ale celor şapte săli ale raiului cu patrusprezece porţi şi patrusprezece locuinţe...“ Liviu Rebreanu, Adam şi Eva

cinci + spre + zece = cincisprezece (variante: cinsprezece, cincisprece, cinsprece, cinşpe). Remarcă: DEX-ul dă primele variante, considerate regionale, dar omite ultima variantă care este şi cea mai răspândită, justificată de pronunţarea rapidă.

şase + spre + zece = şasesprezece, formă considerată istorică; literar: şaisprezece (variante: şaiprece, şaişpe). Vezi patruspezece.

„Propăşirea noastră intelectuală se mărgineşte în şasesprezece şcoli publice!“, Mihail Kogălniceanu, Tainele inimii

„Nadejda avea şasesprezece ani, iar de trei ani suferea în braţele prinţului.“, Liviu Rebreanu, Sentinela

şapte + spre + zece = şaptesprezece (variante: şaptesprece, şapteşpe). Remarcă: DEX-ul dă doar ultima variantă pe care, de astă dată, o consideră, în mod corect, familiară.

opt + spre + zece = optsprezece (variante: optsprece, optâşpe, opşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele. O forma orală curentă este şi optâsprezece, cu introducerea unei vocale de sprijin, „optsprezece“ fiind singurul cuvânt se pare cu cinci consoane consecutive.

nouă + spre + zece = nouăsprezece (variante: nouăsprece, nouăşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele.

*

În a sa „Istorie a limbii române“, Al. Rosetti arăta că matricea de formare la numerele de la 11 la 19 ar putea fi autohtonă. Ulterior, ori sistemul slav s-a suprapus, întărind matricea formativă, ori acesta s-a impus în mod direct. Astfel, prepoziţiei slave „na“ îi corespunde „spre“ (< lat. „super“). La fel, numărarea zecilor (20, 30, 40 etc.) prin înmulţire este, de asemenea, un alt reflex al sistemului slav. Se mai poate adăuga că şi modul de exprimare al numeralelor compuse (21, 22, 23… 31, 32…) treizeci şi trei, cu conjuncţia de legătură „şi“, provine din acelaşi sistem (Se ignora situaţia din limbile neolatine iberice: sp. „treinta y tres“, pg. „trinta e três“.). Astfel, deşi elementele de formare (cu excepţia numeralului „sută“) sunt latineşti, sintaxa, felul de alcătuire al numeralelor peste 10 este rezultatul influenţei slave.

*

Să ne întoarcem acum la chestiunea iniţială: tendinţa de dispariţie a formei feminine a numeralului cardinal „douăsprezece“ din rostirea şi chiar din scrierea curentă. Arătam mai demult, tot în acest blog, că această substituţie era de negândit până spre sfârşitul secolului trecut. Personajele lui Caragiale, bunăoară, fac corect acordul fie că, în context, se subînţelege „orele douăsprezece“, fie „ceasurile douăsprezece“. Să-i ascultăm:

„BRÂNZOVENESCU: Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprezece trecute.

FARFURIDI: Şi eu, am n-am înfăţişare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal...“

Astăzi lumea nesocoteşte adesea forma de feminin:

Doisprezece persoane au fost rănite, joi, după ce un TIR s-a ciocnit cu un microbuz, în localitatea Răducăneni, judeţul Iaşi.“, Ziarul financiar, 16.11.2017

„«Pentru că în acest an am câştigat zece, iar în ultimele două săptămâni încă două milioane, adică în total doisprezece milioane din fonduri europene din care vor fi aduşi în aceasta comună peste 15 milioane de euro pentru asfaltare, cămin, sprijinirea evenimentelor culturale, am mai primit în acest an şi titulatura de localitate turistică a României, iar acum de câteva zile am fost cooptaţi ca şi membri în ASIA, ceea ce înseamnă Asociaţia Localităţilor şi Zonelor Istorice şi de Hartă din România», a spus ing. Sofalvi Szabolcs.“, Zi de zi, 20.12.2017

„Acesta va aduce la Arad doisprezece spectacole, în perioada 11-19 noiembrie.“ Arad online, 09.11.2017

*

La numeralul ordinal constatăm, aşa cum remarca Alina Popescu, folosirea incorectă a formei de feminin acolo unde este de aşteptat cea de masculin, pentru acordul cu substantive masculine sau neutre, la singular.

„«Ne aflam în ceasul al douăsprezecelea», este mesajul lui Tudor Chirilă, publicat pe Facebook.“, DC News, 24.08.2017

„În al douăsprezecelea ceas: Dayan Fetislam a aflat cum a ajuns la conducerea           Inspectoratului Regional în Construcţii S-E“, Realitatea Net, 18.07.2014
 

În sfârşit, la forma masculină a numeralului ordinal apare şi o formare incorectă. Astfel: unsprezecelea, doisprezecelea etc. formate de la numeralul cardinal + le + a, se aud şi încep să fie scrise, la masculin şi neutru singular, unsprezecilea, doisprezecilea etc. Eroarea îşi are origine în limba vorbită şi ţine de analogia greşită cu douăzecilea, treizecilea etc.

„Comemorări MIHAI EMINESCU, al doisprezecilea an consecutiv, la statuia poetului din satul Mihai Eminescu, comuna Gorbăneşti judeţul Botoşani, în data de 16 ianuarie 2017.“, Facebook

„Pentru a fi regina petrecerii, împrumută câte puţin din puterea de seducţie a celebrităţilor de la Hollywood, sau a personajelor lor. Preţ de o seară, poţi fi o «Bond Girl», o contesă sau o apariţie angelică... şi poate vraja nu se va rupe când gongul va bate al doisprezecilea ceas!“, EVA (diacritice adăugate)

*

Mărturisesc că nu e uşor să înveţi o limba atât de neaşezată ca a noastră. Bănuiţi că sistemul de numărare face parte din lexicul fundamental şi că, după atâtea secole, ar fi trebuit să nu ne mai ridice dificultăţi. Pe de altă parte, am arătat că nu avem un mod regulat de formare a numeralului de la 11 la 19, ceea ce înseamnă că, în ultimul secol, oscilăm cam mult între literar şi familiar. De asemenea, seria de variante arată că lumea a scris după cum a auzit, simplificând şi schimonosind după urechea fiecăruia. Nici DEX-ul nu este încă un dicţionar riguros şi consecvent, cum s-a văzut, căci la noi se pare că nicio regulă nu poate fi propusă fără ca mai întâi să fie încălcată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite