Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Patriarhul Teoctist

25
3 Aug 2017 16:37:59
Radu Preda

La final de iulie, acum un deceniu, murea Patriarhul Teoctist (7 februarie 1915-30 iulie 2007). Vestea plecării dintre noi a nonagenarului ierarh a fost surprinzătoare, intervenţia medicală de la Fundeni nefiind una de urgenţă, ci programată.

Asemeni întregii sale vieţi, dedicate de la vârsta de 13 ani Bisericii, şi moartea avea să fie însoţită de comentarii, teorii, supoziţii. Mai ales după decembrie 1989, Patriarhul Teoctist a primit din plin şi cu dobândă toate criticile posibile şi imposibile la adresa comportamentului eclesial din anii comunismului. A fost ironizat, caricaturizat, jignit nemijlocit, mai ales de un grup de misterioase măicuţe care se trezeau să urle evlavios în timpul slujbelor „Teoctist Antihrist!” sau „Teoctist comunist!” şi alte asemenea lozinci preluate cu plăcere de media.

De numele celui de al cincilea Patriarh al Bisericii noastre majoritare se leagă însă şi alte lucruri. Înainte de toate, el a fost cel care, asumându-şi responsabilitatea întregului corp eclezial, s-a retras, pe 10 ianuarie 1990, la mănăstirea Sinaia. Actul ca atare este unic şi îl arată pe autorul său, mai ales pe măsură ce trece timpul, în cu totul altă lumină. Gestul lui nu a fost înţeles deloc, mitropoliţii ceilalţi ducând o indigestă luptă de succesiune. Motiv de a vedea, azi, revenirea Patriarhului, în aprilie 1990, la cererea Sinodului, drept o reparaţie meritată.

Revenind, Patriarhul Teoctist nu a obosit, până la moarte, să povestească, să relateze despre epoca dictaturii proletariatului, să îşi ceară iertare. Sigur, toate aceste momente s-au consumat în spaţiul eclezial, ceea ce explică de ce detractorii din exterior au construit un discurs paralel, presărat cu injurii şi atacuri la persoană. Comunicarea nu a fost punctul forte al Patriarhului Teoctist, asta în ciuda faptului că, jurnalistic vorbind, era o prezenţă telegenică şi, în ultimii ani, marcată de liniştea monahului conştient de faptul de a fi dus la bun sfârşit lupta cu sine.

Tot Patriarhului de la moartea căruia, iată, au trecut nu mai puţin de zece ani, datorăm şi invitarea la Bucureşti a Papei Ioan Paul II, luptător neobosit împotriva totalitarismului comunist. Au fost, în mai 1999, zile cu adevărat istorice. Şi tot Patriarhul Teoctist a instituit comisia de istorici chemată să limpezească meandrele vieţii bisericeşti în deceniile dominaţiei ateismului, să clarifice gradul de adaptare, respectiv rezistenţă. Un efort care, iată, este cât se poate de actual în anul 2017 dedicat de urmaşul său memoriei mărturisitorilor credinţei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

25 Comentarii

Radu Mircea
3.08.2017, 17:39:51

# Adevarul este ca popicu' sef a fugit la Sinaia de frica sa nu-i ceara superiorii epoletii inapoi . Dupa ce lucrurile s-au mai linistit si a primit asigurari ca '' vor fi iar ce-au fost si mai mult decit atit '' a revenit cu coada intre picioare sa aranjeze cu subordonatii cu cine sa voteze bietul credincios , ca sa nu cumva sa navaleasca peste noi cei ce n-au mincat salam cu soia . Il spalati degeaba Domnule Preda , este prea patat pentru rochia alba de patriarh .

+7 (9 voturi)
dva
3.08.2017, 18:32:30

Radu Mircea " Il spalati degeaba Domnule Preda " Bine domul Preda nu a clarificat dar asta nu inseamna ca nu aveti obligatia sa cunoasteti: Nu pentru comunisti este acest articol. Pentru comunisi este urmatorul: Patriarhul Bisericii i-a iertat prea ieftin pe comunisti care au injurat si injura Biserica. Pentru ca uite acum scot capetele ca sa injure

-3 (5 voturi)
Tagetes
3.08.2017, 18:01:00

Dictatura proletariatului a facut 50% din munca bisericii, ordine, disciplina, buna cuviinta. ...biserica insasi a stat in smerenie si modestie .Legile si contextul special din perioada comunista i-au dat personalitate si mai ales credibilitate. Azi rangul , faima si bogatiile au coplesit-o.Abuzand de libertate a intrecut masura .... abuzul de libertate este la fel de daunator ca si abuzul de lege.

+3 (5 voturi)
Iulian Arion
3.08.2017, 18:28:13

" Patriarhul Teoctist nu a obosit, până la moarte, să povestească, să relateze despre epoca dictaturii proletariatului, să îşi ceară iertare. Sigur, toate aceste momente s-au consumat în spaţiul eclezial," Domnule Preda, In practica ortodoxa crestina, cerem iertare semenilor si Lui Dumnezeu. Stiti bine ca ne smerim inaintea Domnului dupa ce ne-am impacat cu semenii nostri.

+4 (4 voturi)
Iulian Arion
3.08.2017, 18:35:04

Domnule Preda, Va rog sa redeschideti procesele prin care mari oameni de cultura din perioada interbelica au fost condamnati drept criminali de razboi in timpul ocupatiei sovietice (1944 - 1958) In fapt ei au scrieri si declaratii antisemite. Daca nu au dat ordine criminale si nici nu au omorat oameni, ei nu sunt criminali. Asta nu inseamna reabilitarea lor ci eliminarea titulaturii de criminal de razboi. Criminalii de razboi raman condamnati la memorie. Poetii, scriitorii oamenii de cultura care si-au manifestat in epoca respectiva antitudini antisemite, vor fi in considerati sovini. Titulatura de criminal de razboi trebuie eliminata. Cei care sustin ca oamenii de cultura respectivi sunt criminali de razboi, sa administreze probe prin care sa probeze ca respictivii au ucis sau au dat ordin din functia pe care au detinut-o.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (25)

Modifică Setările