Papa a împărţit binecuvântarea Urbi et Orbi, în situaţia actuală creată de pandemia de coronavirus. Binecuvântarea Urbi et Orbi o dă numai Papa, iar acest lucru se întâmplă numai în ziua alegerii sale ca urmaş al Sfântului Apostol Petru, în ziua de Paşti şi în ziua de Crăciun. Prin urmare, binecuvântarea Urbi et Orbi oferită de Papa Francisc vineri seară este specială.

 

Redăm mai jos fragmente din binecuvântarea Papei Francisc:

 

„De săptămâni întregi pare că s-a aşternut seara. Neguri dense s-au îngrămădit deasupra pieţelor noastre, deasupra străzilor şi oraşelor. Au pus stăpânire pe vieţile noastre. Ne-am trezit înfricoşaţi şi rătăciţi. Ne-am dat seama că suntem în aceeaşi barcă toţi, fragili. Chemaţi cu toţii să rămânem împreună, să ne aducem mângâiere unii altora. În această barcă suntem cu toţii, asemenea acelor discipoli care vorbesc într-un glas şi spun înfricoşaţi «pierim», şi noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună. Ne regăsim cu uşurinţă în această relatare. 

 

FOTO AFP

 

Ceea ce mi se pare greu de înţeles e atitudinea Lui Iisus. În timp ce discipolii sunt în mod firesc alarmaţi şi disperaţi, el stă la pupă, în acea parte a bărcii care se scufundă prima. Şi ce face? În ciuda clătinării puternice a bărcii, doarme liniştit, încrezător în Tatăl Ceresc. E singura dată când în Evanghelie îl vedem dormind. Li se adresează apoi discipolilor cu un ton mustrător: De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?

 

Să încercăm să înţelegem în ce constă lipsa de încredere. Ei nu încetaseră să creadă în El. De fapt, l-au invocat. Dar să vedem cum: Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim? Consideră că pe Iisus nu-l interesează de ei, că nu are grijă de ei. E o frază că stârneşte tulburări în suflet. Nimănui nu-i pasă mai mult de noi decât Lui. Odată chemat, îi salvează pe discipolii săi descurajaţi. Furtuna demască vulnerabilitatea noastră şi lasă descoperite certitudinile false şi inutile cu care ne-am întocmit agendele. Ne doveşte cum am lăsat să ne părăsească ceea ce alimentează viaţa noastră. 

 

În această lume a noastră pe care o iubeşti mai mult decât o iubim noi, am mers cu toată viteza înainte, simţindu-ne puternici şi capabili de orice. Avizi de câştig, ne-am lăsat absorţi de lucruri. nu ne-am oprit în faţa apeurilor Tale, nu ne-am trezit în faţa războialor, nu am ascultat glasul celor săraci, al planetei noastre grav bolnave. Am continuat fără teamă, crezând că vom rămâne mereu sănătoşi într-o lume bolnavă. Acum, când suntem pe o mare agitată, te implorăm: trezeste-te, Doamne!