Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Exilul ca şansă

4
21 Mar 2019 14:22:48
Radu Preda

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului ar fi împlinit pe 18 martie 98 de ani. Cât ar fi împlinit, la distanţă doar de câteva luni, Regele Mihai I. Îi asociez pe cei doi pentru că, departe de tumultul lumii, îi legau multe lucruri.

Cel mai evident: exilul. La primul, doar un deceniu, la celălalt, aproape o viaţă. În ceea ce îl priveşte, pe vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu serpentinele vieţii aveau să îl ducă, de regulă prin viraje spectaculoase, de la liniştea mânăstirii la ciocnirile istoriei, de la studiile de teologie, medicină şi muzică la fuga prin munţi, de la omul de litere la slujitorul liturgic, de la fiul unor ţărani falimentari la seminaristul bursier, de la colaboratorul apropiat al patriarhului Justinian la ţinta inevitabilă şi predilectă a Securităţii, de la liderul de grevă anticomunistă la deţinutul politic.

Eliberat în cadrul ultimului val de amnistii, în 1964, Bartolomeu este cerut de comunitatea românească din America. Scaunul arhieresc era vacant şi acei români care mai cultivau legăturile cu Patriarhia de la Bucureşti, tocmai sau în ciuda vremurilor de teroare, îşi căutau un păstor. Patriarhul Justinian îl dorea pe copilul lui de suflet pus la adăpost de brutalitatea regimului, aşa că avea să încurajeze şi să mijlocească plecarea. Conştient de limitele sale, Bartolomeu va refuza arhieria şi va pleca însoţindu-l de cel pe care îl considera vrednic, viitorul arhiepiscop Victorin.

Impresionantă este în cazul Mitropolitului Bartolomeu pedagogia lui Dumnezeu, maniera prin care Acesta lucrează în creaţie nu doar generic, ci, iată, prin şi cu oameni, oricând şi oriunde.

Nu pot decât prin jocul minţii să îmi imaginez un constrast ca acesta: de curând, în zeghe şi mâncând arpacaş, iar acum, în New York sau în Detroit, la volanul unui Cadillac decapotabil. Evident, impresionantă nu este simpla schimbare de decor. La urma urmei, orice interlop visează la înlocuirea celulei în care îşi ispăşeşte pedeapsa cu salonul vilei sale construite pe furt. Impresionantă este în cazul Mitropolitului Bartolomeu pedagogia lui Dumnezeu, maniera prin care Acesta lucrează în creaţie nu doar generic, ci, iată, prin şi cu oameni, oricând şi oriunde.

În fine, chiar dacă scurtă, activitatea în America, exil pentru unii, diasporă pentru alţii, s-a dovedit o enormă şansă. Pastoral, nu ai cum să nu redescoperi importanţa parohiei, să nu preţuieşti oamenii şi pe cei care îi conduc. Este marea diferenţă dintre comunităţile din interior şi cele de afară: distanţa de casă le face şi mai preţioase, chiar fragile, de unde şi abordarea mai atentă, mai cu grijă. Consecinţa: cine se impune şi este recunoscut în afară, înseamnă că are substanţă, nu doar funcţie sau rang. Ceea ce ar putea fi o şansă în interior, la întoarcere.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

A(n)
21.03.2019, 17:53:54

"Eliberat în cadrul ultimului val de amnistii, în 1964, Bartolomeu este cerut de comunitatea românească din America." Din America recunosc ca am citit din scrierile lui Serafim Rose. Care cred ca era calugar rus din Biserica Rusa din exil. Oricum povesteste cum exista un vid de teologie in randul tinerilor din america in general protestanti.

-1 (3 voturi)
Paun Al
21.03.2019, 21:39:41

Frumoasa poveste : ..."Bartolomeu este cerut de comunitatea românească din America... Patriarhul Justinian îl dorea pe copilul lui de suflet pus la adăpost de brutalitatea regimului, aşa că avea să încurajeze şi să mijlocească plecarea." Ce trecere avea pe la securitate si partid Patriarhul Justinian ,si ce garantii de "buna purtare " au dat amandoi la securitate ... ca sa se poata "mijloci " plecarea in America ( cei mai in varsta poate inteleg ). Sau sa inteleg ca pe vremea dictaturii comuniste oricine voia , putea pleca si veni din Vest ? Pentru cati alti romani , care au suferit in inchisorile comuniste , sau in dicatura a mai mijlocit Patriarhul ? Sau sa inteleg ca regimul comunist avea mare grija ca diaspora , ca refugiatii romani din America ( care iubeau si ei nespus de mult regimul ) sa nu ramana fara pastor , sa nu-si piarda credinta . Adica comunismul avea grija ca romanilor sa nu le lipseasca pastorii , sa nu-si piarda credinta ... Si atunci de ce aceasta denigrare a dictaturii comuniste ? Frumoasa insailare . Astept cu interes sa ne povestiti cum a fost "pus la adăpost de brutalitatea regimului "comunist ... preafericitul o gramada de ani , prin Vestul Europei ...:))) Nu credeam ca pot citi asa ceva ...

+2 (4 voturi)
A(n)
21.03.2019, 21:58:37

Paun Al "Adica comunismul avea grija ca romanilor sa nu le lipseasca pastorii , sa nu-si piarda credinta ... Si atunci de ce aceasta denigrare a dictaturii comuniste ?" Care denigrare a dictaturii comuniste ? Si care grija a comunismului ? Mai citi odata: Patriarhul Bisericii s-a ingrijit ca romanii din America sa nu le lipseasca pastor. Comunistii doar s-au lasat induplecati. O sa ajungeti sa scrieti ca Patriarhul a adus comunismul !

-2 (4 voturi)
Cristian saileanu
22.03.2019, 14:49:47

In vizitele mele pe strada Nicolae Iorga 29, un securist radea de mine: - Bai, flacau, ce crezi tu , ma, ca te asteapta americanii pe tine sa ii inveti englezeste? Marturisesc ca acele cuvinte m cam puneau pe ganduri. Ajuns insa in America, parte din exil, am facut exact ceea ce lu in raspar javra comunista: am predat engleza americanilor. Scriu aceste randuri pentru cei carora le e frica de exil in america - daca ii dai cu o mana, americaa iti va reintoarce cu doua...

+2 (2 voturi)
Modifică Setările