Scurt istoric al drapelului României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Recent, comisia pentru revizuirea Constituţiei a propus reintroducerea stemei ţării pe drapelul naţional. Cum aproape nimic din ceea ce mirobolanta comisie propune pentru modificare nu se discută în mod public, măcar la un nivel minim, mi-am propus să reconstitui câteva repere privind istoria drapelului.

Discuţia pleacă de la nivelul unei ipoteze, care sugerează o combinaţie a celor trei culori pe drapelele folosite de Mihai Viteazul în campaniile sale militare, soldate cu efemera uniune politică de la 1600. O primă reprezentare grafică, e drept destul de vagă, apare în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. În mod oficial, prima apariţie a tricolorului a avut loc în 1834 în Ţara Românească, când domnitorul Alexandru Ghica a cerut aprobarea Porţii pentru noile drapele de luptă. În acel moment, culorile erau roşu, albastru, galben. În 1840 galbenul a fost repoziţionat în centrul drapelului.

Prima reprezentare simbolică a tricolorului a avut loc în timpul Revoluţiei de la 1848.  Culorile erau dispuse orizontal, albastru-galben-roşu, conform devizei „Libertate, Dreptate, Frăţie”. Apărut în Ţara Românească, tricolorul a fost folosit în Moldova, în Transilvania (la Blaj) ajungând până la Paris, purtat de studenţii români. Trebuie precizat însă că în Ardeal, în cadrul primelor manifestaţii publice ale revoluţionarilor, a fost folosită combinaţia albastru - alb - roşu, înlocuirea albului cu galbenul folosit în Ţara Românească şi în Moldova fiind un act simbolic.

La 22 iunie 1861, Alexandru Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor. Până atunci, în paralel cu tricolorul fuseseră folosite şi vechile steaguri ale Moldovei şi Ţării Româneşti.

Constituţia de la 1866 prevedea, la articolul 124, locul celor trei culori pe steag, fiind adoptată dispunerea lor verticală în ton cu drapele puterilor europene ale vremii. Este important de precizat că stema ţării se regăsea doar pe drapelele armatei şi pe cele princiare, cele civile neavând stemă. Tradiţia s-a păstrat şi după întregire: drapelul civil al României Mari nu avea stemă.

După instaurarea Republicii, Constituţia de la 1948 preciza poziţionarea stemei în centrul steagului, tradiţie rămasă până în 1989. După revoluţie, prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional. Prin Constituţie, s-a menţinut dispunerea culorilor şi lipsa stemei.

Există două steaguri similare cu cel al României: Andorra şi Ciad. Reprezentanţii Ciad-ului au înaintat inclusiv un protest oficial la O.N.U., evident neîntemeiat, de vreme ce tricolorul românesc este mult anterior anului 1970.

Dacă este sau nu recomandată redispunerea stemei în centrul drapelului civil al României, rămâne o discuţie publică. Aşa cum ar fi trebuit să facă şi cei însărcinaţi cu modificarea Constituţiei: să propună public dezbateri cât mai ample pe orice propunere de modificare sau suplimentare a legii fundamentale. Pentru că un stat democratic, european, aşa procedează, onorată comisie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite