Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Datornicii nemilostivi ai Ortodoxiei

71
6 Sep 2016 09:02:25
Eugen Tănăsescu
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, faţă în faţă cu antiecumeniştii.
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, faţă în faţă cu antiecumeniştii.

Pilda datornicului nemilostiv, citită duminică în biserici, este actuală şi astăzi. „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face” s-ar rezuma, popular, ideea centrală a acestui text evanghelic. Din păcate, văd şi „forţodocşi” (termenul nu-mi aparţine) pe care dubla-măsură îi face să ajungă în pragul schismei.

Redau pilda hristică, pe scurt: un oarecare slujbaş era dator mai-marelui său cu 10 000 talanţi.  În argint, suma echivala cu 436 200 kg de argint. O sumă atât de mare încât creditorul porunceşte scoaterea la vânzare a lui, a soţiei, a copiilor şi a tot ce avea. Adică, întreaga lui viaţă. Văzând aceasta, slujbaşul  cade în genunchi către creditor, cerşind milă. Pe care o şi primeşte. Bucuros, pleacă de la creditor şi, pe drum, găseşte un alt slujbaş, care îi datora 100 de dinari. O sumă echivalentă cu 455 grame de argint. La  rândul său, al doilea datornic cere primului să fie iertat. Ei bine, aici este durerea: primul datornic uită subit faptul că a fost iertat de cumplita vânzare şi, nici una, nici două, târăşte pe cel de-al doilea la închisoare, deşi era o datorie de aproximativ UN MILIARD de ori mai mică. Concluzia pildei este un avertisment:

„Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.”

Din păcate, reacţiile unor aşa zişi credincioşi ai Bisericii Ortodoxe faţă de recentul Sinod din Creta mă duce cu gândul exact la datornicul nemilostiv. Îngăduitori când e vorba de ei înşişi, drastici când e vorba de mărunţişurile altora. Deşi sunt nişte iluştri anonimi în ale teologiei (unii chiar profitând de anonimitatea oferită de unele bloguri forţodoxe) şi datori la maxim lui Dumnezeu pentru toate (ca noi toţi, de altfel), gargaragii teologali care-şi varsă anti-ecumenismul pe Internet nu ezită să afurisească sau să arunce cu anatema spre orice alt datornic al vieţii care nu le împărtăşeşte viziunea. De altfel,  mulţi dintre aceştia erau cu capsa pusă dinainte de evenimentul din Creta, care n-a făcut decât să le aprindă fitilul sabiei laser, cu care de mult voiau să se lupte, dar... n-aveau cu cine.

O scurtă analiză a discursului lor nu reuşeşte decât să-ţi stârnească fiori de groază teologică, gândindu-te că istoria are dreptate când ne învaţă că nici Ortodoxia nu este scutită de pericolul schismelor şi al sectarizării. 

1. Abuzul de sens. Scânteia care a declanşat „lupta” datornicilor nemilostivi a fost un text regăsit în documentele Sinodului din Creta (pct 6. din „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”), care vorbeşte despre celelalte confesiuni creştine, numindu-le „biserici”: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe...”. Deşi cuvântul „biserică” este are o multitudine de sensuri, datornicii nemilostivi l-au ales pe cel care convenea mai bine cruciadei lor, sensul de Biserica – cea întemeiată de Hristos, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească (pct. 1). Au făcut aşa pentru a-i putea acuza pe ierarhi că au transformat celelalte confesiuni creştine şi biserici în Biserică, adică, mai pe româneşte, ar fi ridicat erezia, greşeala teologică, la acelaşi nivel cu Biserica. Ori, abuzul este mai mult decât evident. Chiar PS Varlaam, vicar patriarhal, a încercat să le explice, sfertodocşilor, într-o filmare că sensul cuvântului „biserică” din document, de la pct. 6, nu e tot una cu sensul de la pct. 1, fiind legat de istorie mai mult decât de dogmă, dar nu a avut cui. Mă întreb: cum de până la ora asta, arhanghelii datornici şi nemilostivi ai Ortodoxiei nu s-au luat şi de Stat, care, pentru multe din cultele legal recunoscute a acceptat titulatura de „biserică”?

2. Fixismul. Datornicii nemilostivi ai Ortodoxiei au un singur ţel în lupta lor: să caute şi să identifice pe cei care nu mărturisesc drept şi curat Ortodoxia. Un fel de vânătoare de eretici. De fapt, ţinta sunt cei care nu vor să fie în gaşca lor. Dacă te uiţi cu atenţie la argumentaţia lor, vei fi izbit de un tir de texte repetate mecanic, fixist, adeseori citări în mod sectar ale unor teologi, extrăgând doar ceea ce îi interesează şi aruncând restul, contextul, nuanţa. Orice dialog ai încerca cu ei, orice dezbatere ai lansa, discuţia se va învârti în spirală, până în momentul în care forţodoxul te va privi tăios şi va puncta definitiv: eşti ecumenist. Asta ar echivala cu un fel de ardere instantanee pe rug sau, dacă sfertodoxul are o fire înclinată spre violenţă, te poţi trezi cu violenţe verbale sau chiar cu vreo două palme (desigur, justificate abuziv prin legenda palmei Sf. Nicolae trasă lui Arie ereticul la Sinodul I Ecumenic).

Acestea se pot vedea cu ochiul liber în aşa zisele „discuţii” ale anti-ecumeniştilor cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi PS Varlaam, episcop vicar patriarhal. Acolo nu sunt, de fapt, discuţii, ci vociferări şi penibile încercări de „prindere în cuvânt” ale ierarhilor, cu intenţia vădită de a găsi motive care să justifice atacuri la adresa lor. Ca un demo, vă ofer textul primit pe mail de la alţii asemenea lor, text care vorbeşte de la sine: „Vedem cu durere,ca ati ales calea tradarii adevarului,deci a Lui Dumnezeu. Luptati impotriva Ortodoxiei de mult timp,ceea ce ne face sa credem ca nu aveti frica de Dumnezeu,deci nici credinta in El. Familia mea, impreuna cu alti frati ortodocsi marturisitori,ne dezicem de toate actiunile antiortodoxe ale dumneavoastra (adunarea din Creta, ecumenismul diabolic s.a.) si vom rupe comuniunea cu toti acei vicleni ce nu vor tine invatatura Bisericii ,transmisa noua de la Hristos, prin Sf.Apostoli si Sf.Parinti ai celor 9 Sinoade Ecumenice.Stim ca ne vreti prosti si nu intelepti. Nu doriti ca norodul sa isi cunoasca Dreapta Credinta,in felul acesta ne veti putea conduce mai usor in directia dorita de dumneavostra,adica la lepadare de scumpa noastra credinta.(sa nu fie.) Asteptam sa va retrageti semnatura de pe documentele rusinii din Creta si sa va caiti public de cele facute. Noi va asteptam sa reveniti inapoi in Biserica Ortodoxa,asa facand,veti bucura pe Dumnezeu si pe noi toti.” Nu-i aşa că, după ce aţi citit, vă simţiţi (măcar un pic) un terorist infiltrat în Ortodoxie?

Mai nou, din dorinţa de a poza în oameni culţi, forţodocşii au lansat ideea deosebirii necesare între a fi „ecumenic” (asemenea sinoadelor) şi a fi „ecumenist” (unul dispus să îşi negocieze credinţa, pentru a se uni cu ereticii din celelalte confesiuni). Doar că, asemenea tuturor sectarilor, forţodocşii n-au puterea să bată mai departe cu înţelegerea, deoarece documentele din Creta subliniază clar că Ortodoxia este ecumenică, nicidecum ecumenistă. Din nou, ei inventează duşmani doar pentru a avea motiv de făcut scandal. 

3. Autovictimizarea. Din dorinţa de a poza în sfinţi, datornicii nemilostivi caută orice prilej de a deveni martiri. De pildă, nişte monahi şi clerici au decis ei, de la sine putere, să întrerupă pomenirea ierarhului lor. Uitând că ei au fost hirotoniţi şi trimişi la păstorire tocmai de către ierarhie, aceşti închipuiţi harismatici se cred singuri pe „tarlaua” pastorală a Bisericii. Apoi, când măsurile disciplinare au constatat abaterea şi au aplicat sancţiuni, vorbologii afuriseniei au început a zbiera că sunt prigoniţi, că li se fac nedreptăţi etc. Ar fi amuzant, dacă, în toată această vicleană piesă de teatru n-ar pica şi suflete nevinovate, credincioşi care merg orbeşte după aceşti înaripaţi ai anti-ecumenismului.

Mai nou, unii îşi pun semnătura pe tot felul de documente ultimative. Am găsit un astfel de document cu nu mai puţin de 166 de semnatari, mireni din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, care, pe un ton ultimativ şi războinic, îl ameninţă pe IPS Ciprian (care nu  a participat la Sinod) cu întreruperea pomenirii ierarhului, chestiune ce tinde să devină o nebunie colectivă. Originea ei este în Grecia,  ţară în care unii mitropoliţi sunt admonestaţi în public pentru participarea la Sinod, iar alţii atacă public Sinodul din Creta. Peste toate acestea se suprapune şi teoria luptei pentru supremaţie a Moscovei (al cărei joc, forţodoşii îl fac, cu sau fără ştiinţă) asupra Constantinopolului şi a întregii lumi ortodoxe . În aceste situaţii, e uşor de înţeles că turma nu face decât să urmeze păstorilor. . .

4. Tendinţe totalitare. Ajungând aici, se poate remarca tendinţa datornicilor nemilostivi de a fi, asemenea celui din Evanghelie, totalitari. Tonul imperios, ultimativ, maliţios şi aproape paroxistic trădează aceste tendinţe. Adeseori, după citirea unui „mesaj” al forţodocşilor, rămâi cu senzaţia că, dacă nu faci cum zice el, mai mult ca sigur că te va lua dracul. . . în sensul cel mai spiritual al expresiei. Mi-e milă de cei care, căzând în plasa acestor dictatori spirituali, se află pur şi simplu, sub o traumă spirituală, fiind blocaţi în a gândi liber şi deschis pentru ei înşişi.

5. Viclenia. Din dorinţa de a-şi găsi susţinători şi adepţi, sfertodocşii nu ezită să apeleze la entităţi cu greutate în Ortodoxie, fie profesori universitari, fie teologi, fie mânăstiri importante. Printre ultimele „achiziţii” se regăsesc nume din Sf.  Munte Athos, zonă cu autoritate importantă pentru lumea Ortodoxă. Recent, Schitul românesc Prodromul a fost nevoit să dezmintă anumite afirmaţii ce i-au fost atribuite. Nu e ceva nou, în urmă cu câteva săptămâni o altă dezminţire a venit de la mânăstirea Vatoped, care a avertizat asupra aroganţei unor monahi, de a vorbi în numele întregului Munte Athos. Baza acestor diversiuni se regăseşte într-un fapt real: de mai multă vreme există o polemică între anumiţi monahi din Athos şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, susţinător al dialogului ecumenic. Sinodul din Creta a declanşat afirmaţii dure, respectivii monahi numindu-l pe Patriarhul Bartolomeu „eretic”, iar Sanctitatea sa afirmând despre cei care doresc întreruperea dialogului ecumenic că „fac un lucru plăcut diavolului”.

6. Lipsa de luciditate. Datornicii nemilostivi, în goana lor după afurisit şi anatematizat, au uitat un lucru important: acest Sinod nu a elaborat nici o dogmă, nu a analizat vreo dogmă a Bisericii şi nici nu a pus în discuţie vreo erezie. Prin urmare, acest Sinod nu a avut caracter dogmatic, ceea ce atrage după sine lipsa fundamentului pentru eventuale anateme sau afurisenii. Dacă vreau să comit un abuz de sens, pot şi eu numi acest Sinod drept un Congres al Bisericii, pe motivul lipsei acestui caracter dogmatic. În realitate însă „sinod” se referă la orice adunare a ierarhilor Bisericii, indiferent că aceştia discută dogme sau nu.

Asta fără a mai pune la socoteală grosolănia teologică prin care fiecare forţodox se crede „buricul Bisericii” şi trânteşte afurisenii şi anateme (găsiţi un exemplu caraghios pe Youtube), uitând că acestea sunt apanajul unor organisme bisericeşti colective. Lipsa de luciditate îi face pe bieţii datornici nemilostivi să creadă că expresia „să fie anatema”, cu care se împăunează din scrierile unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, este un decret în sine, pe câtă vreme expresia are un caracter de îndrumare, de stabilier a unei reguli după care sinoadele să se ghideze în luarea unei decizii, de aceea şi numindu-se „canoane” (în greacă „kanon” înseamnă „regulă",  nicidecum decret sau decizie).

Dincolo de toate acestea însă, esenţa datornicului nemilostiv este lipsa de iubire, chiar şi pentru duşman. Aceştia sunt incapabili să înţeleagă că temelia dialogului Ortodoxiei cu alte culte este însăşi iubirea celui rătăcit, dorinţa de a-l îndrepta pe cel ce a greşit, sau, biblic spus, căutarea „oii celei pierdute”.

Lipsa de iubire îi orbeşte atât de tare încât sunt în situaţia de a ajunge într-o formă subtilă de îndrăcire spirituală: a crede că Biserica îi părăseşte, pe când, de fapt, ei sunt cei ce părăsesc Biserica.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

71 Comentarii

Muntean Aurelian
6.09.2016, 11:06:29

Profit de acest editorial ca sa imi dau cu parerea despre un alt subiect la moda,Catedrala Mantuirii Neamului.Sunt Ortodox si sustin construirea acestei cladiri impunatoare.Nu-i inteleg pe cei care vor sa opreasca finalizarea constructiei avand in vedere ca a fost terminate in proportie de 70%.Orice opinie impotriva ei trebuia exprimata inaintea inceperii lucrarilor nu acum.Insa trebuie sa remarc ceva esential.Status Roman sa contribute in continuare cu bani la constructie dar in schimbul acestor bani sa ceara proprietati care apartin bisericii si care nu au legatura cu credinta:paduri,pamanturi arabil aflate in proprietatea bisericii.Toti trebuie sa ne sacrificam, inclusiv biserica,ptr finalizarea Catredalei Mantuirii Neamului.Ca sa fac o legatura cu articolul domnului Eugene Tanasescu preotii nu stiu sa ierte,nu stiu sa renunte la bunuri care nu au legatura cu invataturile lui Isus,vor totul.

+3 (15 voturi)
gogu58
6.09.2016, 11:10:10

O opinie interesanta dar greu acceptat de catre Biserica

+5 (5 voturi)
gogu58
6.09.2016, 11:11:00

Parinte, frumoasa pilda si plina de invataminte dar chiar credeti ca intereseaza pe cineva tiganeala dintre slujitorii Bisericii ?

-1 (7 voturi)
Taunul 77
6.09.2016, 12:06:39

Lasa dom'le ca ortodoxopatii astia sunt buni in alte privinte. Sunt printre cei mai infocati sustinatori ai predarii quasi-obligatorii a Religiei in scoli, ai sifonarii de fonduri publice pentru Catedrala Neamului Prost, ai injuraturilor pentru secularisti, sorosisti sau globalisti ...

+3 (11 voturi)
gigel gigescu
6.09.2016, 12:07:36

marturisesc sincer ca sunt socat. un text asa virulent si plin de rautate la adresa antiecumenistilor, din partea unui preot..... wow!!! un limbaj asa vulgar din partea unui preot nu vezi prea des. parinte, desi v-am luat apararea de atatea ori, aici dati rau ca batu-n balta. pe cine nu vreti sa ascultati : pe Dumnezeu sau pe patriarh? cred ca dvs alegeti sa mergeti cu patriarhul, ca sef pamantean. nu poti marturisi 2 adevaruri. dvs ii jigniti pe cei care apara adevarul? ii numiti forţodox sau sfertodocsi pe reprezentatii celor 4 biserici mari, care au refuzat sa participe la asa-zisul sinod? vorbim de biserica rusa, a Georgiei, a Bulgariei si a Antiohiei. Patriarhul Georgiei, care NU a participat la Sinodul din Creta din motive dogmatice, iar nu politice, atrage atenția asupra încălcării canoanelor privind căsătoriile mixte dar pe mitropolitii care au refuzat sa semneze documentele sinodului? Mitropolitul Nafpaktosului, Ierotheos,Athanasie al Limasolului, Neofit de Morfos, Vasilie al Konstantiei și Ammohostos, Nicolae de Amathounta, Epifanie de Lidra și Porfirie de Neapole (toți aceștia din delegația Bisericii Ciprului), precum și Irineu, Mitropolitul Baskăi (din delegația Bisericii Serbiei). MITROPOLITUL IEROTHEOS VLACHOS DENUNȚĂ PRESIUNILE LA CARE AU FOST SUPUȘI IERARHII BISERICII ELENE DE CĂTRE TABĂRA PATRIARHULUI ECUMENIC LA DEZBATERILE ASUPRA DOCUMENTULUI “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” IPS Atanasie de Limassol declară public motivele pentru care NU a semnat documentul Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” din Creta: "....iserica Ortodoxă a lui Hristos n-a pierdut niciodată „unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh” și nu primește teoria restabilirii unității „celor ce cred în Hristos” pentru că crede că unitatea celor ce cred în Hristos deja există în unitatea tuturor fiilor ei botezați între ei și cu Hristos prin dreapta ei credință, care nu există la eretici sau schismatici și pentru aceasta se roagă pentru întoarcerea lor prin pocăință la ortodoxie. Cred că referința de la punctul 5 la „unitatea pierdută a creștinilor” este greșită pentru că Biserica nu a pierdut niciodată unitatea ei ca popor al lui Dumnezeu unit în el însuși și cu capul Bisericii, Care este Hristos, și nu are nevoie, prin urmare, de regăsire sau să caute pentru că mereu a existat și există și va exista cât timp Biserica lui Hristos niciodată n-a încetat sau nu va înceta să existe.Ceea ce s-a întâmplat este că grupuri sau popoare sau indivizi singulari au plecat din trupul Bisericii și Biserica se roagă și trebuie să facă eforturi de misiune ca ei să se întoarcă toți prin pocăință pe cale canonică la Biserica Ortodoxă.Adică nu există alte Biserici, ci numai erezii și schisme, dacă vrem să vorbim precis în definițiile noastre. Formularea „pentru restabilirea unității creștine” este greșită pentru că unitatea creștinilor – mădulare ale Bisericii lui Hristos – nu a fost perturbată niciodată, cât timp ei rămân uniți cu Biserica. Despărțirea de Biserică și plecarea din Biserică s-a făcut într-un mod nefericit, de multe ori în urma unor erezii și schisme, însă niciodată pierderea unității interne a Bisericii. Mă întreb de ce textul face de multe ori referire la „Biserici” și ”confesiuni”? Care este diferența lor și ce element le caracterizează, încât unele să se numească Biserici și altele confesiuni? Care este Biserică și care erezie și care este grup schismatic sau confesiune? Noi mărturisim o Biserică și toate celelalte sunt erezii și schisme. Nu se face deloc referire în textul acesta că singura cale care conduce la unirea cu Biserica este numai întoarcerea ereticilor și a schismaticilor prin pocăință la Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos, care, în acord cu punctul 1, este Biserica noastră Ortodoxă. Referința la „înțelegerea Bisericii vechi” dă senzația că există o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea ei autentică până astăzi, care este Biserica noastră Ortodoxă. Credem că nu există absolut nici o diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim în Simbolul de credință că ea este apostolică. La punctul 12 se face referire că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în dreapta credință și în dragoste”. Se dă impresia că și noi, ortodocșii, căutăm restabilirea noastră în dreapta credință și în unitatea dragostei, ca și cum le-am fi pierdut cu neortodocșii. Consider că această concepție este neprimită teologic de noi toți. Referința textului la Consiliul Mondial al Bisericilor îmi dă prilejul să formulez poziția contrară la diferitele sincretisme care s-au făcut necanonic care s-au făcut în el, dar și la însăși denumirea lui, după care în el Biserica Ortodoxă este concepută ca „una dintre Biserici” sau ramură a Bisericii celei una, care caută și se luptă pentru realizarea ei în Consiliul mondial al Bisericilor. Dar pentru noi una și singură este Biserica lui Hristos, pe care o mărturisim în Simbolul de credință și nu multe. Punctul de vedere că păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată prin sistemul sinodal ca singurul „judecător competent și ultim în privința temelor de credință” are o doză de exagerare și se sustrage adevărului, pentru că în istoria bisericească multe Sinoade au învățat și au legiferat dogme eronate și eretice și poporul credincios le-a respins și a păzit credința ortodoxă și Mărturisirea Ortodoxă a triumfat. Nici Sinodul fără popor, plinătatea Bisericii, nici poporul fără Sinodul Episcopilor nu pot să se considere pe ei înșiși trup al lui Hristos și Biserică a lui Hristos și să exprime în mod corect viața și dogma Bisericii." in aceeasi categorie intra si episcopul Longhin? dar prof univ dr T Zisis? la acest sinod au fost formulate nefericit cateva aspecte: ”Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor confesiuni și comunități creștine” a fost modificata prin propunerea: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe”. care biserici, parinte? avem mai multe sua doar una a intemeiat Iisus??? s-a incercat legiferarea ecumenismului, desi stim ca este cea mai mare erezie a secolului XX. Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie" alti duhovnici si sfinti despre ecumenism: Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre" Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru" Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?" Pr. Adrian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX" Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!" Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica" Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit." Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!" Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa. Fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu! Prof Ion Patrulescu: Băgaţi de seamă, când auziţi cuvântul „ecumenist”, spuneţi „egal apostazie”. Ştiţi ce înseamnă apostazie? În limba greacă înseamnă „lepădare de Hristos”. Şi spuneţi-le tuturor, că v-o spun cu autoritatea pe care o am, ca unul care ştie ce spune, spuneţi-le tuturor – că acum face ravagii ecumenismul, toată mass-media e cucerită, la nivelul ierarhiei se face acest compromis cu politica – că ecumenismul este proiecţia în Biserică a Noii Ordini Mondiale, globale. Adică este, hai s-o spunem până la capăt, este pregătirea venirii şi instalării lui Antihrist la guvernarea lumii şi a Bisericii. Cine se face părtaş la această poveste, eu vă spun de pe acuma, va da seama!"

-4 (14 voturi)

Vezi toate comentariile (71)

Modifică Setările