Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Din dragoste pentru Sergiu Nicolaescu

60
5 Jan 2013 23:15:56
Eugen Tănăsescu

Biserica a urmat şi va urma întotdeauna Dumnezeului-Iubire. Din iubire pentru om, îi atrage atenţia când greşeşte, arătându-i Adevărul, chiar dacă este incomod, pentru a-l ajuta să nu-şi  rateze  destinul: sfinţenia, comuniunea iubirii între Dumnezeu şi oameni.

Precedentul articol („Incinerarea este tangenţială cu sinuciderea”), a stârnit o adevărată furtună mediatică asupra deciziei de incinerare a maestrului Sergiu Nicolaescu. Cum era şi de aşteptat, au fost voci care, în loc să se intereseze mai îndeaproape despre acest fenomen, nu au găsit altceva mai la îndemână decât pietre pe care să le arunce spre Biserică. E problema lor, căci oricum Biserica nu va fi biruită nici de porţile iadului, cu atât mai mult de nişte păreri.

Problema de fond însă este alta. Abordarea pătimaşă şi libertină a unei fenomen extrem de serios şi în creştere în plan global (incinerarea), nu va avea decât o unică, logică, dar de nedorit, consecinţă: ratarea înţelegerii corecte a acestui fenomen, în duhul Adevărului, care este Hristos. Şi care ne spune: „ochi au şi nu văd

De exemplu, nu s-a sesizat mai nimeni de faptul că acel articol a fost scris din dragostea mea de preot, pentru fiul Bisericii Ortodoxe numit Sergiu Nicolaescu. O dragoste care a încercat, până în ultimul moment, să atragă părinteşte atenţia asupra gravităţii şi consecinţei unei astfel de decizii. Căci acesta este rostul nostru, al preoţilor, să veghem ca nu cumva duşmanul cel înţelegător şi viclean al omului să-l arunce pe acesta în înşelare.

Alţii, mai fariseici, dându-se drept sensibili şi emoţionali, au acuzat articolul de duritate, de nepotrivire de limbaj, etc. Aceasta este, de fapt, o boală a post-modernismului : încercarea de a masca şi a cosmetiza adevărurile teologice incomode. Aici, teoria political correctness ne poate încurca destul de serios. Căci păcatului n-ai cum să-i spui altfel, chiar dacă l-ai scoate şi din DEX (sunt deja tendinţe). Termenul nu este numai informativ, ci arată şi o lipsă a unei valori morale. Iar morala nu se poate schimba ad-hoc, după majoritatea de opinii, căci ea nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Care ne şi atrage atenţia că mulţi merg spre cele rele, şi puţini se străduiesc spre cele bune.

Au fost şi unii care au ridicat prea sus stindardul „dorinţei ultime” a maestrului. În Ortodoxie, peste acest stindard, avem un altul, numit „dragostea de frate”. Când vezi că fratele tău este pe cale să intre într-un pericol, nu asişti indiferent (boală veche a societăţii actuale) la vătămarea acestuia, ci îi propui evitarea pericolul. Care părinte (sau frate) şi-ar lăsa copilul (sau fratele) să-şi provoace singur ceva rău, deşi, democratic, copilul (fratele) ar avea tot dreptul la libera alegere?! Însă nu putem folosi libertatea ca pretext / justificare a greşelilor. Altfel ajungi să numeşti dragostea, blestem şi păcatul, virtute.

În fine, am constatat că mulţi dintre contemporanii noştri, din serioase lipsuri de cunoştinţe teologice, îşi permit totuşi să semene neghină prin grâul lui Dumnezeu, afirmând mai direct sau mai indirect că Biserica este de vină pentru tot ce se întâmplă, că Biserica ar trebui să se modernizeze, să se reformeze, să nu mai fie retrogradă, etc. Probabil că ei înţeleg greşit ce este Biserica. Adică „lumină a lumii”, care are drept cap pe Hristos şi care nu face educaţie după cum vrea învăţăcelul. Mi-aş dori foarte mult ca aceşti oameni să nu se mai comporte asemenea unui şofer aflat pe contrasens pe autostradă, care consideră că toţi ceilalţi conduc greşit.

Problema, fraţilor (dacă ne mai considerăm fraţi), nu este la Biserica lui Hristos. Problema este la înţelegerea noastră a învăţăturilor lui Hristos, adeseori bruiate de subiectivism, incultură teologică, închipuiri, anticlericalism, sincretism, etc. , adică de tot ce ne opreşte de la limpezirea ochiul lăuntric, care luminează sufletul nostru, aflat în pericol de a se usca din lipsă de dragoste.

Iată, sărbătorim Boboteaza, adică Arătarea lui Dumnezeu, Care a venit să se împace cu noi, Cel ce ne-a învăţat toate cele necesare împăcării, şi care, la Parusie, ne va cere răspunsuri pentru toate cele ce ne-a învăţat.

Întrebarea este: Îl vedem? Sau doar ni se pare că-L vedem ?!

  PS.1 Pentru cei care spun că Biserica se opune incinerării pentru că ne scade numărul de slujbe,am o intrebare:Dacă incinerarea ar fi acceptată, oare slujba nu s-ar face ?!

PS.2. Nu mai este cazul

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

60 Comentarii

corvus coraX
5.01.2013, 23:57:23

Stimate domn. Văd că recidivați în obnubilare (ca să nu-i spun altfel). Vorbiți dintr-o lume (sau măcar asta dovediți) care nu are cu nimic de a face cu realitatea. Mulți s-au născut și botezați creștini și în timpul vieții au ales alte religii sau pur și simplu au devenit atei. Nu este vina nimănui că în fragedă pruncie părinții, societatea, i-au impus un destin spiritual. Asta nu înseamnă că prin botez (în cazul lui SN cum spuneți, fiu al BOR) respectivul devine proprietatea respectivei instituții, iar insituția respectivă, în acest caz să aibă putere de decizie asupra libertății individului de a decide asupra propriei persoane! Nu tărim în Iran domnule Tănăsescu, ceea ce propovăduiți aici este un fundamentalism sinistru pe lângă care comunismul a fost o glumă. Nu aveți impresia că vă arogați (totuși) prea mult, cu o nedisimular aroganță?! Amintiți aici de stindardul BOR, vă citez, "dragostea de frate". Jenant! Decât să emiteți enormitate după enormitate, ar fi mai bine să tăceți smerit și să vă ocupați mai mult de cele lumești, să mai salvați suflete, să mai alinați dureri, nu, că doar asta vă e misiunea....

+13 (25 voturi)
corvus coraX
5.01.2013, 23:58:24

recificare, botezat creștini

0 (6 voturi)
Copardul De Pamant
6.01.2013, 00:31:52

Frate, mai bine te rezumai la primul articol. Adevarul ... va citesc de multa vreme, cu astfel de personaje eu nu mai pot sa va iau in serios. Primul articol mi s-a parut ridicol dar macar aveai ce comenta. de data aceasta sunt nevoit sa-mi sun prieteni care sunt de specialitate psihoterapeuti. Parinte, baga-te matale maine nitel in ape si inoata dupa cruce, poate dusul rece te va ajuta sa revii cu picioarele in realitate, nu in mitologii de pe muntele Athos... Si, bazandu-ne pe marile povete ale lui Leviticus, nu trebuia sa fii lapidat? cum de-ti permite religia internetul? portile iadului nu vor distruge biserica? 2 litri de benzina sunt sigur ca ajuta in schimb.....

+5 (19 voturi)
Vanatorul/d.c.
6.01.2013, 02:43:37

D-le Tanasescu, recunosc ca citindu-va textul, am fost surprins sa constat, ca nicicand un mi-a fost dat sa citesc cuvinte mai "goale" despre credinta si biserica. Sunt printre noi cativa forumisti de la care ati putea invata cum sa dati cuvintelor freamatul marturisirii. "Expozeul" dvs, e atat de searbad in continut si traire si atat de "generalist", incat, nu prea are nimic de a face cu inalta spiritualitate pe care mi-as fi dorit-o a o percepe la un om al bisericii.

+10 (20 voturi)
Chirita
6.01.2013, 02:47:10

Parinte Eugen, in randurile de mai jos, tin sa va explic cauzele indepartarii mele fata de Institutia Bisericeasca Ortodoxa (insa nici cea catolica sau evanghelista nu sunt mai presus - dupa spusele enoriasilor lor):Am fost crestina botezata in rit ortodox. Acum sunt doar CRESTINA. De ce? Pt. ca, in urma cu mai bine de 10 - 15 ani, de Boboteaza, a venit si pe la mine preotul. Cand i-am dat o bacnota de 500 lei (cea mai valoroasa pe vremea aceea), preotul nu a pus-o in punga cu bani, care era la vedere, ci a bagat-o sub sutana, in buzunarul de la pantaloni. La cativa ani dupa casatoria civila, adica dupa “asa zisele evenimente din decembrie”, cand am mers la biserica sa ma cunun si religios (inainte de 1989, din motive obiective nu am putut face asta – va rog, nu ma judecati gresit pt. ca nu am fost nici membru de partid, nici macar utc-ista, nici informatore, nici colaboratoare etc., asa cum multe fete bisericesti au fost) preotul mi-a spus ca trebuie sa cumpar si sa aprind 200 de lumanari, insa nu de oriunde, ci chiar din biserica lui si tot in biserica lui sa le aprind. Cand am fost nasa mare am platit la biserica (inainte) pt. asta si tot preotul mi-a spus, DIRECT, ca trebuie sa dau bani si la cei care l-au ajutat la oficierea ceremonialului – imediat dupa ritual. Nu va mai spun despre lacomiile preotesti intalnite la inmormantarea tatalui meu.Toate, laolalta, m-au scarbit. Dupa mine, marea majoritate (deci nu toti) a preotilor au un singur dumnezeu –Banul! Acum nu mai sunt ortodoxa, ci doar CRESTINA. Am coltul meu in care ma rog si comunic cu Dumnezeu, care ma intelege si ma accepta asa cum sunt, fara apartenenta bisericeasca. Si, stiti de ce? Pt. ca eu CRED – si asta este indeajuns, chiar Isus a spus lucrul acesta !!! “Ajunge sa crezi si vei fi mantuit”. Nu am mai fost de ani buni intr-o biserica (cea mai apropiata biserica ortodoxa romana se afla la peste 100 de km distanta de mine) si nici nu ma voi duce, chiar daca ar fi mai aproape, pt. ca nu am nevoie de INTERMEDIAR intre mine si Dumnezeu! Relatia mea cu Dumnezeu este una f. simpla : eu si EL!

+12 (18 voturi)

Vezi toate comentariile (60)

Modifică Setările