Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Viaţa ca o Cruce

33
14 Sep 2017 14:29:29
Radu Preda

Cum o definea un alt Preda, viaţa poate fi ca o pradă, o muşcătură flămândă. Te-ai înfruptat o dată, pe fugă, dar digestia durează şapte-opt decenii. După caz. Dar viaţa poate fi văzută şi altminteri: ca o Cruce.

Înainte de toate, simbol central al lumii creştine, crucea, majusculată sau nu, face parte din pânza freatică a culturii umanităţii, fiind întâlnită în contexte dintre cele mai diferite şi mai îndepărtate în timp şi spaţiu. În accepţiunea ei hristică, de instrument de pedeapsă transformat în scară către cer, Crucea este cartea de identitate a celor botezaţi. Banalitatea, trăsătură a marilor adevăruri, că fiecare dintre noi are de purtat o cruce nu anulează şi nici nu relativizează caracterul concret al acestei aşezări în viaţă. Suntem, într-un fel sau altul, crucificaţi.

Starea genuină a creştinului purtător de cruce se traduce în multe feluri. Prima este cea mai evidentă: ne găsim permanent între verticală şi orizontală, între chemări transfiguratoare şi pulsiuni schimonositoare, între ce am dori să devenim şi ceea ce suntem la capătul unor compromisuri cu noi înşine, cu cei din jur. Banală la rândul ei – cum ar putea fi altfel?! –, lupta dintre bine şi rău se duce concret în miezul existenţei personale. Înainte de a fi o temă largă sau interogaţie filosofică, intersecţia dintre sus şi jos face parte din arhitectura noastră intimă.

De multe ori, nu noi purtăm crucea, oricât de grea pare, ci ea ne poartă pe noi, oricât de nerecunoscători am fi.

Apoi, condiţiei de crucifor îi este specifică mărturia. Nu ai cum ascunde ce porţi în spate. Eşti al crucii, orice ai face. Sigur, există un topos patristic timpuriu, chiar din primele secole în care creştinii erau îndemnaţi la apostasie, sintetizat în formula „ruşinii de cruce”. Din comoditate sau alte metehne ale capului în divorţ cu sufletul, unii se feresc să îşi asume identitatea. Sunt, cum spune textul evanghelic, căldicei (spre reci). Pentru aceştia, crucea este o amintire incomodă, o oglindă în care nu se privesc cu prea mare plăcere.

În fine, un beneficiu mai puţin conştientizat al calităţii de creştin rezidă în faptul că, de multe ori, nu noi purtăm crucea, oricât de grea pare, ci ea ne poartă pe noi, oricât de nerecunoscători am fi. Această inversare de roluri stă în firescul crucii ca atare, sugerat la început: din mijloc de tortură se transformă în blazon de nobleţe. Or, acest tangaj permanent între verticală şi orizontală, între recunoaştere şi amnezie, între greutate şi ajutor face din viaţa ca o Cruce exact ce aceasta este: un miracol şi o spaimă, o promisiune şi căile care duc la împlinirea ei, cândva, dar în mod sigur.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

33 Comentarii

irma ghedon
14.09.2017, 15:29:17

Forma crucii cu doua brate isi are originea in Caldeea antica In aceasta tara precum si in tarile vecine inclusiv in Egipt crucea era folosita ca simbol al zeului Tamuz avand forma misticului Tau initiala numelui sau Spre mijlocul secolului al III-lea AD bisericile fie se indepartasera de unele invataturi ale credintei crestine fie le falsificasera Pentru a mari prestigiul sistemului ecleziastic apostat paganii erau primiti in biserici fara sa fie regenerati iprin credinta si li se permitea sa-si pastreze in mare parte semnele si simbolurile pagane Astfel Tau sau T ,in forma sa cea mai frecventa cu bara transversala lasata mai jos a fost adoptat ca simbol al crucii lui Cristos [An Expository Dictionary of New Testament Words de V E Vine Londra 1962 p 256 ]

desiati
14.09.2017, 15:39:58

irma ghedon " Forma crucii " Este eronat sa se spuna asemenea lucruri. Crucea nu putea fi simbolul nimanui cata vreme a fost simbol al pedepsei. Pe cruce romanii executau rastignirea. Hristos a fost rastignit pe Cruce la fel cu talharii, dar apoi acest simbol a devenit Simbolul Crestinilor si este Simbol sfant, fiind sfintit de sangele lui Hristos.

+1 (1 vot)
desiati
14.09.2017, 15:29:55

Problema celor din zilele noastre e ca nu stim care e crucea care trebuie dusa. De exemplu exista o isterie in Media si parlament de modificare a legii violentei familiei. Si ce vor sa faca? Sa introduca o lege care sa zica ca barbatul trebuie sa fie sanctionat cu ani de inchisoare chiar daca sotia nu depune plangere si se impaca cu sotul. In Rusia e simplu pemntru ca acolo s-a votat o lege a normalitatii in care neantelegerile inerente intre soti sunt lasate in pace. In romania, care evident e vai de capul ei, vor sa dea lege care sa distruga cea mai elementara forma de cruce: iertarea si intelegerea. Imi aduc aminte ca am citit de un batran de la Muntele Athos care traia singur intr-o chilie. Si cum primise multi vizitatori care au gasit raspuns la batran, ii trimiteau bani din America, Canada etc prin posta. Batranul mergea intr-o zi pe saptamana sa scoata banii. Si un hot a aflat ca scoate bani saptamanal, si intr-o zi planuita dupa ce batranul a plecat la posta l-a asteptat la chilie sa se intoarca cu banii. Cand a venit batranul l-a prin si l-a schingiuit ca sa-i dea banii.Hotul nu stia ca batranul dupa ce ii scotea de la posta trecea pe la o casa de copii si ii preda acolo. Deci hotul a ramas fara bani. Dar l-a prins politia. Politia a venit la batran sa depuna marturie pentru ca zicea politia hotul de la el a mai calcat si alte lacasuri. La care batranul le zice la Politisti: Da eu l-am iertat. Lasa, lasa, l-au oprit politistii, la noi nu merge cu iertarea ! L-au citat la tribunal sa depuna si acolo marturie. La tribunal judecatorul il pune sa descrie cum l-a chinuit hotul. La care batranul se scoala in fata judecatorului si zice: Dar eu l-am iertat.

0 (2 voturi)
g duscanu
14.09.2017, 18:25:31

desiati problema unora din zilele noastre este ca sunt prea putin educati in ale gandirii critice ca sa observe ca se ineaca intr-un ocean de absurd

+2 (2 voturi)
g duscanu
14.09.2017, 18:23:59

Delir verbal schimonisit si sufocat de abstract, metafore si simboluri, un lucru necesar atunci cand ideea centrala este de o simplitate ieftina si tratata in termeni mult mai decenti, abordabili si actionabili in psihologia evolutionara: individul este 99% cimpanzeu, 1% om.

+2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (33)

Modifică Setările