Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Un gobelin necesar. Despre cum ar avea nevoie Eminescu de un Caragiale.

12
28 Jul 2015 09:16:03
Péter Demény

În 1982, la cea de a şaptezecea aniversare a lui Géza Ottlik, Péter Esterházy a copiat întregul roman Şcoala de lîngă graniţă pe o singura coală A4. Era un gest de iubire de tată şi în acelaşi timp un patricid.

Ottlik este o figură de tată pentru Esterházy şi pentru mulţi alţi scriitori şi eseişti maghiari contemporani, de la Péter Balassa la Zsolt Láng. Şcoala de lîngă graniţă vorbeşte despre dificultăţile povestirii, despre capcanele limbii şi ale limbajului, în acelaşi timp despre viaţa grea a unor elevi la o şcoală de ofiţeri din monarhie. 

Mă tot mir cum de gestul acesta nu s-a produs încă în cultura română. Într-o cultură în care Caragiale este unul dintre taţi, în care celălalt, Creangă ne-a dat Povestea poveştilor, adică a pulii, nu prea reuşim să vorbim despre cel de-al treilea tată, adică Eminescu ca despre un om. Chiar şi oameni îndeobşte ”normali”, cititori de Cioran!, pălesc cînd vine vorba despre ”odiosul” număr al Dilemei, considerînd un gest de lezmajestate orice atingere adusă ”luceafărului” literaturii române. 

Şi-atunci, ce mai vrem? Putem oare să ne gîndim la România ca la ţara care nu este buricul pămîntului? Nici gînd, vorba vine. Putem să ne gîndim la români ca şi cum ei ar fi oameni şi nu statui din pieţile oraşelor mari, mici şi minusculi? Putem să ne gîndim la istoria României ca la o istorie a oamenilor de rînd, nu a lui Bălcescu, Kogălniceanu, Cuza, Brătianu, Titulescu şi ceilalţi?

Nu putem. Pun pariu că dacă unul dintre violatorii de-acum celebri şi-ar lua o poză de Cozorici şi ar începe să recite Scrisoarea III, nici Dumnezeu nu l-ar mai condamna. Acum, unii îl condamnă, alţii îi găsesc scuze, de parcă s-ar putea găsi orice fel de scuze. Dar cînd ar ajunge la ”nu e om de rînd, el este domnul Ţării Româneşti”, ar plînge toată suflarea românească, minus trădătorii de neam şi de ţară care ar crede în continuare că păcatul este una, memoria şi patosul patriotic sunt alta.

Ştiu că nici Ungaria nu stă mai bine şi spun asta gîndindu-mă la comentariile care poate vor veni despre ”cum un ungur îndrăzneşte să...” 1982 a fost, totuşi, acum mai bine de treizeci de ani. Spun numai că este un gest de învăţat şi de repetat cînd şi cînd.


 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Filon Aurel
28.07.2015, 10:56:22

Fondatorul Gărzii Maghiare, reținut de poliție Ungaria: culoarea pielii imigranților irită, nu însă și culoarea banilor lor Se pare ca in acelasi timp citea din Petofi si purta poza lui Horthy la portofel! http ://m.cotidianul .ro/article.php?id=265472

0 (6 voturi)
mihai O.radeanu
28.07.2015, 11:10:15

Ramai in continuare unul dintre preferatii mei...Si stiu bine cat e de greu...

+2 (2 voturi)
Utilizator Adevărul
28.07.2015, 11:42:13

Comentariu considerat abuziv.

Péter Demény
28.07.2015, 14:34:43

Cred ca nu m-ati inteles. Celelalte opere ale lui Creanga sunt mainstream, canonice, clasicizate si clasice, 'manualizate", in timp ce Povestea pulii, o grenada aruncata in curtea autorilor de manuale. Celelalte observatii ale Dvs. mi se par infantile.

+2 (4 voturi)
vbuntv
28.07.2015, 19:54:45

@Peter Demeny Gasiti "in a nutshell' in ridicolul atac adresat dvs. de catre participantu' Marcu esenta anti-magyarismului irational prezent la marea majoritate dintre romîni.. In alta ordine de idei, imi plac mult contributiile ziaristice alle dvs -desi nu neaparat toate- pentru capacitatea dvs de a articula idei originale foarte succint (ghirlandelele interminabile lipsite de orice substanta fiind specialitatea romînilor cu exceptia lui Plesu si Ernu - si aici ma refer doar la articolele scrise pentru "Adevarul") si faptul ca nu recurgeti la obiceiul infantil intilnit peste tot la noi dar inexistent in ziaristica din Occident de a scrie cu litere groase si sublinieri. Caractere italice pe ici pe colo pentru a mentiona titluri de carti sau expresii din lexicul altor limbi sau pentru a puncta rareori vreo idee, sînt binevenite.

0 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările