Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Victoria intoleranţei

84
19 Feb 2015 10:17:19
Radu Preda

Ceea ce se petrece cu statutul orei de religie în şcoala publică şi cu miile de profesori, indiferent de confesiune, este un scandal căruia nu i se spune pe numele său adevărat: victoria intoleranţei.

Un asemenea triumf are întemeierea legală pe care nu o contestăm ca atare. Ar fi, până la un punct, şi inutil. Deloc lipsită de relevanţă este însă interogarea bazei culturale a situaţiei în care am ajuns. În esenţă, asistăm la un război dus cu arme aparent neutre – hotărâri judecătoreşti –, dar care vizează concret locul şi rolul religiei în societate. De la instaurarea regimului comunist şi al ateismului său programatic, nu am mai fost confruntaţi cu aşa ceva. La un sfert de secol de la recâştigarea libertăţii, vedem cum aceasta este deturnată fundamental.
Libertatea de a nu avea nicio credinţă nu se poate impune prin îngrădirea exprimării identităţii religioase a celorlalţi. Majoritatea este obligată să se justifice şi, pentru a nu leza minoritatea, să se retragă, să se replieze, să se explice, să se justifice. Faptul de a avea şi unii dascăli neinspiraţi sau pasaje de manuale scrise pur şi simplu prost nu reprezintă alibiul de a evacua ora de religie. Ar fi ca şi când, confruntaţi cu parlamentari corupţi, am cere suspendarea parlamentarismului. Se operează aici în mod vădit cu inversarea raportului dintre cauză şi efect.
În context european, evoluţia de la Bucureşti este în răspăr cu tendinţa internaţională. Majoritatea ţărilor Uniunii Europene susţin predarea religiei în şcolile publice. Mai mult, pentru a controla conţinuturile orelor de religie ale elevilor musulmani, din ce în ce mai multe state fac loc Islamului în planul de învăţământ. Demersul se doreşte un pas preliminar important în integrarea alogenilor în societăţile-gazdă. Logica este simplă: nu trebuie să îţi fie ruşine de tine însuţi, să te ascunzi, ci să iei act, asemeni altora, de ingredientele identităţii tale.
Cel târziu după atentatele de la Paris, trebuie să repunem în discuţie raportul modernităţii însăşi cu religia. Modernitatea europeană, altminteri decât cea americană, are un afect antireligios constitutiv. Proba maturităţii rezidă de aceea în puterea de a nu reacţiona după acest tipar steril. Cu fiecare gest intolerant – de la evacuarea simbolurilor şi până la scoaterea, de pe o zi pe alta, a religiei din şcoala publică –, modernitatea îşi trădează slăbiciunea, confirmând boala ei din copilărie. Or, neputinţa acceptării şi altor explicaţii ale lumii este un sindrom totalitar care atrage după sine reacţii pe măsură. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

84 Comentarii

Taunul 77
19.02.2015, 10:39:05

De acum lamentarile bor-istilor devin penibile. Nu stiu ce e atat de greu sa semnezi o cerere odata pe an ca sa urmezi tu sau odrasla ta disciplina Religie. Nici atata lucru nu pot face vajnicii ortodocsi pentru credinta lor? E doar o simpla cerere, nu memoriu justificativ!

-2 (36 voturi)
Nicholas Kazan
19.02.2015, 10:42:09

"Or, neputinţa acceptării şi altor explicaţii ale lumii este un sindrom totalitar care atrage după sine reacţii pe măsură." Nu zău? Adică să lăsăm bozgoanele să ne explice ce și cum, sau miracolele să ne planifice ziua de mâine, sau fabulele să ne aducă fericirea...?? și să înțelegem că femeia-i făcută din coasta bărbatului, și nașterea virgină, ridicarea la cer, umblatul pe apă, etc... pot fi "explicații"?? Păi hai atunci să-i înfundăm pe copii cu dogmele ortodoxiei medievale, să nu cumva să ajungă umaniști și civilizați ca cei din țările scandinave - atei în proporție de 80% - bine cunoscuți pentru totalitarismul lor... Multă și mare-i prostia omenească!

+2 (28 voturi)
Teleanu Bogdan
19.02.2015, 10:52:35

București 18 februarie 2015 Concluzia conferinței cu tema „Biserica, prietena şcolii mele”: "Biserica și Școala trebuie să strângă rândurile pentru a face față eficient inițiativelor răuvoitoare ale unor nostalgici atei împotriva religiei majoritare" În ultima perioadă asistăm la o recrudescenţă fara precedent a ateismului din România şi, după toate semnalele, la o amplificare a sentimentelor de ură şi dispreţ ale acestuia reprezentat de o minoritate faţă de Biserica Ortodoxă Română în calitate de exponent al religiei majoritare din țara noastră. Pe fundalul intensificării inițiativelor acestei minorități ateiste de a diminua cât mai mult prezenţa elevilor la ora de religie, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” a decis că trebuie să se implice. Astfel, la iniţiativa acestui Departament pentru copii şi tineret de la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, doamna profesor Julieta Mihăilescu, directorul ŞCOLII GIMNAZIALE „Maica Domnului”(cu sediul în strada I.Maiorescu nr. 32) a fost invitată să susţină miercuri, 18 februarie 2015, la orele 17.00, conferinţa cu tema „Biserica, prietena şcolii mele” din cadrul proiectului parohial TINERII ÎN AREOPAG. DIALOGURI RELIGIOS – CULTURALE. În calitatea de gazdă a doamnei Julieta Mihăilescu, directorul Şcolii gimnaziale „Maica Domnului”, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” - înfiinţat de părintele Petru Gh. Savin în anul 1941 şi, din acest punct de vedere, martor istoric şi victimă a epocii de instaurare a regimului comunist în România – şi-a manifestat îngrijorarea trăgând un semnal de alarmă cu privire la demersurile reprezentanților unei minorități ateiste de a reinstitui în societatea românească dogmatismul ateist care, sub pretextul fals al libertăţii de conştiinţă, propagă de fapt intoleranţa faţă de prezenţa în spaţiul public a valorilor religiei majoritare reprezentată de Biserica Ortodoxă Română. În introducerea conferinței, părintele Bogdan-Aurel Teleanu, coordonator al Departamentului înfiinţat în 1941 de părintele Petru Gh. Savin, a ţinut să sublinieze că marea problemă a acestei ideologii este că – după tiparul instaurării regimului comunist în Rusia şi, ulterior, în alte ţări vecine, printre care şi România - se urmăreşte de fapt diminuarea prezenţei Bisericii în spaţiul public românesc pentru a face loc unui discurs public care să elimine cât mai mult din societatea românească, în general, şi din sufletul tineretului, alternativa credinţei în Dumnezeu. În acest sens, considerăm extrem de elocventă afirmaţia teologului roman I. Gh. Savin - fratele iniţiatorului Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon”, părintele Petru Gh. Savin – referitoare la modul în care s-a instaurat comunismul în Rusia: “Sub motivul păstrării libertăţii de conştiinţă este interzis de a se face tineretului până la 21 de ani instrucţia religioasă, Statul crezându-se în schimb obligat să le predea în numele acestei libertăţi toate inepţiile care se pot imagina” (Ioan Gh. Savin, Iconoclaşti şi apostaţi contemporani, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1932, p. 60.) În susținerea conferinţei „Biserica, prietena şcolii mele”, doamna profesor Julieta Mihăilescu a pornit de la premiza că ”educația fără spiritualitate înseamnă școală fără suflet” , iar ora și profesorii de religie sunt ”liantul dintre Școală și Biserică” care în mod insultător sunt considerați ”otrăvitori” de câțiva dintre susținătorii reinstituirii ateismului în România. Miza celor care doresc diminuarea importanței orei de religie în România este simțul comun care, în absența unei fundamentări transcedentale oferită de religie, transformă binele într-o valoare relativă stabilită printr-un consens social ușor de manipulat datorită tehnologiei informației și comunicării contemporane. În acest context social, doamna profesor Julieta Mihăilescu a ținut să sublinieze importanța încheierii unor protocoale de colaborare între Școala și Biserică, așa cum este și cel dintre Şcoala gimnazială „Maica Domnului” și Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc intitulat “Biserica, prietena şcolii mele - 2015”. În discuțiile prilejuite de această conferință, părintele protoiereu Ioan Popescu a ținut să-i încurajeze pe toți cei prezenți afirmându-și convingerea că ”susținătorii orei de religie vor ști să facă față atacurilor îndreptate din rea voință împotriva acesteia și a profesorilor ei din partea unor persoane care încearcă prin diverse tertipuri să slăbească legătura dintre două instituții surori, așa cum sunt Biserică și Școală”. Domnul Dumitru Gabor, invitat la conferință în calitate de profesor de religie la Şcoala gimnazială „Maica Domnului”, a ținut să reamintească câteva din acțiunile întreprinse de această școală în colaborare cu Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc și, la rândul său, și-a exprimat convingerea că ”cu cât colaborarea dintre Biserică și Școală va cunoaște o intensificare în viitor, cu atât mai mult ora de religie nu va putea fi ștearsă definitiv din catalog, așa cum își doresc – probabil mai mult din interese personale - vreo doi-trei atei din România”. Interesantă de remarcat este și intervenția în cadrul conferinței a domnului Alexandru Țurlea, de profesie jurist cu o vechime de 29 de ani, care consideră că ”o campanie axată pe evidențierea detaliată a situației din țările UE pe această problemă ar fi binevenită”. În încheierea conferinței, reliefând conexiunea dintre ateismul contemporan şi ateismul care a condus la instaurarea abuzivă a regimului comunist, în spatele căruia se ascund de fapt sentimente de adversitate faţă de creştini în general, părintele Bogdan Teleanu le-a atras atenţia participanţilor că se pare că ateismul nu a pierit odată cu comunismul, ci există în continuare, iar Revoluţia din 1989 nu a pus capăt luptei sale împotriva religiei. În acest context, părintele Bogdan-Aurel Teleanu a afirmat că ”nimeni n-are dreptul să închidă ochii în faţa modului în care ateismul a îmbrăcat în mod disimulat haina societăţii civile seculariste contemporane pentru a face propaganda unei ideologii din cauza cărei bătrânii noştri au avut atât de mult de suferit în puşcăriile comuniste şi împotriva căreia atâţia tineri au murit luptând la Revoluţia din 1989”. În concluzie, prin organizarea conferinţei cu tema „Biserica, prietena şcolii mele”, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” doreşte de fapt să semnaleze riscul instaurării în societatea românească a unei noi forme de intoleranţă care urmăreşte scoaterea lui Dumnezeu din sufletul tinerilor români pentru a face loc ateismului, un „simpton caracteristic al epocilor de dezechilibru în cultură”. În ciuda acestui fapt, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” îşi exprimă speranţa că, totuşi, oricâte planuri s-ar întocmi, credinţa creştină nu va putea fi învinsă! În urma conferinței “Biserica, prietena şcolii mele”, majoritatea participanților, în special enoriaşi din parohia bisericii Sfântul Pantelimon, şi-au exprimat dorința de a adera și ei la Asociația “Părinți pentru ora de religie” – filiala sector 2 Bucureşti. Biroul de presă al Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon”

+2 (24 voturi)
Cafeacucaana
19.02.2015, 10:56:01

Prin faptul că CCR a catalogat religia drept "opţiune", atunci când vorbim despre un stat predominant creştin (ortodocşi, catolici, protestanţi, adeventişti, studenţi în biblie, unitarieni etc) indică o ruptură între stat şi oameni. În alte cuvinte statul nu-şi cunoaşte componenţa. În Franţa şi Germania se face un tip de istorie a religiei pentru a aplana posibilele conflicte etnice. La noi? birocraţie. Ceea ce văd în decizia CCR este o afirmare a puterii Statului faţă de oameni. Prin faptul că nu pune baza unui ajutor social umanist (măcar) bun, prin faptul că îşi întăreşte poziţia faţă de om, prin faptul că noul buget propus în 2016 nu face nimic împotriva lucrului la negru, companiilor mari care folosesc munca la negru, care poluează şi exploatează muncitori, cred că România se doreşte un stat ca Bangladesh.

0 (16 voturi)
Teodor Tabus
19.02.2015, 12:06:28

Domnule Prof. Preda, multumim pentru gandurile spuse referitoare la prezenta religiei in scoli etc. Impartasesc intru totul cele spuse de Dvs. Traiesc in Occident, in Germania iar ceea ce se intampla cu Religia aici este de multe ori uimitor in sens pozitiv. Aici chiar este de multe ori incurajata predarea religiei, iar mai nou, asa cum Dvs. ati mentionat religia islamica incepe sa fie luata in serios, aici oferindu-se chiar spatiu de predare, de luare la cunostinta. Nu e paradoxal, tocmai aici in Occident? Dar ce sa mai zic de confesionalismul de aici? De ex. atat Biserica Catolica cat si cea Evangelica au gradinite, scoli, institutii etc, unde daca vrei sa ai copilul inscris la aceste institutii esti obligat si ti se aduce la cunostinta ca in aceaste institutii se predau invataturi de credtinta si de tip confesional etc. Aici ce sa mai zicem este nedemocratie sau democratie? Asa ca numai romanii se grabesc mai degraba sa fie birocrati si "corecti politic" decat sa isi traiasca viata in acord cu fiinta neamului lor crestin. Prefera sa puna in paranteza trecutul si prin urmare si credinta lor decat sa aiba continuitate filiala si fiintiala. Se uita ca noi ca si natiune suntem si datorita credintei si in speta datorita multor oameni ai Bisericii Orthodoxe. Probabil ca multi au memorie scurta sau s-au produs scrutcircuite intentionale sau neintentionale. Oricum vor mai exista si continua asemenea victorii ale intolerantei..... lupta se ascute, se rafineaza........ totusi Puterea si Harul lui Dumnezeu e mai mare decat cea a Raului, iar cu Raul va trebui luptat pana la sange....

0 (20 voturi)

Vezi toate comentariile (84)

Modifică Setările