Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Virtuţi şi „valori”

34
6 Jun 2020 10:42:52
Cătălin Sturza
Cele patru virtuţi cardinale - Prudenţa, dreptatea, curajul şi cumpătarea
Cele patru virtuţi cardinale - Prudenţa, dreptatea, curajul şi cumpătarea

Dacă este un lucru pe care omul foarte „recent” îl detestă din toţi rărunchii, aceasta este discuţia despre vicii şi virtuţi.

Numai să spui cuvântul „viciu”, şi îţi sare în cap o cohortă întreagă de „virtue signallers” progresişti. Nu e deloc „cool” să vorbeşti despre vicii şi despre virtuţi – în fapt, aceste cuvinte sunt în capul listei negre de cuvinte care nu trebuiesc rostite.

În schimb, aceşti falşi „virtue signallers” vorbesc cu toată gura despre „progres”, „egalitarism”, „toleranţă” sau aşa-zisa „justiţie socială”. Acestea nu sunt însă virtuţi – sunt valori. Şi de cele mai multe ori sunt valori de tip ideologic, deturnate. Sunt desprinse din garderoba creştină sau din cea a virtuţilor clasice, însă sunt golite de conţinut, deformate şi transformate adesea în opusul lor. Unii le numesc „deadly virtues” – „virtuţi mortale”, cu un efect coroziv asupra civilizaţiei (şi a sufletului).

Am o veste pentru toţi „justiţiariştii sociali”. Virtuţile vor rămâne mereu aceleaşi, indiferent cine va fi la putere sau care va fi ideologia dominantă. Prietenia, mila, dreptatea, hărnicia, iertarea, pacea, blândeţea, stăruinţa în bine, răbdarea, evitarea lăcomiei, prudenţa, cumpătarea, sinceritatea, semerenia, înţelepciunea – acestea au fost întotdeauna virtuţile, în toată istoria omenirii. Şi vor rămâne aceleaşi, nedeformate, imuabile, până la sfârşitul ei. La fel şi viciile, vor rămâne aceleaşi – iubirea de arginţi, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea şi, mai presus de toate, mândria.

Omul recent crede pesemne că, prin exilarea virtuţilor şi prin înlocuirea lor cu pretinse „valori”, el poate să îşi acopere viciile şi să pară că e virtuos fără nici un efort. Acest fapt e imposibil – e un mod de a se minţi şi de a se orbi în primul rând pe sine. Nu păcăleşte pe nimeni cu discernământ, doar îşi fură singur căciula. Iar comportamentul agresiv cu care acest om foarte recent îşi semnalizează falsele „virtuţi” în timp ce practică fără nici o remuşcare delaţiunea şi defăimarea aproapelui este extrem de relevant pentru această impostură.

Însă realitatea a fost mereu aceeaşi şi va rămâne neschimbată, până la sfârşit. Adevăratele virtuţi sunt însoţite de semne exterioare precum blândeţea, mila şi iertarea, se arată prin fapte şi izvorăsc din dragoste. Şi pot fi atinse doar prin stăruinţă, tărie şi curaj.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

34 Comentarii

Lucifer
6.06.2020, 11:03:47

"Omul recent", bombardat neîncetat de media cu informaţii negative, nu mai are nici valori, nici virtuţi. Mai bine zis, face o confuzie educaţional-culturală-socială care în final îl transformă într-un fel de zombi. Şi asta peste tot, nu numai în România.

+3 (3 voturi)
Zâna Măseluţă®
6.06.2020, 11:46:36

. Virtute intactă Politica, cu mici excepţii, E-o "curvă sfântă", bunăoară, O violează-n grup adepţii, Dar EA rămâne tot fecioară. epigramă de Sergiu Cojocaru

+1 (1 vot)
Cornel Cazacu
6.06.2020, 13:49:29

Corect

Paun Al
6.06.2020, 14:04:27

Granita intre virtuti si valori este difuza . Adevarul, binele ...pot fi considerate atat virtuti si la fel de bine valori. Cat despre toleranta, pe care autorul o trateaza cu dispret , este o valoare, o virtute fundamentala… Sa-l accepti pe cel ce nu este din aceeasi familie cu tine, nu este ruda , nu este din acelasi grup de interese, din aceeasi religiesau ideologie … este ceea ce a redus numarul conflictelor intre oameni. Cum reactioneza cei toleranti fata de cei intoleranti, fata de cei ce atenteaza la libertatile si valorile celor toleranti este o intreaga discutie. Spre deosebire de unii oameni, statele nu au principii, au doar interese. Folosesc principiile, valorile ca paravan, pentru interesele lor. In evolutia omului si a societatilor valorile, principiile nu au venit de sus… Nu au primit de sus, sau de la acelasi zeu porunci precum sa nu furam, sa nu ucidem… Daca se fura, daca se ucid intre ei si nu se reglementeaza furtul, uciderea, sau nu se da o motivatie divina sa nu furi, sa nu ucizi ... grupurile respective de oameni nu pot evolua si forma societati, comunitati mari. Cred ca este gresita premisa ca valorile, virtututile si felul cum sunt definite ele este ceva absolut, etern . Ce este a fost si este “adevarul”? Adevarul cui? Dreptatea, binele cui?… Nu suntem egali ca insusiri biologice, calitati, talent( talanti) , rezultate... dar societatea poate fi cat mai echitabila posibil, adica sa ofere sanse egale la educatie , sanatate, munca... Care este limita intre adevarul, binele, dreptatea... unora si a altora daca nu suntem egali? Cine le impune, sau cum se negociaza, care este compromisul acceptabil la un moment dat? Important pentru autor este ca a gasit cauza raului ...”progresistii”.. Ceilalti “neprogresistii, conservatorii “ subantelegandu-se ca fiind “axa binelui”..:)) Iar acest "adevar "al autorului ar fi o mare "virtute"...:))

+1 (3 voturi)
Dan Petru
6.06.2020, 14:33:31

Pai deocamdata constatam ca progresistu' tolereaza tembelu' arab sau african. Tolereaza si infractoru'. Tolereaza orice i se spune sa tolereze. In schimb e foaaaarte revoltat daca e intrebat de ce-o face si cati bani incaseaza pentru asta.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (34)