Agreabil
0
Nu m-am identificat cu Sherlock Holmes, nu m-am dedat unor investigaţii detectiviste şi în consecinţă nu ştiu foarte exact care este motivul în virtutea căruia regia şi scenografia spectacolului Testosteron de la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara sunt colective.
Cine este cât de cât familiarizat cu moravurile şi năravurile lumii teatrale, cu orgoliile acesteia, cu neprevăzutul care, la urma urmei, face şi el parte dintre descriptorii acesteia, din farmecul şi necazurile acesteia pot să îşi imagineze feluritele cauze.
Însă cum misiunea criticului nu este nici aceea de anchetator, dar nici cea de arheolog, ci îi cere să fie doar un spectator profesionist, adică unul care nu se poate cantona în a spune că o anumită montare i-a plăcut sau nu, ci care trebuie să îşi justifice verdictul, voi spune că aceasta mi-a plăcut. Ceea ce nu înseamnă că începând din data de 9 ianuarie 2015, ziua în care am văzut spectacolul, am decis să fiu partizanul hotărât al întâmplărilor teatrale cu regie şi scenografie colective ori că aş dori să încep o cruciadă în sensul impunerii formulei. Nu, nici vorbă. Ceea ce s-a întâmplat pe scena, nu şi în culisele Teatrului producător al spectacolului, a fost nu un accident, ci o întâmplare fericită. Însă doar o întâmplare. Une fois n’est pas coutume, zice francezul, ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, edictează românul.
De ce s-a întâmplat să fie astfel? Adică de ce mi-a plăcut spectacolul. Mai întâi pentru că Testosteron, piesa polonezului Andrzej Saramonowicz, este o excelentă comedie. “O comedie hormonală” despre şapte bărbaţi ce se întâlnesc la o nuntă ratată, mai exact la o nuntă programată a fi astfel din raţiuni specifice show-biz-ului, şi nu fac altceva decât să vorbească despre femei. Testostosteron nu e însă o piesă defel sexistă şi nici misogină nu e. Şi aceasta fiindcă cum-necum mai nici unul dintre cei şapte protagonişti nu iese chiar foarte bine atunci când îşi rememorează ori e silit să îşi rememoreze istoriile şi aventurile sentimentale. Şi cum oare ar putea să iasă de vreme ce cutărui personaj îi e dat să afle pe neaşteptate că soţia socotită a fi cuminţenia pământului şi fidelitatea întruchipată ba îl înşală, ba a avut un trecut aventuros? Sau că e fiul cuiva, adică al grecului a cărui familie s-a stabilit cândva în Polonia şi că acel tatăl cu pricina ori nu a vrut să îl recunoască, ori nici măcar nu a ştiut de existenţa lui? Şi că, pe cale de consecinţă, e fratele unei persoane cu care până mai adineaori s-a aflat în raporturi de rivalitate sau cu care chiar a avut o altercaţie cu efecte nu tocmai minore.
FOTO Biro Marton
Bărbaţii din piesă sunt tipuri şi caractere total diferite. Unul e macho-ul prin excelenţă (muzicianul care a trecut nu doar prin experienţa rockului creştin, ci şi prin multiple aventuri sentimentale), celălalt e universitarul care, după o aventură senzaţională, cu o parteneră aşijderea, aventură necunoscută de nimeni, nu mai ştie deloc cum se cuceresc femeile. Drept pentru care barmanul, cel ce rezolvă mai toate încurcăturile, îi ţine un savuros curs scurt de educaţie sentimentală. Un alt bărbat e impostor ştiinţific, dar impostor nu din voinţă proprie, ci din “raţiuni politice”. Atâta doar că aventurile lui galante eşuează şi fiindcă respectivul poartă ochelari şi nu lentile de contact, asemenea ilustrului său tată, sus-menţionatul grec. În fine, un al şaptelea bărbat e victima intens terorizată a unei nevroze casnice. Bref, comicul de situaţie e admirabil şi nici cel de limbaj nu e tocmai de lepădat.
FOTO Biro Marton
În al doilea rând spectacolul timişorean mi-a plăcut deoarece distribuţia acestuia e una foarte bună. Aproape impecabilă. Cu un lider de necontestat, Balász Attila, care e lider nu pentru că e directorul Teatrului şi are autoritate administrativă, ci fiindcă joacă cu un umor debordant, cu un rafinat şi atent filtrat simţ al caricaturii. Ştiind să nu sară niciodată calul. Un lider ce stabileşte un parteneriat fără cusur cu toţi ceilalţi şase interpreţi. Iar aceştia au toate datele rolului încredinţat, ştiu ce înseamnă spectacolul de comedie, fac dovada unui admirabil simţ scenic şi al unui riguros simţ al măsurii. Nu se fasolesc, nu îşi dau ochii peste cap, nu mizează pe soluţia la prima mână ori pe succesul ieftin. E vorba despre Kiss Attila (Cornel) Bandi András Zsolt (Fratele vitreg), Kocsárdi Levente (Profesorul), Molnár Bence (Ziaristul improvizat), Molnos András Csaba (Muzicianul) şi Aszalos Geza (Barmanul).
Kiss Attila are meritul de a fi realizat orchestraţia muzicală a spectacolului, iar toţi cei şapte interpreţi au, la rându-le, meritul de a fi fost apţi să interpreteze bine melodiile. Care fiind şlagăre mai noi sau mai vechi nu pot decât să fie pe placul publicului şi să-i amplifice bucuria de a fi luat parte la un spectacol cât se poate de agreabil.
Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara- TESTOSTERON de Andrzej Saramonowicz;
Regia şi scenografia: colective;
Asistenţa de regie: Kedves Emöke;
Aranjamente muzicale: Kiss Attila;
Cu: Balász Attila, Kiss Attila, Bandi András Zsolt; Kocsárdi Levente; Molnár Bence; Molnos András Csaba; Aszalos Geza;
Data premierei: 9 ianuarie 2015
Se încarcă comentariile...
