Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Extreme

9
15 Apr 2014 19:05:53
Radu Preda

În doar câteva zile, Mântuitorul Hristos face experienţa extremelor. După ce este întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu entuziasm, scurt timp după aceea ajunge să îşi poarte Crucea de străzi în mijlocul unei ostilităţi manifeste.

Cum putem înţelege şi gestiona asemenea situaţii? Aşa cum vedem în spaţiul politic, nu este la îndemâna oricui să îşi schimbe radical poziţia. Azi la putere, mâine în opoziţie. Foştii şefi nu îşi ascund ranchiuna faţă de cei actuali, iar aceştia nu dau mereu dovadă de cavalerism, acuzând „greaua moştenire“ sau insinuând răzbunări penale. În general, schimbul de responsabilitate şi autoritate nu se petrece calm, cu sobrietatea pe care o cere funcţia. Excesul de emoţie compromite civilitatea din care se hrăneşte continuitatea instituţională.

Nici mediul academic nu este ferit de asemenea momente la graniţa dintre dramatic şi penibil. Până mai ieri vârful semeţ al unei ierarhii improprii – din fericire, lumea spiritului nu poate fi strict împărţită între superiori şi inferiori, talentul şi inspiraţia dejucând sistematic dorinţa de catalogare definitivă –, cel care pleacă de la rectorat sau decanat se simte neînţeles, trădat de colegi, sistem şi univers. Personalizarea excesivă a mandatului duce inevitabil la o inadecvare fundamentală faţă de dinamica democratică a oricărui mecanism bazat pe vot.

Cât priveşte succesiunea bisericească, aici lucrurile capătă accente amare. Instalarea unui nou ierarh poate însemna luarea rapidă de pe pereţi a tabloului predecesorului, concedierea colaboratorilor acestuia şi blocarea unor proiecte aflate în plină derulare. Dacă iluzia eternităţii căreia îi cad pradă politicienii este, la limită, explicabilă, chiar dacă nu şi scuzabilă, în spaţiul credinţei ea reprezintă un indicator îngrijorător. Pentru că trimite la o prea bună părere de sine, la un eu supraumflat. Altfel spus, arată că lecţia duhovnicească nu a fost învăţată.

Or, ceea ce ne poate învăţa Hristos este tocmai smerenia, acceptarea celor slabe de dragul celor tari, a căderii de dragul ridicării. Mai mult, Cel care, în drum spre Înviere, trece prin umilinţe, injurii, acuzaţii false, fiind abandonat de cei mai apropiaţi, ar avea toate motivele să se scârbească de umanitate. Faptul că nu cedează probează natura Sa divină. Pentru că doar Creatorul este capabil de atâta iertare. Asemeni unui părinte care, cunoscându-şi copilul, speră până la capăt în îndreptarea lui. Iubirea extremă depăşeşte orice extremă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Taunul 77
15.04.2014, 20:35:26

Orice episcop cand este numit (alegerile in Sinod au devenit un simulacru dupa 2007 de cand cu ocuparea postului de patriarh de catre nea Danut) intr-o eparhie il incearca gandul ca este stapanul ei pana la moarte. Fapt pentru care se comporta ca un despot bizantin sau ca un satrap persan. Preotii si credinciosii simpli trebuie sa-i satisfaca fara comentarii orice capriciu sa-i implineasca orice "porunca" fara comentarii. Altfel unii isi risca posturile si carierele iar altii sunt amenintati cu chinurile iadului.

+2 (4 voturi)
vbuntv
15.04.2014, 23:37:45

Excelente observatii, excelent articol, din pacate ecoul in populatia lipsita de spiritualitate este slab.

+3 (5 voturi)
Dorin-Adrian Cristea
16.04.2014, 11:10:04

Pe mine ma cheama Cristea insa nu suport flori de Florii pentru ca ma gandesc cat de misei sunt unii. BOR ar trebui sa tina cont de conditiile mizere de trai inainte de sa indemne la supunere civica. Isus hristos nu a impartasit de buna vointa si de aceea nu sunt de acord cu impartasania. Transplantul de organe pune piatra de poticnire pe Biserica in general dar pe cea crestina in special pentru ca pune in discutie invierea cu toate ca Pilda Impartasaniei o contrazice doar in conditii de nevointa ori se pune problema libertatii mai acut ca in alte vremi.

-1 (1 vot)
Paun Al
16.04.2014, 20:24:35

Dumnezeu 'Asemeni unui părinte care, cunoscându-şi copilul, speră ???? până la capăt în îndreptarea lui. " Daca ne manifestam asa cum spuneti in articol ... suntem creatia unui Dumnezeu omnipotent ...El stie rezultatul final, probabil un experiment nereusit , condorm dogmei crestine . Undeva gandirea logica scartie in expunerea dv..

Sorin Zm
16.04.2014, 22:51:22

Excelent articol. Uneori stau si ma intreb cat de credinciosi ne sunt uni preoti si, mai ales, ierarhii? Sau ce fel de credinta au ei?... Ca deseori se comporta mai josnic decat mirenii de rand.

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările