Retragerea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Andrei Pleşu şi-a anunţat dorinţa, care va deveni şi faptă concretă, de a se retrage din spaţiul public, adică din acele roluri pe care le-a avut până acum: publicist, conferenţiar, invitat, moderator etc.

A explicat cât se poate de bine de ce o face, din ce pricini şi cu ce stare interioară. Gestul se produce într-un moment pre-pascal în care toţi am avea prilejul, dacă ştim sau vrem să îl luăm ca atare, de a ne distanţa de ceea ce făceam până în clipa de faţă. Ce este, în fond, Săptămâna Mare dacă nu scenariul unei retrageri? Văzut de unii drept posibil lider politic, de alţii drept sectant, iar de mulţi drept un vraci, Iisus Hristos parcurge în câteva zile drumul de la primirea entuziastă în Ierusalim la o condamnare menită să Îl umilească definitiv.

Patimile Domnului pot fi citite, la suprafaţă, ca exemplul unui enorm eşec. Cel care aduna mulţimi de oameni, care electriza masele, care nu găsea decât rareori momente şi locuri de linişte, înconjurat aproape permanent de ucenici, de nevoiaşi, dar şi de spioni ideologici, de ticăloşi năimiţi şi de mulţi gură-cască, ajunge să fie judecat şi condamnat, după ce avea să fie părăsit de absolut toţi. Nimeni dintre cei cărora le făcuse bine – iar numărul lor era consistent – nu ridică vocea în apărarea Lui. Omeneşte vorbind, misiunea se încheie printr-un fiasco.

De ce? Pentru că planul lui Dumnezeu nu se împlineşte exclusiv în văzul tuturor. Dimpotrivă. Chemarea spirituală dizlocă geografia interioară, mută continentele de simţiri, redesenează graniţa dintre dorinţă şi neputinţă, dintre elan şi dezamăgire. Înaintea de a fi percepută exterior, căutarea de sine, câtă vreme este autentică, nu se arată, nu se expune, nu se dă în stambă şi nici nu se cere admirată. Omul teafăr îşi construieşte echilibrul sufletesc ferit de ochii şi de gura lumii. Este ceea ce numim generic intimitatea persoanei, acel ceva la care nu avem acces oricum.

Confruntat cu ingratitudinea, cu laşitatea şi lipsa de onestitate a umanităţii, Hristos se retrage. Toată agitaţia din jurul Lui, timp de o săptămână, pune în evidenţă cortegiul defectelor celor implicaţi în prim plan, dar şi suferinţa, empatia sau zbuciumul celor care, pe margini, simţeau că asistă la un act de nedreptate. Retragerea atinge punctul culminant în chiar actul Învierii petrecut în întunericul mormântului. Iată de ce, reîntâlnirea cu El, a treia zi după îngropare, va fi tot în regim non-vizual, de la inimă la inimă, pe măsura credinţei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite