Spiritualitate

articolul anterior articolul urmator

Ziua fostului nostru Eminescu

10
16 Jan 2020 13:42:43
Cezar Pârlog

Ziua Culturii Naţionale este o sărbătoare naţională, o zi de reflecţie asupra culturii române, celebrată anual în România pe 15 ianuarie, cu scopul de a promova cultura, arta, şi efortul academic. A fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, întrucît reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850 - 1889).

Sînt puţin aşa, nu ştiu cum, mi-e greu să dau stării o definiţie prea exactă şi conformă.
Tocmai am schimbat cîteva cuvinte cu cineva, nu multe. Are o fetiţă, prin clasa a şasea, la o şcoală cu bazon, mda, blazon şi diplome multe pe pereţii de la intrarea principală. A profesorilor, adică.

Şi mi-a zis aşa, aproape textual:

Azi la română, deşi se ştie a cui zi de naştere este, să nu mai spun şi despre Ziua Culturii Naţionale, să vezi ce le spune doamna profesoară copiilor: „Este ziua lui Eminescu azi, dar nu vom vorbi despre el acum şi nu vom spune  nici poezii. Nu. Facem lecţia care este planificată. Avem de predat Ana Blandiana.” Şi nu au vorbit nimic mai mult decît că azi s-a născut cel aniversat. Şi punct. Apoi s-a ţinut de cuvînt, adică s-a predat la literatură lecţia curentă. Conform programei analitice sau a planificării, poate.

Eu, chiar aşa cum mă ştiţi, uşor ciudat, scriu tablete proaste prin publicaţii bune, postmodernist fără bazon, cu chestii în plus ori lipsă în cap, aici specialiştii nu s-au pus încă complet de acord, dar tot am rămas tablou şi, mda, uşor cam mult neplăcut surprins. Am apucat să mai aud doar că „...e o profă foarte bună, absolventă de peda.”

Apoi cred că s-a repetat, ca un ecou. Sau doar mi s-a părut „Nu a marcat Ziua Culturii Naţionale. Şi n-a mai pomenit nimic despre Eminescu.”

Deja nu mai eram acolo, mintea mi-a săpat din chingi, gonea pe cîmpuri lăsate în paragină şi doar am gîndit, nu mai ştiu dacă am şi zis poate, că Eminescu a început ca pentru unii să devină ceva retrograd, ori chiar să le fie ruşine să-i citeze, cu diferite ocazii, două, trei versuri. Dar totuşi, privind situaţia cu un dram de înţelegere am spus doar că Ziua Culturii era totuşi un motiv în plus ca să facă orice altceva din largul cuprins al literaturii, de sub umbrela ei adică, orice în afara lecţiei de zi. Puteau să mă cheme la clasă pe mine, de exemplu. Să le vorbesc copiilor. Parcă şi văd cum aş fi fost prezentat. „Aveţi în faţa voastră, dragi copii, un scriitor în carne şi oase; puteţi pune mîna pe el. Ei încă mai există...”  Nu le-aş fi vorbit mai mult de douăzeci de minute. Punctual, clar, concis.  Iar restul timpului aş fi răspuns întrebărilor venite din clasă. Cred că ar fi aflat lucruri noi, captivante, cunoştinţe care încă nu-şi au loc prin manuale. După cîteva secunde cred că m-am trezit şi-am auzit în continuare că. „A predat Ana Blandiana - O stradă cu sentimente. Cunoasterea textului. Şi apoi veşnicul comentariu. De fapt acum s-a schimbat. Se numeste argumentare”. 

Şi mi-a mai spus ceva. Că fetiţa ei învăţase o poezie, Misterele nopţii. Şi că… „Mă întrebă acum de ce a învăţat-o? La şcoală nu a fost nimeni interesat de această zi. I-am mai povestit eu.”

           Să fiu iertat dar… n-am ştiut ce să-i mai spun…

Nedumerit, m-am consultat prin stînga şi prin dreapta, desigur nu a eşicherului politic, mirarea şi părerile nu au fost sensibil diferite de cele ale mele, oamenii au mai întîlnit profi pe care i-a apucat scîrba de poet fix de ziua lui, pe care au trecut-o sub tăcere, ca nu cumva să facă parte din turma celor care ar defila cu... „să vezi că se umple ziua de azi numai cu poezii de Eminescu”. Am mai aflat şi că programa-i al naibii de aglomerată, dar că pe bună dreptate sînt zile pe care n-ai voie să le ignori, iar aceasta era una dintre ele, iar 20 de minute se puteau găsi măcar azi, pentru o reîntîlnire cu Eminescu. Nu ştiu dacă ar trebui învăţat în familie, însă poate că dacă s-ar introduce „subiectul” în programă, ca obligativitate, nu consider că ar fi răul cel mai mare. Iar dragostea pentru „această” poezie, poate fi sădită încă din preşcolar, Somnoroase păsărele ori Ce te legeni codrule îmi sînt chiar şi acum două lecturi dragi.

