Varza din creier. Despre „creştini“ şi despre „liberali“

Cred că în capul oamenilor e o varză de-ţi-ar fi mai mare dragul, dacă n-ar fi mai degrabă un motiv de o tristeţe iremediabilă.

Citesc ce au spus Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, citesc despre sprijinul acordat de PNL Oanei Stănciulescu şi rămîn visător. Nu linkuiesc aici nimic, din păcate, totul se poate găsi pe net. În cazul primilor doi este vorba despre personalităţi pe care le-am respectat, din Liiceanu am tradus chiar cîteva eseuri, Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana mi s-a părut foarte bun. Dar lupta asta pe care o duc împotriva „political correctness”-ului mi se pare penibilă. Cred chiar că este vorba despre o deviere. De exemplu, cînd bogătaşii sau cei care au o slujbă vorbesc despre „comunism” atunci cînd vine vorba despre ajutorul social şi despre şomaj, ei de fapt încearcă (şi din păcate reuşesc!) să devieze cursul vorbirii. Comunismul a vorbit prima oară despre egalitatea dintre oameni sau creştinismul? E comunist cel care are milă sau creştin? Susţinem că suntem creştini? Nimeni nu susţine altceva; suntem ţara campionilor în creştinism.

Tot aşa şi în cazul pc. „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Este asta un verset din pc, sau din Biblie? Şi atunci împotriva cui se luptă Dna Blandiana, Dl Liiceanu, Dl Mihăieş, Dl Ungureanu şi ceilalţi? Susţin de fapt că toţi musulmanii sunt terorişti? 

Nu spun că nu mă tem, nici că nu mă gîndesc la limitări, la orice soluţie împotriva terorismului. Nu sunt cel mai creştin dintre pămînteni. Europa, visul numit Europa, înseamnă mai mult pentru mine decît orice altceva. Dar Europa e zămislită şi din creştinism. Tensiunea continuă a unui creştin, tensiune care se intensifică pînă la insuportabil în situaţii ca cea din zilele astea, este să te ocroteşti rămînînd creştin. De altfel, lucrurile nu sunt foarte simple. Vă mai amintiţi agresiunile din Köln. Dar mai ţineţi minte violul dintr-un sat din Vaslui? Ei bine, n-au fost teroriştii. 

Pe de altă parte, cazul Oanei Stănciulescu. Liberal nu înseamnă să duci propagandă pentru o ideologie ucigaşă. Sigur, tensiunea liberală constă chiar în asta: pînă cînd să tolerezi intolerantul? Dar NU înseamnă marketingul lui.

Şi-atunci mă întreb (cu o falsă naivitate, desigur): ştie PNL ce înseamnă să fii liberal? E important pentru acest partid conţinutul acestui cuvînt, sau numai poziţiile pe care le poate acapara? Dar chiar şi aşa, e o singură persoană care poate ocupa o poziţie?

Unde trăim? Vorbim despre pc, pentru că nu dorim să ne amintim ce spune creştinismul? Susţinem că suntem liberali şi o votăm pe cea care semănă legionarismul? Mai contează despre ce vorbim, ce credem? Sau contează doar că vorbim?