Stilistica erudiţiei: Leonidas Donskis

„Bunătatea, frumuseţea şi adevărul nu se prezintă niciodată pe ele însele sub aceste nume; acestea ne permit să privim, să ascultăm şi să înţelegem lumea fără a o împărţi în categorii opuse”, Leonidas Donskis, „A small map of experience. Reflections & aphorisms”

La data de 11 iunie 2009 poposeam pentru prima dată în oraşul cu geneză medievală situat la confluenţa râurilor Neman şi Neris, centru vital al Marelui Ducat al Lituaniei, oraş hanseatic, scaun de Arhidieceză catolică, capitală provizorie a Lituaniei interbelice şi sediu al uneia dintre cele mai importante universităţi din regiunea Mării Baltice ce poartă numele marelui duce Vytautas cel Mare (1392-1430). Creaţie a Lituaniei independente, universitatea găzduia în acea zi, de la ora 9, în Aula Magna de pe strada Gimnazijos, nr. 7, în prezenţa veneratului preşedinte al statului, Valdas Adamkus, deschiderea oficială a celei de-a opta conferinţe de studii baltice în Europa. Tema conferinţei, de această dată, viza locul Mării Baltice ca loc al intersecţiilor identitare multiple, ca matrice a unor valori care nu de puţine ori şi-au dovedit valenţele universale. Poate că niciunul dintre participanţii la această reuniune academică nu simboliza în mai mare măsură, atât prin intervenţiile sale în plenul manifestării, cât şi prin însăşi istoria sa personală, acel spirit al sintezei, acel echilibru al confluenţelor mai mult decât Profesorul Leonidas Donskis, adevăratul spiritus rector al acestei reuniuni ştiinţifice de mare ţinută. Am simţit atunci acei soli intelectuali pe care ştia să-i transmită fiecăruia dintre auditorii săi marele profesor. Erudiţia prodigioasă, inteligenţa capabilă să exploreze şi să înţeleagă rădăcinile şi multiplele ramificaţii ale conceptelor abordate, memoria uluitoare, generozitatea şi verva cu care împărtăşea darurile culese după o activitate fertilă de cercetare şi cunoaştere, bogăţia stilistică a frazei, privirea limpede şi empatică, şarmul modestiei şi abia perceptibilei timidităţi, simţul umorului, pofta de viaţă şi lipsa oricărei morgi academice, toate acestea m-au cucerit şi m-au făcut să-mi doresc să-l revăd pe distinsul vorbitor care ocupa pupitrul cel mai înalt al acelui for intelectual. Întors de la Kaunas am căutat în rafturile bibliotecilor şi am citit tot ceea ce am putut identifica din scrierile sale. Am încercat, totodată, să cunosc mai bine omul care mă încântase prin calităţile sale umane şi intelectuale excepţionale.

Leonidas Donskis era, aşadar, atunci când am avut privilegiul de a-l cunoaşte, personalitatea care domina şcoala filozofică lituaniană, un spirit enciclopedic, de o mare capacitate de creaţie. Obţinuse în anul 1990 un doctorat în filozofie de la Universitatea din Vilnius iar nouă ani mai târziu un al doilea titlu în filozofie morală şi socială de la Universitatea din Helsinki. Era considerat una dintre figurile europene cele mai importante în domenii precum filozofia istoriei, filozofia culturii, filozofia literaturii, critica socială şi culturală, aspectele identitare ale regiunii baltice. În scrierile sale, dovedise viziunea, capacitatea de înţelegere şi percepţia unui savant din domeniul ştiinţelor umaniste, dovedindu-se capabil să traverseze cu uşurinţă limitele dintre disciplinele academice şi să realizeze analize interdisciplinare de o mare relevanţă ştiinţifică. Cercetările sale cu privire la operele lui Niccolò Machiavelli, Giambattista Vico, utopiile şi distopiile modernităţii (în special cele prezente în lucrările lui Evgheni Zamiatin, Mihail Bulgakov, George Orwell, Czeslaw Milosz, Arthur Koestler, Milan Kundera), investigaţiile asupra teoriilor naţionalismului, antropologiei filozofice a naţionalismului, conceptului de „Europa”, aşa cum apare acesta în literatura de specialitate din Europa Centrală şi de Est, influenţa ideilor filozofice şi sociologice asupra prejudecăţilor şi tiparelor noastre mentale, originile religioase ale individualismului occidental şi toleranţa politică se afirmaseră ca fiind inovatoare, inspirate, pătrunzătoare.

Importanţa teoretică şi relevanţa socială a operelor sale i-au adus numeroase premii - Stasys Šalkauskis în anul 2005, Giuseppe Acerbi în 2013 –, menite să exprime, la nivel simbolic, aprecierea de care s-a bucurat opera sa. Cărţile ce-i poartă numele – mai bine de 30 – au fost traduse în numeroase limbi – daneză, estonă, engleză, finlandeză, germană, italiană, maghiară, poloneză, portugheză, română, rusă, suedeză, ucraineană, ceea ce l-a făcut cunoscut pe toate meridianele globului. El însuşi coordona două colecţii prestigioase ale Editurii Rodopi, cu sediile în New York şi Amsterdam. Vocea sa a devenit familiară chiar şi călătorilor cu mijloacele de transport în comun ale oraşului său natal, Klaipeda.

Filozof, teoretician, istoric, filozof politic, Leonidas Donskis a fost totodată un politician cu vederi liberale şi o personalitate de notorietate în domeniul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În anul 2004, Comisia Europeană i-a conferit titlul de Ambasador al Toleranţei şi Diversităţii în Lituania. În cadrul Parlamentului European a coordonat activitatea în sfera drepturilor omului a grupului ALDE. În anul 2011, a fost desemnat raportor cu privire la drepturile omului şi starea democraţiei în lume şi în Uniunea Europeană.

Au trecut câţiva ani până să ne revedem, în mai 2013, la una dintre conferinţele de studii baltice şi nordice organizate de Asociaţia Română pentru Studii Baltice şi Nordice, gazdă fiind Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Am plecat de la acea revedere prieteni. O prietenie care s-a dovedit a fi una cordială, o provocare intelectuală şi o desfătare spirituală. Îndelungatele noastre conversaţii despre cultura românească şi despre reprezentanţii săi de frunte, despre Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, despre Lucian Blaga şi aforismele sale, despre marea cultură central-europeană, pe care o reprezenta cu atâta strălucire, despre utopiile şi distopiile secolului al XX-lea, marea literatură a lumii şi emergenţa spiritului modernităţii, despre iubire şi ură, despre ideologie şi putere mi-au rămas întipărite în memorie.

Era anul în care, sub egida Asociaţiei Române pentru Studii Baltice şi Nordice, vedea lumina tiparului, la Editura Cetatea de Scaun, prima sa carte tradusă în limba română, Putere şi imaginaţie. Studii de politică şi literatură, operă care explora imaginarul politic modern prin analiza atentă a marilor texte de literatură universală, privite dintr-o perspectivă inedită şi deosebit de fertilă din punct de vedere interpretativ.  Doar un an mai târziu prindea viaţă în limba română o lucrare tulburătoare prin intuiţiile şi profunzimea sa analitică, o carte despre o faţetă a modernităţii pe care adeseori ne place să o eludăm: Forme ale urii. Imaginaţia bântuită a filozofiei şi literaturii moderne.

„Am analizat ura ca pe ceva ce umblă tot timpul deghizat, pentru că ura nu se revelează niciodată – dimpotrivă, tinde să se camufleze în critică, obiectivitate intelectuală, judecată liberă de valori, neutralitate, patriotism sau preocupare civică”, mărturisea autorul în excelenta sa prefaţă la ediţia în limba română.

Cartea completa trilogia începută cu lucrările The End of Ideology and Utopia? Moral Imagination and Cultural Criticism in the Twentieth Century [Sfârşitul ideologiei şi utopiei? Imaginaţia morală şi critica culturală în sec. al XX-lea] şi Identity and Freedom: Mapping Nationalism and Social Criticism in Twentieth-Century Lithuania [Identitate şi libertate: explorarea naţionalismului şi a criticii sociale în Lituania sec. al XX-lea], pe care ne propunem să le oferim publicului din România spre lectură, în limba română, în anii ce vin. Vom continua, de asemenea, redarea operei sale, în integralitatea sa, publicului românesc, începând cu aforismele pe care le-a redactat în perioada în care membru al Parlamentului European.

În ultimii trei ani, Prof. Donskis a devenit o prezenţă obişnuită în România, participând la următoarele ediţii de la Târgovişte şi Constanţa ale Conferinţei de Studii Baltice şi Nordice în anii 2014 şi 2015. La 6 noiembrie 2014, Leonidas Donskis a onorat invitaţia Universităţii „Valahia” din Târgovişte care i=a decernat cea mai înaltă distincţia academică, titlul de Doctor Honoris Causa. Pregăteam, pentru luna noiembrie, o dezbatere academică televizată de mare impact social despre noile forme ale răului şi nihilismului aşa cum se manifestă acestea în viaţa politică. Era aşteptat, de asemenea, să participe – în calitate de keynote speaker – la conferinţa de studii baltice şi nordice ce va fi găzduită de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. S-a dovedit a fi un mare şi adevărat prieten al României şi al Republicii Moldova, iar prietenia sa s-a manifestat prin fapte concrete realizate de la tribuna Parlamentului European sau de pe biroul său de lucru. Prin stingerea din viaţă a Profesorului Leonidas Donskis, România pierde cu adevărat un susţinător necondiţionat.

A înţeles cu acuitate problemele lumii în care trăim, pe care le-a descris în lucrările, articolele şi în apariţiile sale publice. A sesizat momentul de cotitură pentru partea răsăriteană a Europei marcat de reafirmarea ideologiilor autoritare şi presiunilor imperiale din partea Rusiei regimului Putin. A fost conştient de unele dintre tarele organizatorice şi birocratice ale Uniunii Europene, pe care le-a criticat în mod deschis. A perceput, totodată, necesitatea de a ne elibera de sub tutela imediatului, a cotidianului şi de a ne găsi cât mai des timp pentru noi înşine. Tocmai de aceea încheiem acest articol cu un îndemn pe care Leonidas Donskis ni-l transmitea la începutul acestui an, care poate fi privit şi ca o sinteză a experienţelor sale din ultimii ani ai prea-scurtei sale vieţi:

„Este momentul să ne întoarcem la lectura agale a literaturii bune - revenind întotdeauna la textele majore. Acelaşi lucru este valabil pentru piesele şi filmele noastre favorite. Ar trebui să oferim timp companiei prietenilor şi familiei. Peisajele dragi şi muzeele ar trebui, de asemenea, admirate pe îndelete [...] Şedinţele ar trebui să fie puţine şi scurte. Rapoartele este de dorit să fie expeditive. Conversaţiile despre muncă ar trebui să fie succinte; în fond, munca trebuie făcută, nu discutată. Relaţiile cu birocraţia ar trebui menţinute la nivel minim. Ştirile ar fi bine să fie spicuite în grabă. Informaţia toxică şi frivolă ar trebui evitată cu totul. Viaţa este prea scurtă, nu avem timp să citim, să auzim şi să vedem toate lucrurile demne de atenţia noastră.” (Leonidas Donskis, How to Reclaim a Sense of Meaning amid Meaninglessness)