Martirii timpului nostru

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vineri, 3 aprilie 2015, la Universitatea din Garissa, Kenya, 148 studenţi au fost ucişi pentru vina de a fi declarat că sunt creştini sau, indirect, pentru că nu au ştiut să recite din Coran.

Acest masacru se adaugă celor deja petrecute în ţara africană având o majoritate creştină şi o minoritate de cca 10% musulmani. Situaţia este dramatică, dacă ne gândim şi la soarta creştinilor, indiferent de confesiune, din Africa de Nord, Orientul Apropiat sau din alte părţi ale lumii precum Indonezia sau India. Una peste alta, fără a alimenta tendinţele alarmiste sau teoriile conspiraţiei, este de domeniul evidenţei că, la început de secol XXI, asistăm la o persecuţie ideologică şi sângeroasă vizându-i pe cei care, în felul lor, Îl mărturisesc pe Dumnezeu întreit în persoane.

Acestei constătări îi urmează o alta, la fel de evidentă: violenţei dezlănţuite nu îi corespunde un protest, social şi/sau politic, pe măsură. Dimpotrivă. Există o disproporţie uriaşă între ura unora şi impasibilitatea altora. Asimetria aceasta iese dureros în evidenţă prin comparaţia, de pildă, cu valul de solidaritate care a urmat atacurilor de la Paris. Je suis Charlie nu se traduce prin Christianus sum. Dimpotrivă. Se pare că nu este chiar “pe linie” să te declari indignat de teroarea talibanilor de orice speţă, de faptul că se amestecă delirant planurile.

Mai mult: unii comentatori ignoranţi şi/sau de rea credinţă, inclusiv de la noi, acreditează ideea că fundamentalismul religios este un pericol generic care trebuie abordat în consecinţă. Adică fără prea multe nuanţe, contextualizări sau distincţii. Unii contemporani ai martirilor timpului nostru cultivă cinismul şi probează empatia subterană cu intoleranţa criminalilor. Aşa le trebuie!, spune, de fapt, cel care scrie cu seninătate că Biserica Ortodoxă este împotriva statului de drept sau că religia nu are ce căuta în spaţiul public, trebuind evacuată prin orice mijloace.

Nu îndemn la răzbunare, dar invit la rezonabilitate. Inclusiv un ateu nu poate fi de acord când semenii lui sunt ucişi pentru culpa de a avea o credinţă. În buna logică a liberalismului fondator al modernităţii, ar fi trebuit să auzim protestul ferm al liderilor de opinie faţă de atacurile, cu arme sau doar prin cuvinte, la adresa libertăţii religioase. Nu am auzit. Cum nu am auzit nici protestele Bisericii noastre majoritare. Manifestările de Florii ar fi putut lansa un mesaj în acest sens. Se pare că şi de data aceasta martirii au nevoie de timp pentru a fi recunoscuţi ca atare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite