Scurtă consideraţie despre arhitectura brâncovenească

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Arhitectura brâncovenească propriu-zisă s-a dezvoltat între mijlocul sec. 17 şi primele decade ale sec. 18, corespunzând intenţiei de a simboliza viaţa şi varietatea de credinţa religioasă a locului în care acestea luaseră formă, acela al Ţării Româneşti în sine.

În liniile, volumetria si decoraţia acestor edificii se regăseau deci universul mental şi psihologia celor care le-au ridicat şi celor cărora le erau destinate. De aceea în simbolistica acelor clădiri trebuie căutat răspunsul la întrebarea de ce construcţiile religioase mai ales, au dobândit un limbaj cu totul unic în epoca brâncovenească, ducând la formarea stilului brâncovenesc, specific acestui principat şi atât de important pentru fundamentarea stilului arhitectural neoromânesc din epoca modernă.

În opinia mea noţiunile stilistice folosite în istoria artelor din centrul şi vestul Europei şi utilizate cu precădere în lucrările româneşti apărute în domeniu, nu sunt cele mai adecvate mijloace de a diseca schema stilistică a acestor clădiri, ci mai pertinente sunt schemele de analiză aplicate arhitecturii Imperiului Otoman, din care Ţara Românească făcea atunci ferm parte, atât arhitecturii de sorginte creştină, cât mai ales islamice.

image

Tureta cupolei bisericii Mântuleasa din Bucureşti, construită în 1734 în stil Brâncovenesc târziu. Structura este probabil o restaurare interbelică, în spiritul celei originale. (©Valentin Mandache)

Ce trebuie permanent să avem în vedere este că mesajul creştin de a urma chemarea şi vocaţia lui Iisus, în condiţiile de subordonare la religia musulmană, ideologia supremă a califatului otoman, genera o cu totul altă dinamică de exprimare artistică şi implicit arhitecturală în interiorul milletului creştin din care Valahia făcea parte, diferită de aceea din ţările în care creştinismul era religia şi de asemenea ideologia supremă, cum erau Rusia sau Austria de atunci.

Astfel, în epoca brâncovenească arhitectura s-a exprimat pe baza coordonatelor plastice specifice mediului cultural al imperiului padişahului, căutând armonia şi universalitatea umanităţii în realitatea politică, economică şi culturală a supremaţiei lumii musulmane. Arhitectura brâncovenească a devenit în acest fel o zonă privilegiată de exprimare liberă şi sofisticată, de travaliu spiritual spre atingerea desăvârşirii şi măreţiei simbolizată de faptele şi viaţa lui Iisus, ce fascinau atât pe principii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu în timpul cărora stilul numit acum brâncovenesc a luat formă şi conţinut, cât şi pe populaţia Ţării Româneşti, ce a asigurat continuarea stilului şi după instaurarea regimului fanariot.

image

Lespezi funerare, mijlocul sec. 17, ce prefigurează stilul Brâncovenesc, muzeul de la Mănăstirea Stelea, Târgovişte (©Valentin Mandache)

Acest articol a fost publicat iniţial pe blogul Case de Epoca, iar în limba engleză pe blogul Historic Houses of Romania.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite