Catalogul ştirbit - despre un festival în pericol

Citesc cu mîhnire postarea lui Robert Şerban. E de toată jena că FILTM nu primeşte sprijin din partea Timişoarei, oraşul care anul viitor va fi capitala culturală a Europei.

Am văzut şi pînă acum că lucrurile nu se leagă şi că Timişoare e un ciub de viespi al tensiunilor. Speram totuşi ca lucrurile să se calmeze. Se pare însă că nu s-a întîmplat asta. Din postarea dezamăgită a excelentului poet şi organizator Robert Şerban reiese că un juriu proaspăt creat nu a acordat sprijin pentru Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara. Ajuns la vîrsta venerabilă pentru un festival de zece ani, evenimentul e considerat neeligibil.

Şerban enumeră excelenţi scriitori şi poeţi care participaseră la festival de-a lungul anilor de la Viktor Erofeev la Mircea Cărtărescu şi de la Ludmila Uliţkaia la Pascal Bruckner. Adaugă de fiecare dată aspectul moral al persoanei în cauză: de exemplu, opozant al regimului Putin şi al războiului. Eu unul nu cred că talentul şi moralul se împletesc mereu, dar vremurile ne arată că e foarte bine cînd o fac, şi ne simţim bine cînd o fac.

Acţiunea dezgustătoare a juriului respectiv se întîmplă într-un context nefericit oricum. Acum un an şi ceva, Ilie Bolojan a restructurat revistele Familia şi Várad din Oradea cu cea mai mare nepăsare şi cinism, amestecîndu-se cu neînţelegerea completă a fenomenului cultural şi în treburile teatrului şi ale filarmoniei. Chiar azi văzusem o petiţie contra unei persoane numite la ICR Londra contrar bunului-simţ.

Lumea falansterului devine din ce în ce mai accentuată. În poemul dramatic al marelui scriitor maghiar Imre Madách, Adam şi Eva sunt purtate de Lucifer prin toată istoria omenirii. În scena falansterului, un fel de utopie scrisă de autorul care trăise în secolul al XIX-lea, Michelangelo sculptează picioare de scaun: orice activitate trebuie să aibă o utilitate imediată.

Nu mă îmbăt cu apă rece: fireşte că ştiu că e vorba şi de relaţii, de inepţie, de incultură. Dar deciziile ruşinoase ca aceasta sunt sprijinite de mentalitatea conform căreia un poet trebuie să „dea rezultate”. Ei bine, doamnelor şi domnilor, nici un poet, nici un compozitor şi nici un festival n-o să vă dea rezultate cu care să vă acoperiţi casa sau pe care să le mîncaţi. Dar chiar că nu mi-am închipuit că va veni vremea cînd trebuie să explici că atmosfera, gîndirea, creaţia fac parte şi trebuie să facă parte din catalogul unui oraş şi a unei ţări.