Actorul Marian Râlea: „Joc tristeţea unui bufon“

Actorul Marian Râlea, care interpretează rolul unui bufon în spectacolul „Noaptea bufonilor“,  regizat de Alexa Visarion la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, spune că a fost foarte importantă întâlnirea cu regizorul şi cu Ilie Gheorghe. Marian Râlea a luat, anul acesta, Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal.

Vi-l amintiţi pe Magicianul din celebra emisiune de televiziune pentru copii ,,Abracadabra“? Dincolo de ipostazele jucăuşe de la televizor, actorul Marian Râlea a jucat mai mult roluri dramatice în teatru. La 58 de ani, tristeţea de pe chipul lui e vizibilă, deşi a câştigat, anul acesta, Premiul UNITER pentru Cel mai actor în rol principal, pentru rolul Tullius interpretat în „Marmură“, spectacol jucat pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, în regia lui Yuri Kordonsky. La Sibiu, la Teatrul „Radu Stanca“, îl putem vedea în „Noaptea bufonilor“, alături de Ilie Gheorghe, în spectacolul semnat de regizorul Alexa Visarion.  La Bucureşti, îl mai putem vedea în „Mecanica inimii“, regizat de Chris Simion, în „Crimă şi pedeapsă“, în „Îngropaţi-mă pe după plintă“, la Bulandra, în regia aceluiaşi Yuri Kordonsky.

„Adevărul“: În cel mai recent spectacol, jucaţi rolul unui bufon. Cum a fost întâlnirea cu Alexa Visarion în „Noaptea bufonilor“, la Sibiu?

Marian Râlea: E un rol pe care orice actor îl face la sfârşitul carierei, tocmai această combinaţie între Shakespeare şi Cehov îi dă valoare. Să lucrezi cu domnul Visarion e un privilegiu, pentru că iei într-un fel teatrul de la început. Propunerile dânsului şi lucrul în sine sunt dincolo de ce-am învăţat noi la şcoala de teatru şi dincolo de practicile şi întâlnirile cu ceilalţi regizori. Fiind şi pedagog, şi regizor de film în acelaşi timp, la Alexa Visarion amănuntul capătă foarte mare valoare. Orice actor în teatru îşi doreşte un rol principal, să aibă mult text. Rolul acesta din planul doi, al bufonului, e o mare provocare.  

Marian Râlea, alături de Ilie Gheorghe, în "Noaptea bufonilor"

Aţi mai fost Bufonul de lângă Regele Lear, interpretat, odionioară, de Victor Rebengiuc, într-un spectacol regizat de Dragoş Galgoţiu.

Da, regele era domnul Rebengiuc, a fost o încântare să fiu un sprijin al actorului care are mult text. Aşa se întâmplă şi aici. Actorul este unul dintre cei mai reprezentativi artişti de la noi, Ilie Gheorghe. Şi teatrul cu domnul Visarion a fost o provocare. Nu este vorba numai de textul lui Cehov, este vorba de ceea ce se întâmplă într-o noapte într-un teatru luminat de trăirea intensă a actorului care îşi încheie cariera. E o oră de spectacol de suflet. Un spectacol pe care vrei să-l faci şi să-l uiţi, pentru că te doare să te confrunţi cu un eventual sfârşit...

Dar dumneavoastră nu sunteţi la sfârşitul carierei, tocmai aţi luat unul dintre cele mai importante premii UNITER.

Da, sper să nu mă opresc aici. Deşi,ce aş mai putea să joc? Am jucat cam tot ce se poate. L-am jucat pe Iov în texte biblice, am revenit la Shakespeare, am jucat în spectacole semnate de Mihai Măniuţiu, Ducu Darie, Dragoş Galgoţiu, Yury Kordonsky... Am fost foarte norocos. Am început să străbat ţara dintr-o parte în alta. Fiind Săgetător, îmi place să călătoresc şi să joc în mai multe teatre din ţară.

Povestiţi-mi despre evadarea în timp din "Marmură".

Spectacolul pe care l-am lucrat cu Yuri Kordonsky a fost o mare provocare. Yura vine cu texte pe care nu le ştim. E un text filosofic, a fost un fel de travaliu...M-am reîntâlnit cu Victor Rebengiuc, după spectacolul "Regele Lear."  E vorba de perspectiva morţii, a vieţii, a ceea ce trăim zilnic.  E o plonjare între spaţiu şi timp, auzim glasul poetului. Până la urmă poezia e salvarea. Timpul laborator macină, e vorba de timpul Romei antice, când spaţiul devine nesemnificativ faţă de forţa timpului. Cele două personaje sunt închise într-un turn - turnul Moscovei, un spaţiu destul de mic, din care nu poţi să fugi decât în timp. Problema, cum spune şi textul, nu este să găseşti resorturi în tine, ci motivaţii ale sufletului şi ale inimii, problema e să găseşti motovaţiile pentru a rămâne închis.

Vă deranjează că sunteţi, deseori, confundat cu Magicianul de la televizor?

Eu nu am încercat să fac film de televiziune, eu duceam cu mine experienţa de teatru de televiziune. M-a ajutat foarte mult libertatea de a crea personaje, am creat peste 300 de caractere. A fost un antrenamant extraordinar şi, din fericire, am avut şansa asta. După 10 ani, când nu am mai fost pe ecran, mi s-a spus că emisiunea „Abracadabra“ a fost un fenomen. Acesta este avantajul sau dezavantajul televiziunii, te pune mereu în faţă. Vrei, nu vrei, intri în casele oamenilor. 

La Sibiu, în Parcul Sub Arini, aţi prezentat, în Festivalul de Teatru, spectacolul „Aventura“.

Spectacolul are la bază formula jocului prin improvizaţie şi preia elemente din mitologia românească. E o experinţă dătătoare de energie prin participarea activă la poveste.  Am căutat, cu copiii, comoara din parc...Sunt nişte trasee iniţiatice pe care le facem în fiecare an, după poveşti după piesele lui Shakespeare.  E o mare libertate, un mare curaj să faci teatru cu copii -un spectacol bun trebuie să devină un spectacol popular. 

În ultimii ani, aţi impresionat prin roluri dramatice. De unde vine, totuşi, această tristeţe?

Da, joc tristeţea unui bufon. Clovnul are şi această tristeţe...O  porţi cu tine, deşi zâmbeşti.

În „Marmură“, într-o celulă, sunteţi închis, alături de personajul interpretat de Victor Rebengiuc, într-un turn situat undeva, lângă Roma antică.

Roma devine o utopie a spaţiului şi a timpului, iar Turnul este rezultatul acestei utopii, în care este regândită relaţia dintre individ şi societate. Dialogul dintre cei doi prizonieri este ironic, plin de umor, sentimental, poetic şi filosofic. Spaţiul în care sunt condamnaţi să trăiască Publius şi Tullius e strâmt şi plin de obiecte cu geometrii diverse, busturi ale clasicilor latini, dar şi de obiecte moderne: un telefon, o tabletă, etc. Doar timpul este infinit. „Căci Închisoarea presupune o carenţă de spaţiu, compensată printr-un exces de timp“. Singură poezia mai poate salva lumea, arta oferind un real sens existenţei.

Personajul central al piesei „Îngropaţi-mă pe după plintă“ este Saşa Saveliev, un băieţel de 9 ani...Jucaţi, deopotrivă, copilul şi omul matur, alături de o bunică excepţională, Mariana Mihuţ.

Da, spectacolul vorbeşte despre memoria unui copil de 9 ani care îşi aminteşte de copilăria lui. El e matur acum, dar îşi aminteşte cum a trăit cu bunica şi cu bunicul lui, cum nu era lăsat să-şi vadă mama decât o dată sau de două ori pe lună. Bunicii săi sunt totuşi foarte deosebiţi. Kordonsky a accentuat pe modul în care ei apar portretizaţi, pe modul în care aceştia se poartă cu copilul. Singurul vis al lui Saşa este să fie cu mama sa, să îi păstreze amintirea într-o cutie în care ţine jucăriile pe care ea i le-a dat. Într-un fel, jucăriile îi ţin locul mamei. Saşa păstrează toate amintirile în cutia aceea.

Cum reuşeşiţi să împăcaţi cele două identităţi? Cum vă transformă incursiunea în copilărie?

E o poveste despre memorie, despre timp, despre modul cum vezi lucrurile când eşti copil, apoi când eşti matur. Eroul e o persoană care  încearcă să-şi găsească un drum printr-un labirint al memoriei, încearcă să se regăsească, încearcă să uite, încearcă să ierte. Sunt cameleonic, parcurg cele mai profunde şi mai intime stări. Caut să aflu nişte răspunsuri.
   

10 ani, în rol de Magician

Marian Râlea a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti în 1982, ca şef de promoţie.

Începând din 1990, a realizat emisiuni la TVR, printre care celebra emisiune pentru copii ,,Magicianul“, devenită mai târziu ,,Abracadabra“. Emisiunea a debutat pe postul TVR 1, iar din 1996, s-a mutat pe postul Pro TV, unde a fost difuzată până în 2001.

A interpretat numeroase roluri în piese jucate pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, pentru care a primit distincţii importante.

I-au fost decernate, printre altele, premiul pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul Lysander din ,,Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare, la Festivalul Naţional de Teatru ,,I.L. Caragiale“, premiul pentru cel mai bun actor al anului pentru rolul Benedict din ,,Mult zgomot pentru nimic“, de W. Shakespeare, pentru rolul Farfuridi din ,,Scrisoarea pierdută“, după I.L. Caragiale.

A jucat, totodată, şi în lung-metraje ca „Din dragoste cu cele mai bune intenţii“ şi „Sunt o babă comunistă“, precum şi în seriale TV.

În 2001, a înfiinţat Teatrul Naţional pentru Copii.

În prezent este actor al Teatrului Bulandra din Bucureşti şi lector al Facultăţii de Litere şi Arte din din cadrul Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu.