Teatrul Bazilescu, ping-pong între ministere

Se vor împlini în curând trei ani de când Ministerul Culturii se chinuie să transfere drepturile de proprietate asupra Teatrului de Vară din parcul Bazilescu către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, în vederea transmiterii dreptului de administrare Primăriei Sectorului 1.

Chiar dacă unii miniştri s-au grăbit anul trecut să anunţe în presă că acest lucru e ca şi făcut, astăzi, în loc ca bucureştenii să se bucure de încă un spaţiu dedicat culturii, au parte, în schimb, de imaginea dezolantă a unui imobil abandonat. 

Asta în condiţiile în care atât autoritatea centrală, respectiv ministerul, cât şi cele locale, respectiv Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi Primăria Sector 1, îşi doresc acest transfer, în vederea salvării Teatrului Bazilescu. De altfel, primarul sectorului 1, domnul Dan Tudorache, a şi afirmat, în mai multe rânduri, că îşi doreşte ca acest edificiu să fie transferat în administrarea instituţiei pe care o conduce, care dispune de resursele necesare pentru a-l reabilita şi reintegra în circuitul cultural.

În scurtul mandat de ministru al culturii şi identităţii naţionale pe care l-am deţinut anul acesta, am crezut că am reuşit deblocarea situaţiei. Astfel, printr-o bună colaborare cu autorităţile locale, am ajuns până la punctul la care am realizat proiectul de Hotărâre a Guvernului, iar acesta a fost transmis pe circuitul de avizare interministerial. Rămăsese, dacă îmi aduc bine aminte, la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, de unde a primit aviz pozitiv şi a fost transmis mai departe Ministerului Justiţiei. 

Nu aveam de unde să ştiu că la Ministerul Justiţiei există specialişti în monumente istorice, care să blocheze acest transfer deoarece, în opinia lor, imobilul monument istoric ar trebui introdus într-o altă categorie în Lista Monumentelor Istorice. 

Aş vrea să transmit pe această cale că, dacă Ministerul Justiţiei dispune de jurişti cu vaste cunoştinţe culturale, specialişti în probleme de patrimoniu, atunci aceştia ar trebui transferaţi la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, care are mare nevoie de personal competent, calificat. Dacă nu, atunci ar trebui ca cineva să le transmită celor care îşi depăşesc competenţele că dacă vom rămâne în acest blocaj, în curând, singura listă în care va mai putea fi inclus Teatrul Bazilescu este cea a clădirilor care au fost şi nu mai sunt.

Să nu ne amăgim: avem o mare problemă, care derivă din faptul că s-a creat, printr-un mecanism birocratic pervers, drept de veto asupra deciziilor care ţin de aplicarea politicilor publice, drept pe care îl exercită persoane care nu au nicio îndreptăţire să facă asta. Lipsa de răspundere, lipsa de profesionalism, reaua credinţă, toate astea fac ca decizia să fie luată în altă parte, nu acolo unde stipulează Constituţia şi legile. 

Sper că vom înţelege cu toţii pericolul acestei stări de fapt şi, în loc să ne bucurăm de răul unuia sau altuia, uitând de răspunderea noastră faţă de cetăţeni, prin dialog şi cooperare, vom reuşi să creăm acel cadru legislativ care să înlăture acest pervers drept de veto. Dacă nu o facem, pierdem oportunităţi, pierdem resurse, iar degradarea patrimoniului cultural va continua ca şi până acum.      

Acesta este textul declaraţiei politice pe care am depus-o la Senat miercuri, 13 decembrie 2017.