Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Fals jurnal de ieri şi de azi: Apelul bogaţilor la Dumnezeu sau Rugăciunea cu mijloacele târgului

9
13 Sep 2013 12:51:19
Dinu Săraru

Nu se mai poate, se pare, sau mă înşel eu, să ajungi bogat, cum necum, sau chiar cu orice preţ şi să nu te treacă fiorii credinţei la toată vederea, mai pe şleau spus, să nu arăţi că ştii măcar de ruşinea lui Dumnezeu  şi nu vrei să-ţi bată Dumnezeu cu degetul în obrazul său sfânt în semn că l-ai uitat din clipa când te-ai ajuns.

Şi, atunci, ajuns fiind, cu sacii cei mulţi în căruţă şi cu alte căruţe pregătite să le umpli cu sacii averii tale, pui, nu-i aşa, de o temelie de lăcaş sfânt, la locul cel mai înalt al pământului în cuprinsul căruia  se cunoaşte numărul sacilor plini din căruţele tale de credincios al banului, fireşte, fiindcă tot suntem în ţara capitalismului de Codrul Vlăsiei, dar, fireşte, chiar şi în locuri mai smerite, însă, aşa cum ziceam la o anumită vedere, să afle despre dragostea ta de Dumnezeu şi credincioşii cei mulţi din mijlocul cărora te-ai învrednicit,  cum numai tu ştii, să te aridici.

Şi astfel au început să se ivească, din pământul pomenit, la vedere, nu rareori chiar în vârful munţilor pomenitului pământ, temelii şi ziduri înalte şi turle lucind în soare şi împrejmuiri bogate şi, în timpul acelor zidiri, sfinţiri peste sfinţiri şi procesiuni şi mese întinse pentru toţi păcătoşii şi săracii cu buna credinţă curată, şi nu sunt rare nici pronausurile pe păreţii cărora, în rame aurite bogate, pictati mai ambiţioşi decât ctitorii voievozi de pe timpuri, plătitorii de azi ai acestei rugăciuni a lor la vederea cea mai văzută, ca să se înţeleagă cât este de mare rugăciunea lor, prin care, parcă, ar târgui cu Dumnezeu iertarea păcatelor.

Bietul Matei Basarab, cel mai mare voevod cititor al ortodoxiei româneşti şi, deopotrivă, strălucit ctitor de cultură, s-a mulţumit cu potirul care e bisericuţa de la Arnota ca să-şi doarmă aici şi voevodalul somn de veci!

Jupânul român de azi nu se mai poate mulţumi cu o bisericuţă şi e de înţeles, vorba unui ţăran de la Slătioara, „la păcatele lui şi cu păcatele lui, nu are, sărmanul, loc în pronaosul şi naosul unite ale lăcaşului sfânt al Vioreştilor,  intrat în istorie cu Friza potecaşilor, celebră, o palmă de loc zidită sub ocrotirea Măguricei, deasupra Cernei Vâlcene. Adevărul este că au apărut aceste semne ale târguielii unor bogaţi cu Dumnezeu, şi ele sporesc, faţă de sărăcia credincioşilor săraci şi mulţi şi cu frica lui Dumnezeu, care s-ar bucura dacă sponsorii amintiţi de mine ar ridica şi o şcoală mai acătării şi o grădiniţă, sau ar repara măcar astfel de zidării cu mare folos creştinesc, ar îmbogăţi o bibliotecă sătească sau judeţeană sau a unui liceu, sau dacă, generoşii sponsori, ar ridica un spital, o policlinică, un cămin de bătrâni şi le-ar întreţine cu bogăţia lor care dă pe dinafară. Şi s-ar număra, tot astfel,  printre credincioşii care nu se târguiesc cu Dumnezeu,  nu caută vederea lăudăroasă a rugăciunii lor, şi ar intra smeriţi şi mai credibili în rândul credincioşilor care sunt, neapărat, cei care cântă, bătrâni şi copii, în vinerea patimilor, Prohodul, în cămăruţa de la Vioreşti, unde se poate auzi, poate, cea mai înălţătoare rugăciune în întâmpinarea Sfintelor Paşti.

E adevărat, însă şi că aici, la Vioreşti, nu poate fi văzută bogăţia rugăciunii tale de om bogat, îmbogăţit în capitalismul românesc de Codrul Vlăsiei. Aici, la Vioreşti, nu te poate vedea decât Dumnezeul săracilor, şi e greu de crezut că ai curajul să rămâi, în puţinul încăperii acestei bisericuţe, atât de aproape de Dumnezeu, sau numai tu cu Dumnezeu: Doamne fereşte de o asemenea apropiere!

În sfârşit, nu spun că nu mă pot bucura de arhitectura Sfintei Sofii, nu sunt atât de primitiv, dacă această Sfântă Sofie a Jupânilor noştri de azi n-ar fi, pentru orice văzător, înţeleasă ca un târg al bogatului cu Dumnezeu.

Aşteaptă de zeci de ani să fie măcar pietruit, peste orice închipuire de rău şi părăsit, în văzul ţării întregi, drumul care duce la Taborul ortodoxiei româneşti care este Arnota lui Matei Basarab şi un Jupân, nu Ban, fireşte,căci Banii erau Boieri şi nu din tagma jefuitorilor, un Jupân, zic, de azi, al Olteniei, nu s-a nevoit să sponsorizeze asfaltarea unui singur metru al rămasului de isbelişte aşa zis drum!

Să pomenesc şi de drumul nenorocit, de care am mai adus vorba, care duce din Albac la căsuţa mucenicului Ardealului, Horia, al doilea martir naţional al românilor, de rezonanţă europeană, după Constantin Brâncoveanu?! Nu e nevoie, fiindcă tot nu se întâmplă nimic, nu aude nimeni din cei care au nu numai urechi de auzit, dar şi bani de zornăit în căruţele în care şi-au încărcat, să rupă ţepile octotitoare, sacii lor plini.

Nu pot să trec, însă, peste ipocrizia rugăciunii care insultă înălţimea cerească în vârful munţilor la poalele cărora ţăranii săraci nu văd lucind acoperişul unei grădiniţe, păreţii albi ca ai Vioreştilor, ai unei mici policlinici!

Am avut şansa să mă nasc dintr-un neam care a zidit şi troiţe şi biseici în toată puterea unor catedrale chiar, dar şi şcoli şi dispensar medical şi baie populară, pe pământul lor, şi cămine culturale şi casă de cultură ţărănească în mijlocul şi în fruntea şi cu sprijinul obştii ţărăneşti.

Nu râvnesc, sigur, la iluzia celor  care cred că îşi pot, cu sacii lor plini, târgui rugăciunea!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Nelu Ilisie Ioan
13.09.2013, 17:06:52

Bag samă, că astea-s un fel de „pile” către Dumnezeu. Vor să fie, tot privilegiați, în fața Domnului. Lume a dracului!

+3 (3 voturi)
Ioana Meissner
15.09.2013, 07:42:47

Eu cred ca lucrurile stau mai rau decat cum sunt descrise in articol, pentru ca nici macar nu se mai targuieste rugaciunea. Se targuieste doar banul si asa cum se vede si la ultimele inaugurari, nefericitul isi picteaza propria icoana pe zidurile imense, din banii nostri si ai preotilor. Si nu doar ca nu se mai multumesc cu bisericute pentru ca acestea nu le mai reprezinta bunastarea si puterea, dar la Timisoara, episcopul handicapat a trimis un buldozer direct intr-o bisericuta care-i statea in cale pentru ca din cauza ei nu se vedea prea bine imaginea noii episcopii pe care si-o construieste. Pentru el, desigur.

-1 (3 voturi)
Remus Octavian Mocanu
15.09.2013, 10:58:14

Bogatii din România sunt ca românii in general, si din punct de vedere al actelor lor de caritate, îs deci niste apucati de întunecaciunea pioseniei specifica unuia care tinut ani lungi de comunism departe de credinta, dar in acelasi timp tinut dictatorial si închis si separat de restul Europei dpdv intelectual, se repede si el cu nesat sa recupereze "statuceala"; ca intre timp cat el statu izolat lumea a mai evoluat, asta putin conteaza. Bogatii nu-s deci mai diferiti decat românii in general, nu pot avea gust de ridicat scoli sau spitale, gradinite sau biblioteci, cand chestiile astea sunt atat de banale pentru ca le-a oferit, nu e asa, gratis, vechiul regim de trista amintire.In fine românii sunt azi liberi, si îsi exprima si ei deplin valorile prin tot comportamentul social atat de observabil de catre orice vizitator. Poate peste o generatie cand bogatia se va fi facut si cu scoala, nu numai cu smangleala si jaf, bogatii vor gasi bun sa faca si caritate spre educatie. Pe alte meridiane lucrurile sunt taman invers: bogatii sponsorizeaza tot felul de institutii de cultura, sau tot felul de festivaluri si "chindii" mai mult sau mai putin utile sau reusite, in timp ce parohiile isi vand bisericile golite de credinciosi companiilor de facut blocuri de apartamente... Dovada ca si cand ai mai multa cultura, cam tot "agricol" te comporti. Zic asta nu ca as aprecia mai putin festivalurile de jazz cubanez sau saloanele de vin si brânzeturi bordoleze decat bisericile (nu ma omor cu niciunele din astea), dar e atat de evident ca un sat urât daca nu mai are nici macar acea frumoasa biserica catolica, o sa aduca mai mult cu o satra sau un parc de camping, decat cu o asezare de oameni sedentari.

+2 (2 voturi)
Paun Al
15.09.2013, 11:45:12

Exista trepte ale evolutiei egoului nostru : mai intai bunuri materiale , apoi diplome doctorate ...titluri... apoi recunoastere , notorietate ... si se ajunge si la faza in care vrea sa se "puna bine " si cu Dumnezeu...

+1 (1 vot)
Paun Al
15.09.2013, 11:54:47

Diferenta principala dintre saraci si bogati nu este de egou mai mare , sau mai mic cat de faptul ca saracii nu reusesc sa depaseasca prima treapta .

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările