Papa şi Patriarhul. Roma şi Bucureşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Europa îşi găseşte o nouă speranţă în solidaritate, care este cel mai eficient antidot la formele moderne de populism. Solidaritatea nu este doar un ideal; ea se exprimă în actiuni concrete.

Weekendul acesta mi-a atras atenţia evenimentul de la Roma pe care l-am urmărit online (văzând când Jean-Claude Juncker, luxemburghez, şi-a început discursul în engleză, a continuat în franceză şi a încheiat în germană fără să clipească), cât şi relatarea presei despre celebrul marş pentru viaţă al BOR. Nu am fost la marş, dar asta nu înseamnă că eu, ca şi ceilalţi absenţi, sunt pentru moarte. Dacă marşul a fost pentru familie, nu înseamnă că eu, alături de ceilalţi absenţi, sunt împrotriva familiei. Să fie clar. Cât despre avort, nu-mi permit nicio judecată. Doamne fereşte. Respect dreptul fiecărei persoane de a decide, dar argumentez că educaţia sexuală previne avortul. Dar am uitat că aşa ceva nu există în România, există însă 13 ani de religie în şcoală, de la clasa pregătitoare până la Bacalaureat. Deşi e nedrept, fac o scurtă paralelă între evenimentele de la Roma, respectiv Bucureşti. Încep cu Roma.

Vineri, 24 martie, la 6 seara fix, Papa, la 80 de ani, după o zi lungă de obligaţii, se adresează celor 27 de şefi de stat şi de guverne din Uniunea Europeană. Cum? Asta, după ce întreaga dimineaţă a avut treabă, oferind audienţe preşedintelui Republicii Fiji, la trei cardinali în mod individual şi trimiţând şi o telegramă de condoleanţe. M-am uitat la discursul lung al Papei Francisc şi la temele extraordinar de puternice pe care le-a subliniat, de la unitate, securitate până la educaţie, sănătate, droguri, violenţă, terorism, graniţe şi migraţie. Toate la un loc. Un mesaj cu impact deosebit. Redau doar câteva fragmente, cu regretul că nu am găsit, deşi era obligatoriu, textul integral tradus în limba română, măcar de Biserica Catolică, dacă nu de jurnalişti.

Revenirea la Roma, şaizeci de ani mai târziu, nu trebuie să fie pur şi simplu o amintire a lucrurilor din trecut, ci expresia unei dorinţe de a retrăi acel eveniment pentru a aprecia semnificaţia sa pentru PREZENT.

SOLIDARITATEA dă naştere la deschidere faţă de ceilalţi. „Planurile noastre nu sunt inspirate de interese personale“, a subliniat cancelarul german, K. Adenauer. Într-o lume care a fost prea familiarizată cu tragedia zidurilor şi a divizării, a fost în mod clar important să se lucreze pentru o Europă UNITĂ şi DECHISĂ.

-Astăzi, Uniunea Europeană trebuie să recupereze sentimentul de a fi în primul rând o „COMUNITATE“ a persoanelor şi a POPOARELOR, pentru a realiza că „întregul este mai mare decât partea, dar este, de asemenea, mai mare decât suma părţilor sale“

- Europa îşi găseşte o nouă speranţă în solidaritate, care este, cel mai eficient antidot la formele moderne de POPULISM.

- Europa îşi găseşte o nouă SPERANŢĂ, atunci când ea refuză să cedeze să se teamă sau să se închidă în forme false de SECURITATE. Dimpotrivă, istoria ei a fost în mare măsură determinată de întâlnirile cu alte popoare şi culturi.

-cei care aleargă mai repede pot oferi o mână celor care sunt mai lenţi.

- Astăzi, împreună cu Regatul Unit, plângem victimele atacului care a avut loc la Londra acum două zile. Solidaritatea nu este doar un ideal; ea se exprimă în ACŢIUNI CONCRETE şi paşi care ne atrag mai aproape de vecinii noştri, indiferent de situaţia în care se găsesc.

- Europa îşi găseşte o nouă speranţă, atunci când ea investeşte în DEZVOLTARE şi în pace. Dezvoltarea nu este rezultatul unei combinaţii de diferite sisteme de producţie. Ea are de a face cu întreaga fiinţă umană: demnitatea muncii, condiţii de viaţă decente, necesitatea accesului la EDUCAŢIE şi îngrijire MEDICALĂ.

- Nu este suficient să se ocupe de criza gravă a IMIGRAŢIEI din ultimii ani, ca şi cum ar fi o problemă numerică sau economică simplă, sau o chestiune de securitate. Problema imigraţiei pune o întrebare mai profundă, una care este în primul rând culturală. Ce fel de CULTURĂ propune Europa astăzi?

-Nu există nicio pace în periferiile oraşelor noastre, cu abuzul de DROGURI şi VIOLENŢĂ.

-Europa îşi găseşte o nouă speranţă, atunci când ea este deschisă spre VIITOR. Atunci când ea este deschisă TINERILOR, oferindu-le perspective serioase de EDUCAŢIE şi posibilităţi reale de a intra în piaţa muncii. Când ea investeşte în FAMILIE, care este prima şi fundamentala celulă a societăţii. Când ea respectă CONŞTIINŢA şi idealurile cetăţenilor ei. Atunci când ea face posibil să se nască COPII, fără teama de a fi în imposibilitatea de a-i SPRIJINI.

-Din partea mea vă pot asigura de apropierea Sfântului Scaun şi a Bisericii de Europa întreagă, la a cărei construcţie a contribuit întotdeauna şi încă mai contribuie.

2. Nu ştiu cât s-a odihnit seara la Roma, dar a doua zi, sâmbătă, la ora 8.00, Papa, la 80 de ani împliniţi, ateriza deja la Milano. Pe San Miro le vorbeşte celor aproximativ 80.000 de persoane, printre care mii de adolescenţi. (Adaug că zilele trecute BOR a anunţat că va informa la rândul său elevii cu privire la jocul Balena Albastră). What?!!

Pe parcursul întregii zile, Papa participă la un şir de evenimente, oră după oră, în total întâlnind la Milano aproximativ un milion de persoane, din care peste jumătate au participat la Sfânta Liturghie din Parcul din Monza. Seara, la ora 21.15, se întoarce la Roma, pentru ca a doua zi să fie iarăşi în Basilică şi în Piaţa San Pietro să se adreseze altor 100.000 de persoane. Misiune, dom'le. Nu este uşor.

Am uitat să amintesc că la Milano a vizitat câteva familii sărace din cartierul Forlanini şi s-a întâlnit cu deţinuţii din închisoarea San Vittore, unde a mâncat orez gătit de deţinuţi. Papa, lunar, se întâlneşte cu cei defavorizaţi. Apropo, vă amintiţi când a vizitat Patriarhul Daniel închisoarea din Aiud? Eu nu, pentru că nu cred că a vizitat-o vreodată. Nici el şi cred că nici vreun alt mitropolit, episcop, nici Aiud şi nici altă închisoare. Vorba lui Iisus, Închis am fost şi nu m-aţi cercetat (Mt, 25).

În România, Patriarhia BOR

Între timp la Bucureşti, la doar 2.000 de kilometri distanţă, adică la nici 3 ore cu avionul, Patriarhia ne anunţă că 8.000 de persoane au participat la Marşul pentru Viaţă. Mult, puţin? Sincer, tot mai mulţi ortodocşi sunt pe hârtie. Bine, tot BOR ne anunţă că în alte 285 de localităţi, inclusiv din Republica Moldova, s-a mărşăluit. Mai ceva ca la protestele faţă de Trump. Efectul? Din punctul meu de vedere acest tip de marş nu a schimbat atitudini, convingeri, opinii sau comportamente. Propunerile pentru crearea unor centre de consiliere pentru femei însărcinate şi indemnizaţia pentru femeile însărcinate după 14 săptămâni tot propuneri au rămas. Niciun pas concret.

Aflăm totuşi că pe 25 martie 2017 Patriarhul şi alţi mitropoliţi nu au fost la marş, P.D. „a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din cadrul Reşedinţei Patriarhale“. Din discursul - scuze, predica - redat de site-ul oficial, câteva fragmente:

Sărbătoarea Bunei Vestiri este începutul mântuirii noastre, a evidenţiat Preafericirea Sa citând troparul praznicului.

Unindu-se firea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos cu firea lui omenească, luată din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt, se săvârşeşte unirea omului cu Dumnezeu şi prin aceasta se sfinţeşte şi se îndumnezeieşte firea omenească, a continuat Patriarhul.

În a doua parte a predicii, Patriarhul Daniel a reflectat la cinstirea Maicii Domnului ca icoană vie a Bisericii ascultătoare de Dumnezeu şi ajutătoare a creştinilor. Toată cinstea şi slava Maicii Domnului vin din calitatea ei de Mamă, Născătoare de Dumnezeu, a explicat Patriarhul.

Maica Domnului este ocrotitoarea familiei şi a părinţilor care nasc copii; este ocrotitoarea copiilor, a mamelor, dar şi a fecioarelor. Ea este ocrotitoarea preoţilor, pentru că Fiul Ei este Marele Preot sau Arhiereul Veşnic, ocrotitoarea monahilor şi a monahiilor, a adăugat Preafericirea Sa.

Ocrotirea şi ajutorul Născătoarei de Dumnezeu se întinde la toată lumea, dar în special Ea este bucurie şi iubire pentru cei pe care nu-i mai iubeşte nimeni, pentru cei uitaţi, pentru cei singuri, pentru cei abandonaţi. Maica Domnului este ocrotitoare, iubitoare şi rugătoare, a concluzionat Patriarhul României

Cam atât. Concluzia este a dumneavoastră

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite