Patrimoniu

articolul anterior articolul urmator

„Sfârşitul” subvenţionat al presei culturale?

5
10 Feb 2016 20:42:13
Mircea Vasilescu

Am trecut, de curând, printr-o comună din Bărăgan şi am văzut un chioşc de ziare. M-am simţit ca şi cum ar fi apărut King Kong în persoană, la mine la Ploieşti, călare pe-un zgârie-nori. Iar în vitrina chioşcului de ziare era şi-o revistă culturală. Mi s-a părut că visez de-a dreptul.

Cum de-o fi aranjat Providenţa chestia asta tocmai când mă pregăteam să scriu despre subvenţionarea presei culturale? N-am de unde şti, dar a picat bine. Căci adevărata problemă a presei culturale – şi a presei, în general – e cum ajunge la cititori. Şi dacă ajunge. În ultimii ani, s-au închis cam jumătate din numărul de chioşcuri de ziare din ţară. În mediul rural, abia dacă mai găseşti câte unul, prin câte-o comună mai răsărită. Unele publicaţii – în primul rând cele culturale – se distribuie acum numai în oraşele reşedinţă de judeţ, deci nici în oraşele mici şi mijlocii numai ajung. Sigur, dacă nu avem pâine, trebuie să mâncăm cozonac: putem face abonamente. Dar nu-i aşa de uşor cum pare. În România, nu există – ca în Marea Britanie ori în alte ţări – o “cultură a abonării” (ca să mă exprim savant). Oamenii nu prea se abonează pentru că şi-au pierdut încrederea în poştă. Sau poşta pur şi simplu nu poate asigura livrarea peste tot. Un ziar local care mergea foarte bine (din “capitala unui judeţ de munte”, vorba lui Caragiale) şi avea mulţi abonaţi a suferit un şoc serios acum câtva timp, când Poşta Română a redus numărul de poştaşi, astfel încât prin comunele înşirate pe munţi livrările au ajuns să se facă doar o dată pe săptămână. Or, neavând niciun sens să primească, o dată pe săptămână, ziarele “la pachet”, oamenii au renunţat la abonamente.

Cu presa culturală e şi mai complicat. O revistă tipărită în câteva mii de exemplare şi editată de un ONG sau de vreo mică entitate nu are nici măcar forţa de a-i convinge pe distribuitorii de presă s-o preia şi s-o răspândească pe teritoriul frumoasei noastre patrii.  Pentru difuzorii de presă, e complicat şi ineficient să împartă câteva exemplare la fiecare chioşc (căci mai multe nu se vând), să ia retururile înapoi, să facă toate hârtiile aferente (avize de expediţie, facturi etc.) şi pentru toată treaba asta să se aleagă cu câţiva lei. Aşadar, revistele care nu au în spate un trust de presă, care să le livreze distribuitorilor şi altceva – şi majoritatea revistelor culturale nu au – nici măcar nu ajung la public. Sau ajung pe sponci.

În aceste condiţii, legea privind subvenţionarea revistelor culturale pare adaptată mai degrabă presei de acum câteva zeci de ani. E foarte bine că există o asemenea lege, căci presa culturală nu poate fi lăsată doar la mâna pieţei libere. Cu atât mai puţin pe o piaţă ca în România, unde distribuţia de presă e muribundă: nu numai că jumătate dintre chioşcuri au dispărut, dar cele care mai sunt nu trăiesc, de fapt, din vânzarea presei, ci (şi) din altceva – vând biscuiţi, napolitane, cafea, ţigări etc. Or, legea, aşa cum e construită, subvenţionează producţia: se dau bani pentru acoperirea costurilor de hârtie, tipar, salarii etc. Cu alte cuvinte, legea contribuie la subzistenţa revistelor culturale, dar nu are în vedere chestiunea esenţială: accesul publicului la aceste reviste. Nu mai vorbesc despre complicaţiile birocratice ale legii şi despre metodologia de aplicare, din cauza cărora este, efectiv, greu spre imposibil ca publicaţiile cu pricina să încaseze banii, după ce i-au avansat. Căci aşa funcţionează lucrurile: revista plăteşte din fondurile proprii ce are de plătit, iar după aceea, cu o tonă de documente justificative, îşi decontează cheltuielile la Ministerul Culturii. O foarte bună analiză a situaţiei a apărut în Observator cultural, sub semnătura lui Carmen Muşat.

Am intrat în toate aceste detalii tehnice pentru că foarte multă lume a reţinut doar ideea generală: avem o lege de subvenţionare a revistelor culturale. Aşa e, avem, dar nu prea ne foloseşte. Pentru că e construită greşit şi neadaptată la condiţia actuală a presei (culturală sau nu). Care, mai devreme sau mai târziu, va rămâne doar online, iar varianta tipărită va fi mai degrabă un mic lux pentru foarte puţini. Din păcate.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

PETRE GRIGORESCU .
10.02.2016, 22:48:26

Domnule Vasilescu, Este chiar foarte NE-clar ce doriţi ! Parcă n-aţi cunoaşte deloc în ce ţară trăiţi şi nici cum, şi în ce sens subvenţiile SS-ar dori să fie direcţionat-utilizat-dirijate ! Nevoia dvs. de subvenţii de la Statul Providenţial rămîne evident tot „providenţială” şi meteahnă tipic comunist-socialistă Şi-apoi, încă un mic detaliu pe care îl eludaţi subtil, „Cultural” ca „Culturală” dar să ştim şi „noi” ! Dle. Vasilescu, să fim serioşi, cu mici excepţii, chiar dacă unele interesante, „pressa Culturală” este în realitate una cu precădere PROPAGANDISTICĂ („politică” !) dar mai ales, una îndoctrinatoare, inoculînd abrupt şi vertiginos virusul morbid al „politicului corect”, otrava „limbii de lemn” toxicitatea abisală capcană a „gîndirii unice” ! Ciudat-întortocheate sînt căile demersurilor dumneavoastră & Comp., fascinant dilematice !

+1 (3 voturi)
Gabi Vlad
11.02.2016, 11:27:42

Domnule Grigorescu, poate ca ar trebui sa mai cititi cate ceva inainte de a afirma ca revistele de cultura sunt propagandistice. Poate ca au unele articole care par propagandistice pentru ca ele sunt scrise de oameni cu afinitati politice de un fel sau altul, nu de roboti fara sentimente. In jurul unei reviste de cultura graviteaza oamenii de cultura - care, daca nu au o tribuna de exprimare publica directa, ajung in diverse reviste pe internet. Acum sa fim sinceri, cata lume de la tara sta pe net? Cata lume citeste acele reviste pe net, dintre cei care stau pe net? Publicul-tinta al acestor reviste era divers; acum, ele trecand in mediul online, s-a ingustat de fapt, pentru ca majoritatea internautilor cauta altceva pe net, nu articole culturale: dovada chiar gramatica deficitara a comentariilor si limbajul de multe ori suburban. Un om de cultura caruia articolele i se TIPARESC este mult mai responsabil fata de cele ce afirma decat cineva care comenteaza sub acoperirea anonimatului. In majoritatea tarilor civilizate cultura e subventionata: nu pentru ca ar aduce plus-valoare imediata si tva la bugetul statului, ci pentru ca un popor fara cultura e un popor pe cale de disparitie, un popor pe cale de a deveni o gloata obedienta in fata oricarui individ cat de cat tupeist si cu o bruma de cultura. Evident, corectitudinea marxist-politica a unora din texte arata ca acel articol e platit de cineva; dar mai intai sa vedem revistele cum TIPARESC magarii politice care raman pe hartie spre rusinea autorilor lor, si dupa aceea sa refuzam subventionarea lor. Verba (electronica-pe net) volant, scripta manent!

+1 (1 vot)
PETRE GRIGORESCU .
11.02.2016, 17:41:46

Dle. Gabi Vlad ! Nu cred că este cazul să ne luăm la „trîntă”, cîte şi care reviste culturale citesc sau citiţi. Dacă aş intra empatic în stilul dvs. sfătuitor care-mi indică ce şi cum, „că ar Trebui să mai citesc cîte ceva înainte de a afirma”, v-aş răspund că „ar trebui să citiţi Ceva mai atent” înainte de da sfaturi altora. „Propagandistice”, este puţin spus, e un dulce eufemism, revistele culturale răspîndesc o formă de „toxicitate” mascată subtil, într-un stil fermecător cu mult ştaif şi deosebită măiestrie nu doar intelectuală, ci chiar, diabolic artistică. „Propagandismul” nu mai este demult get-beget „bolşevic” dur şi direct, a devenit o formă ambiguă a amalgamului rege şi dilemei regină. Ca exemplu perfect, citiţi articolul dlui. Andrei Pleşu „Presa acum 75 de ani, şi azi” (apărut în „Adevărul” din 17 august 2011 şi reluat în ultimul nr., 625, al „Dilemei Vechi”) unde veţi descoperi o comparaţie-un paralelism a două epoci complet de necomparat, prin simplul motiv că nu există absolut nicio continuitate, subliniat perfect de VIDUL de 75 de ani despre care, dl. Pleşu, TACE TOTAL în modul cel mai dulce nou-propagandistic prin omisiune notorie ! Cum vreţi dvs., dle. Gabi Vlad, să fie caracterizată pressa de azi decît una deturnătoare de Adevăruri Esenţiale, cînd Ea se ocupă de mărunţişuri, fără a pomeni nici cea mai mică iotă despre Cauzele diferenţelor sau asemănărilor notorii. „VIDUL de 75 de ani” omis cu ştaif de dl. Pleşu, este o formă nouă, „dermogratic orighinală”, „revoluţionară”, de propagandă doctrinară toxică şi care nu conţine absolut nici cea mai mititică urmă de vreo dilemă cît de veche. Vorba-aceea, citiţi ceva mai atent şi mai ales printre rînduri, pressa culturală post-comunist-ex-securistă puternic, veţi reuşi poate a descoperi multe multe „prăpăstii” ! Cît despre „normalitatea” subvenţiilor de stat oferite pressei libere sau mass-mediilor, Este una dintre cele mai Aberante Doctrine cu rezultatele cele mai eficace de Asasinare a Libertăţii de Gîndire, Expresie şi Exprimare. Sînteţi în plin „Politic Corect”, virusul cel mai periculos malefic pentru Educaţie, Libertate, responsabilitate, curaj, adevăr, cultură, civilizaţie.

Camelian Propinatiu
11.02.2016, 17:10:39

Mineriada n-a incetat in 1990, e o permanenta. Numai Luminarea Poporului ar putea fi o pavaza intelectualului si Puterea e bine informata. Demolarea Poetului National in postromânism dupa demersul Dilema 265 din 5 martie 1998, va fi pravalit si statutul scriitorului contemporan, de nu-l mai invita nimeni pe la televiziuni, i s-a luat si sediul Uniunii Scriitorilor, s-au desfiintat si Muzeul Literaturii Române, si TVR Cultural, s-au sugrumat revistele culturale, n-avem din 2002 Muzeu National de Istorie, festivitatile arata jalnic, TVR Didactic ioc, iar bestsellerurile nu mai sunt literare, ci politice, prezidentiale. În schimb, staruim in postromânism, cu psihologia ca ne apara NATO http://adevarul.ro/locale/bistrita/cum-s-a-folosit-mihai-viteazul-familie-a-si-pastra-functia-domnitorul-a-imprumutat-rand-dusmanilor-sotia-fiul-fiica-1_56bb6bc35ab6550cb8a842b0/index.html http://adevarul.ro/moldova/actualitate/rusia-isi-consolideaza-pozitiile-nistru-unirea-moldovei-romania-putea-deveni-prioritate-1_56b8b7435ab6550cb894a854/index.html

+1 (1 vot)
Sârbul Vasile
12.02.2016, 11:40:05

"Capitalul n-are nici un interes sa dezvolte cultura; fabricantul produce marfa, dar nu il preocupa educatia culturala a consumatorului, deoarece pentru el consumatorul ideal e cel din colonii..." Din Romania.

Modifică Setările