Ultimele știri ⏱️România alege România la EURO 2024 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Actori români în inima Europei

0

Publicat: 15.10.2015 14:41

Ultima actualizare: 06.08.2022 17:40

Echipa Teatrului Nottara a avut un turneu la Bruxelles - Bozar, Palatul Artele Frumoase FOTO Sanda Vişan

Este în plină desfăṣurare voiosul festival „Festin pe Bulevard“, organizat de Teatrul Nottara ṣi susṭinut financiar (căci aṣa le stă bine!) de Primăria Municipiului Bucureṣti, Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român ṣi UNITER.

Din ṭară ṣi din străinătate, comedii ṣi spectacole în care preocuparea pentru problemele omului de azi este exprimată într-o manieră nonconformistă au fost invitate la Bucureṣti. Le puteṭi vedea până pe 17 octombrie, când, la căderea cortinei peste această a treia ediṭie, vom putea evalua calitatea evenimentului ṣi interesul stârnit în rândul bucureṣtenilor ṣi în interiorul breslei teatrale.

Până atunci, trebuie să remarc faptul că festivalurile –care unora li se par a fi prea multe – reprezintă intrarea instituṭiilor culturale -teatrale, în speṭă- într-o eră conformă cu fluxurile rapide al societăṭilor: anume aceea a schimburilor ṣi a comunicării.

Afiş „Festin pe Bulevard“

Iar când lucrurile se întâmplă nu doar în interiorul graniṭelor ṭării ṣi nu doar într-un singur sens (dinspre Europa spre România) e cu atât mai bine. In această logică, printr-o prezenṭă europeană a semnat Teatrul Nottara prefaṭa schimburilor festivaliere din octombrie, de pe Bulevardul bucureṣtean (evident, Bulevardul este celebrul Magheru, bijuterie –cam ignorată azi- a arhitecturii moderniste interbelice). Inainte de Festin, echipa teatrului a făcut în septembrie un turneu în afara ṭării.

Ṣi nu oriunde, ci chiar în inima continentului, la Bruxelles, la prestigiosul Bozar, Palatul Artele Frumoase, unde nu o dată performează elita artei mondiale. Această clădire din 1928 are mai multe săli multifuncṭionale (pentru conferinṭe ṣi teatru), un cinematograf ṣi o mare sală de concert, care este sediul Orchestrei Naṭionale a Belgiei. Tăcut peste zi, dar deschis spre vizitare publicului, locul se animă seara, căci sunt evenimente programate cu mult timp înainte, în toate sălile cunoscutului complex cultural.

De pe afiṣele programelor toamnei ne-au “salutat” nume mari, precum câṣtigătorul de Cannes ṣi Oscar, Michael Haneke, sau Orchestra Simfonică din Cleveland, sau arhitecṭii care au concurat la importantul premiu Mies van der Rohe. Actori, dansatori, muzicieni, cineaṣti de calibru, pe care în România avem eventual ṣansa să îi vedem/ascultăm doar la mari evenimente, cum sunt Festivalul George Enescu, cel de teatru de la Sibiu sau Filmele de la Cannes la Bucureṣti.

Piaţa Mare FOTO Sanda Vişan

Artiṣti de calibru mondial vin la Bruxelles, pentru că este un oraṣ cu cotă internaṭională, datorită faptului că aici bate inima Uniunii Europene din 1958, ceea ce a atras în timp circa 1.000 de organizaṭii ṣi 2.000 de corporaṭii, tot internaṭionale. Ceea ce înseamnă un public divers, lipsit de reṭineri financiare, când vine vorba de a cumpăra un bilet la un eveniment cultural.

Oraṣul însuṣi are obiṣnuinṭa de a convieṭui cu alogenii, fiindcă a cunoscut de-a lungul veacurilor câteva stăpâniri străine, fie ele spaniole, austriece sau franceze, până când ṣi-a câṣtigat independenṭa în 1830, păṣind în modernitate.

Peste acest ṭesut demografic s-a adăugat în ultimii 50 de ani un număr semnificativ de oficiali europeni, funcṭionari internaṭionali, oameni de afaceri si lobbyiṣti, care au contribuit la transformarea acestei capitale cu simṭul proporṭiilor într-un loc central ṣi pentru evenimentele artistice.

In acest context cosmopolit al Bruxelles-ului a făcut Teatrul Nottara turneul. Ṣi nu orice turneu, ci unul prin care s-au pus bazele festivalului EuRoCultura, iniṭiat de eurodeputatul Mircea Diaconu.

„Cred că fiecare om sau naṭiune se pricepe cel mai bine la ceva. Iar acest lucru trebuie ṣtiut de toată lumea. Ṣi mai cred că toată lumea ar trebui să afle cât de bine se pricepe România la cultură”, a spus europarlamentarul la dezbaterea publică ce a deschis festivalul în data de 24 septembrie. Iar când cel care vorbeṣte astfel este chiar vicepreṣedintele Comisiei de Cultură ṣi Educaṭie a Parlamentului European ṣi un actor român cu o strălucită carieră de 45 de ani, atât în teatru, cât ṣi în film, nu te poṭi îndoi de adevărul spuselor sale, mai ales că este el însuṣi un contributor net la plusvaloarea culturală românească.

Mont des Arts, Bruxelles FOTO Sanda Vişan

Publicul bruxellez a putut astfel să vadă două producṭii ale Teatrului Nottara: noua sa premieră cu Aprilie, dimineaṭa ṣi un spectacol bine aṣezat în repertoriu, Matrimoniale, ambele în regia Dianei Lupescu. La Bozar s-a desfăṣurat această primă ediṭie a Festivalului EuRoCultura, pus la cale de Mircea Diaconu, în parteneriat cu Teatrul Nottara, Institutul Cultural Român ṣi cu Rombel, cea mai mare comunitate virtuală a românilor din Belgia, ṣi organizat de European Artists Management, compania de impresariat a experimentatei Mihaela Ganea, care din 2012 invită trupe de teatru din România.

dezbatere eurocultura mircea diaconu foto Ciprian Duică

Dezbatere în cadrul festivalului „EuRoCultura” FOTO Ciprian Duică

Cu EuRoCultura a fost un pic diferit, cum ne-a spus chiar impresara:

Mihaela Ganea - Aṣa cum a spus dl. Mircea Diaconu de o manieră amuzantă la dezbaterea ce a deschis Festivalul, ideea s-a născut... la o cafea! Amândoi ne gândeam la acest proiect de mai mult timp, un Festival care să reprezinte cultura românească, cu tot ceea ce are mai valoros. Diferenta între manifestarile organizate anterior de EAM si Festivalul EuRoCultura este aceea că mai multe spectacole ṣi evenimente din domenii artistice diferite au fost prezentate în cadrul unui singur eveniment de anvergură, Festivalul EuRoCultura, care a durat câteva zile ṣi a atras un public foarte numeros.

Consultată telefonic, Diana Lupescu a ṣi sugerat numele festivalului ṣi apoi a venit cu trupa Teatrului Nottara, să prezinte publicului de la Bozar, în Sala M, premiera Aprilie, dimineaṭa, pe care bucureṣtenii au putut să o vadă abia două săptămâni mai târziu, în cadrul festivalului Fest⁽ⁱⁿpe Bulevard. Trebuie spus că toate cele 480 de locuri au fost vândute pentru reprezentaṭia românilor.

Casa de bilete de la Bozar FOTO Sanda Vişan

Pentru această producṭie, autorul Mihai Ispirescu a lucrat cu regizoarea Diana Lupescu, pentru a adapta la ziua de azi satira scris în 1980, căreia i-au fost necesari opt ani de luptă de gherilă cu cenzura, înainte de a vedea totuṣi luminile rampei pe scena de la Nottara, în viziunea regizorului Dan Micu. Un succes fulminant a însoṭit producṭia până în 1989, când a fost scoasă din repertoriu, fiindcă se presupunea că trama nu mai este adecvată tranziṭiei.

Ce se întâmplă în această piesă? Tocmai la biroul de statistică (ṣtiṭi, cei cu datele aṣa-zis reprezentative pentru o colectivitate sau o naṭiune!) ar trebui să aibă loc o minune, adică să fie convins un nenăscut să vină pe lume, tocmai fiindcă aceasta e cea mai bună dintre toate cele existente! Problema e că cel întrupat este necorespunzător standardelor oficiale ṣi atunci trebuie convins ṣi schimbat! Cu arma puterii ierarhice, cu cea a sexului, cu ce s-o nimeri, numai să corespundă! Vă închipuiṭi cum suna pretenṭia aceasta în urechile publicului din friguroṣii ṣi famelicii ani ’80!

„Aprilie dimineaţa”, producţie a Teatrului Nottara, la Festivalul „EuRoCultura” FOTO Ciprian Duică

Realizatorii spectacolului vor însă să demonstreze că tema nu este caducă, fiind valabilă ṣi astăzi, fie pentru că lucrurile nu s-au prea schimbat, fie pentru că acest tip de relaṭii de muncă ṣi umane are o esenṭă durabilă, oriunde s-ar petrece acṭiunea.

Nu am văzut spectacolul din 1988, dar presupun că cel de azi a îngroṣat metodele de convingere pe cale sexuală, tocmai pentru că spaṭiul public actual este pur ṣi simplu invadat de tot felul de semne ṣi imagini din această sferă, drept care publicul este astăzi obiṣnuit cu „explicitul”, ce era desigur interzis înainte de 1989. Diana Lupescu nu este însă o regizoare amatoare de scene tari, decoltate, aṣa că mizează în continuare pe sugestie, dând astfel actriṭelor o pârghie în plus de a se juca între „la vedere” ṣi „sugestie”. Ṣansă pe care cele două o fructifică, repornind, cu fiecare intrare în scenă, motorul comic, fără de care ritmul acestei comedii riscă să încetinească.

Ada Navrot –divorṭata pe a cărei experienṭă sexuală mizează ṣefu’- o valorifică din plin, aducând în scenă energia comică ṣi experienṭa care i-au consolidat cariera la Nottara. Nici Raluca Tiṭa, în rolul secretarei care ṣtie prea multe, nu pierde ṣansa de a creiona cu mijloace restrânse, o apariṭie de mare felină ameninṭătoare –căci ea ascultă totul!- contrapondere la agitaṭia uneori nesusṭinută din scenă.

Mihai Marinescu s-a aflat în căutarea cheii pentru un personaj, cel al ṣefului, zdrobit între morga decidentului ṣi frica subalternului care devine pe rând, în funcṭie de interlocutor, iar Lucian Ghimiṣi a adus verva sa comică obiṣnuită în rolul subalternului oportunist, dar plin de idei pentru situaṭii limită. Regizoarea a valorificat mobilitatea corporală specială a colaboratorului constant al Teatrului Nottara, Dan Clucinschi, în rolul nenăscutului de care trage toată lumea, pentru a-l convinge că trăim în cea mai bună dintre lumi.

„Matrimoniale” FOTO Ciprian Duică

Nucleul trupei de actori a revenit ṣi în al doilea spectacol prezentat de această dată la Sala Studio, care are 210 locuri. Ṣi ele vândute integral pentru Matrimoniale, spectacolul care face succes la Bucureṣti de 2 ani.

Interesant este că producṭia a fost comisionată de Teatrul Nottara, pentru prima ediṭia, din 2013, a Festivalului Fest⁽ⁱⁿ⁾ pe Bulevard, când temele evenimentului au fost comedia si, desigur, criza. Aṣa că Liei Bugnar i s-a cerut să scrie un text despre orice fel de criză, iar ea a ales să scrie despre criza umană, ale cărei meandre, când comice, când grave, regizoarea Diana Lupescu le-a sesizat ṣi redat în toate culorile lor.

Scriitoarea a construit un conflict inspirat cumva de cel din Vizitei bătrânei doamne, a lui Dürrenmatt: o femeie bogată, aflată în criza de la jumătatea vieṭii, organizează un concurs de selecṭie a unui soṭ. Numai că cinica alegere o pune într-o situaṭie care riscă s-o îngenuncheze, fiindcă îi aruncă în faṭă trecutul propriu ṣi o pune în dificultatea de a călca în picioare vieṭile unor oameni ṣi ai copiilor lor. Finalul este dulce acriṣor, căci matroana rezolvă problemele de viaṭă ale tuturor, dar îi prinde în pânza ei de păianjen: vor trăi lângă ea, cu toate bucuriile ṣi nefericirile lor.

Ada Navrot este sigura maestră de ceremonii a acestui joc bolnav, în care se prind Lucian Ghimiṣi ṣi Mihai Marinescu, interpreṭii celor doi pretendenṭi, care trec de la pretenṭia lucioasă la crudul adevăr, apăsător pentru toṭi. Textul le permite succesiv partituri suculente, pentru care cei doi actori au găsit calea justă, trecând de la comic la dramatic, într-un ritm bine susṭinut, construit de regizoarea spectacolului. Cvartetul de actori este completat de Crenguṭa Hariton, care, în rolul soṭiei unuia dintre pretendenṭi, aduce o notă de contrast în ansamblul construcṭiei, fiindcă, atunci când toṭi mint, ea spune adevărul, iar când toṭi mimează râsul, ea lăcrimează.

Cum a arătat ultimul voleu al festivalului nu pot spune, fiindcă n-am mai rămas la Bruxelles până pe 27 septembrie. Dar îmi pot închipui că publicul s-a bucurat de virtuozitatea muzicianului Marius Mihalache care, cu al său ṭambal minunat, trece de la Chopin la jazz ṣi la folclorul nostru autentic, cu uṣurinṭa ce l-a făcut celebru. Cred că, aṣa cum a făcut la 17 ani, la Scala din Milano, ṣi 24 de ani mai târziu, la Bruxelles a stârnit entuziasmul publicului de la Bozar.

Organizatorii ne promit că în anii următori vor participa la EuRoCultura artiṣti români din toate cele 7+ arte, astfel încât la Bruxelles cultura românească să capete o imagine cât mai adevărată ṣi să intre în circuitul specific de difuzare. Căci ṣi pentru artiṣti, ca pentru toṭi românii, cel puṭin pentru viitorul apropiat, în spaṭiul european se va juca destinul nostru.