Bine, bine, dar cu acel copil care s-a chinuit, nu e tocmai gratuit cuvîntul, să înveţe Misterele..., ce se poate întîmpla? Nimic mai mult, nimic altceva decît dezamăgit, îndepărtat de limba română ca preocupare şi ca obiect de studiu, aproape sigur şi de acea profesoară. Nu ştiu ce să-ţi spun, dragă Andreea, dar n-a fost degeaba. Şi nu te îndepărta de literatură...

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!“, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Cezar Pârlog

Pe Cezar Pârlog îl găsiţi şi AICI

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

eu doar constat
16.01.2020, 19:54:40

Am citit cu mare interes textul dlui Cezar Parlog si sunt cu totul de acord cu el. Eminescu nu este doar o perioada din istoria literaturii romane, ci este, cred eu, simbolul literaturii si nu numai atat, chiar al nostru ca natiune. Nu cred ca Ana Blandiana este de lepadat, dar daca sarbatoresti un moment legat de Eminescu, trebuie sa o faci corect si cu solemnitate. Solemnitate in fata careia chiar si Ana Blandiana, sau lectiile care o au ca subiect, cedeaza. In text am intalnit, in doua locuri un cuvant, care dupa parerea mea este deformat de redactia Adevarul. Nu cred ca dl Parlog a scris respectivele fraze folosindu-l. Este vorba despre "bazon". Cred ca autorul avea in vedere cuvantul, corect si potrivit sensului frazei si anume "blazon". Am crezut ca, poate n-am inteles eu si am consultat DEX-ul limbii romane si iata ce scrie aici despre bazon: "bazon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: nct] Bucată de stofă, pânză sau piele, aplicată pe turul pantalonilor, al izmenelor sau chiloților, pentru a-i cârpi sau a-i întări." Daca dl Parlog chiar a scris in textul original "bazon', poate ne lamureste ce a dorit sa scrie. Dar daca redactia, care a dat textul dlui Parlog la "tipar" a deformat cuvantul, ar trebui sa introduca necesara erata, cu scuze fata de cititori, dar mai ales fata de dl. Parlog.

+1 (1 vot)
Cezar Pârlog
16.01.2020, 22:56:24

Trebuie să-mi recunosc scăparea, care-mi aparține în totalitatea-i. Graba... Cît despre cele spuse de către dvs, îmi amintesc din vechime, eram prin clasa a unșpea, a doișpea, tocmai se lansase Liceenii, cozi la bilete, bișnițari, geamuri sparte pe la cinematografele vremii. Ăl de Sus a conspirat productiv și filmul a fost proiectat în sala de festivități a liceului, mda, cel mai de pe urmă din oraș. Și încă de pe atunci îmi amintesc o replică a lui Mihai Constantin, Ionică, nu mai știu cui se adresa, dar spunea aproximativ că: Blazoanele voastre să scuze bazoanele noastre. Să fiu scuzat! Mulțumesc pentru înțelegere.

+2 (4 voturi)
aglaia văsîi
17.01.2020, 05:44:58

Mihail Yeminovici (nu înteleg încāpātzînarea cu porecla "Eminescu"!) considerat cel mai valoros poet moldovean din istorie o fost un personaj forte complex si controversat. Ieste arhicunoscut cā-i nu-i agrea deloc pe valahi dar nici pe ovrei, austrieci, greci, bālgari, etc si în general orice halogeni. Iera xenofob si antisemit fārā doar si poate si dupā toati indiciile iera si bisexual nu cā asta ar avea vreo importantzā. Multzi "artishti" ierau si sînt si azi... Avea darul rimei dar din pācate materialul lui poetic nu se presteazā traducerilor în lîmbi strāineze. Chiar si proza lui ieste forti citibilā si originalā. De pominā rāmîne caracterizarea si descrierea vremurilor si a moravurilor valahe ale vremii pe care poetul îi ura cu mare învershunare cu bunā dreptate si portretul quintesentzial al valahului: "Cap de bou, ochi de hotz, inimā de cîine"...Spoken like a true prodigy! True then, truer nowadays..

+1 (5 voturi)
Cezar Pârlog
17.01.2020, 08:56:06

Da, multe din cele spuse de dvs nu-mi sînt străine, iar pentru celelalte, vă mulțumesc. Deunăzi, mi-a mai trecut prin fața ochilor o ipoteză: http://salutfagaras.ro/eminescu-ardeleanul-cu-origini-in-vadul-fagarasului/?fbclid=IwAR3HB0pFTO_bZY1d0Km7nt_j8olCQbYEcbp6n5UIK142M0AderN7ZKMsyPE

+2 (2 voturi)
Mihai Tarnopol
17.01.2020, 11:27:30

Eminescu poate fi retrograd doar pentru nebuni, pentru care schimbarea este un mod de viata si tine loc de procese cognitive. Imi pare rau ca nu e subliniata mai des si importanta lui Eminescu ca jurnalist, multe din scrierile sale sunt astazi mai actuale ca oricand. La fel ca si opera lui Caragiale.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările