VIDEO Radu Beligan aniversează astăzi 94 de ani
0"Mă simt foarte bine în dimineaţa asta. Am să-i îngrop pe toţi. Am un singur regret, că nu i-am îngropat de tânăr”, spune, netulburat, Radu Beligan, în spectacolul „Egoistul”, pe care-l joacă de ani de zile, cu casa închisă, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
"Am 94 de ani şi mă pregătesc să învăţ un rol nou ", spunea de curând actorul Radu Beligan, într-una dintre conferinţele sale.
„Ştiţi ce răspundea Socrate când era întrebat: «De ce înveţi să cânţi la liră când tu te pregăteşti să mori? El spunea: «Ca să ştiu să cânt la liră înainte de a muri»“, povestea actorul, care aniversează chiar astăzi 94 de ani.
Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, la Gălbeni (Filipeşti), Bacău.
„Am trăit în teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat sub semnul unei permanente şi neobosite căutări“, mărturisea actorul.
Radu Beligan a întâlnit, în peste 70 de ani de teatru, nume extraordinare ale scenei româneşti: Aura Buzescu, Nicolae Bălţăţeanu, Lucia Sturdza Bulandra,Toma Caragiu, Vasiliu-Birlic, Vraca, Victor Ion Popa, Gheorghe Timică sau Eugène Ionesco. A întruchipat roluri mari în unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia română şi universală, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre.
„Cât trei academicieni“
Beligan are o autoritate rareori întâlnită, înainte încă de a scoate o vorbă, spunea Camil Petrescu.
„Replică după replică, nedumerirea sporeşte... E un unanim acord în a afirma că nu se înţelege nimic din ceea ce pronunţă. Vocea lui e albă, dicţiunea stropşită, fraza petecită“, explica dramaturgul Camil Petrescu.
„În realitate, Beligan nici nu e actor... E un poet plin de subtilitate, un cărturar cât trei academicieni, la curent cu tot ce joacă... alţii, un iubitor de teatru, aleargă pătimaş după piesele altora, amuzat sincer de jocul tuturor camarazilor de talent... Între două lungi discuţii despre artă (de obicei pe la anticari) îşi aduce aminte că «azi joacă», şi aleargă în fugă la teatru...“, sublinia Camil Petrescu.
Are teatrul în sânge
B. Elvin a fost peste două decenii profesorul lui în arta de a conduce un teatru şi de a impune un repertoriu de calitate şi de mare curaj, într-o epocă de „zgomot şi furie“. Atmosfera de creativitate contaminase întreaga trupă de la Comedie care era însufleţită şi solidară atât în muncă, cât şi în clipele de destindere.
„În serile când, după spectacol, nu ne înduram să ne despărţim şi Amza ne făcea să murim de râs cu «Tribunalul câinilor», Rucăreanu ne desfăta cu romanţe, Marinuş Moraru îl imita pe Laurence Olivier în Hamlet, iar Dinică râdea, cu capul dat pe spate, asemenea calului rănit din Guernica lui Picasso“, şi-a amintit actorul.
„Radu Beligan n-a inventat nimic în teatru. A văzut doar, a înregistrat, a simţit şi a restituit într-o formă specială ceea ce noi toţi am văzut şi simţit fără să ne fi dat seama până atunci. Radu Beligan este un om de teatru, adică un om care are teatrul în sânge, oferindu-şi astfel o revelaţie a lucrurilor invizibile. În acest caz, afirm că Actoria este o persoană: Radu Beligan“, consideră actorul Răzvan Vasilescu.
Radu Beligan a debutat pe scenă la Sala Liedertafel, jucând în spectacolul „Crimă şi pedeapsă“, după Dostoievski. Studiile şi le-a făcut la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, unde a fost studentul Luciei Sturdza Bulandra. Între 1937 şi 1938 a studiat Dreptul şi Filosofia la Bucureşti, folosind bursa oferită de facultate pentru a-şi plăti taxele la Conservator.
A jucat la Teatrul „Regina Maria“ (1937-1938), la „Uranus“ (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina „C.A. Rosetti“, la Teatrul „Tudor Muşatescu“ (Roxy), la Teatrul Majestic, la Teatrul Savoy, la Teatrul „Comedia“, la Municipal. La sfârşitul anilor '40, a existat chiar şi Compania „Radu Beligan“. La Teatrul Naţional din Bucureşti a venit pentru prima dată în 1945.
A înfiinţat Teatrul de Comedie
Mai târziu, în 1961, a înfiinţat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani.
În prelegerile sale ţinute în faţa publicului iubitor de teatru, maestrul Radu Beligan mărturiseşte că „şapte dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii sale au fost cei de director la Teatrul de Comedie.”
„Cu 26 de actori, 2 regizori şi un scenograf am semnat actul de naştere” îşi aminteşte marele actor. La 5 ianuarie 1961 a avut loc premiera spectacolului Celebrul 702, primul dintr-un lung şir de succese de-a lungul celor aproape cincizeci de ani de existenţă ai teatrului, la care au contribuit pe rând toţi care au iubit şi iubesc în continuare scena Teatrului de Comedie".
Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Naţional Bucureşti.
În activitatea sa artistică, Beligan a realizat peste 80 de roluri în teatru şi 30 în filme.
A avut o activitate bogată şi la radio şi la televiziune. Primul său rol în film a fost cel din „O noapte furtunoasă“, în regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul în „După- amiaza unui torţionar“, în regia lui Lucian Pintilie (2001). Actorul este si autorul unor volume de eseuri - „Pretexte şi subtexte“ (1968), „Luni, marţi, miercuri...“ (1978) şi „Note de insomniac“ (2002 şi 2008).
Teatrul de Comedie: 1961 - 1968
Berenger - „Ucigaş fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu
Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet
Cirivis - „Capul de răţoi" de George Ciprian, regia David Esrig
Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu
Gore, Şeful - „Şeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter
Juraţii - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ştefănescu, regia David Esrig
Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter
Director al Teatrului Naţional Bucureşti: 1969 - 1990
Roluri la TNB:
Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004
Ianke - „Take, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonţa, 2001
Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998
Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998
Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998
Kondilas - „Moştenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989
„Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonţa, 1987
Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonţa, 1984 şi 1994
Spirache - „Titanic Vals" de Teodor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983
Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981
Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980
Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
Autorul dramatic - „Viaţa unei femei" autor şi regia Aurel Baranga, 1976
Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974
Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973
Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973
Ştefan Valeriu - „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
Eduard Forţian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959
C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958
Iacob Bardin - „Duşmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finţi, 1958
Horace, Frederic - „Invitaţie la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958
Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957
Alexandru - „Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957
Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956
Cerchez - „Ziariştii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956
Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956
Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 şi 1973
Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955
Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finţi, 1954
Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954
Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ştefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953
Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953
Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952
„Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952
Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951
Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950
Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949
Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949
Agamiţă Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948
Studentul - „Confruntarea" de Tur şi Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948
Romeo - „Romeo şi Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrăşcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945
Teatrul Odeon:
Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997
Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982
„Helen, Tommy şi Joe" de James Thurber şi Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948
Teatrul Evreiesc de Stat:
Wille Clark - „Băieţii de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997
Teatrul Naţional din Craiova
Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995
George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornişteanu, 1990
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra:
Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
Roluri în film
„După-amiaza unui torţionar", regia Lucian Pintilie, 2001
„Trahir", regia Radu Mihăileanu, 1992
„Horea", regia Mircea Mureşan, 1984
„Galax, omul păpuşă", regia Ion Popescu Gopo, 1984
„Întoarcere la dragostea dintâi", regia Mircea Mureşan, 1981
„Iancu Jianu", regia Dinu Cocea, 1980
„Reţeaua S", regia Virgil Calotescu, 1980
„Braţele Afroditei", regia Mircea Drăgan, 1978
„Aurel Vlaicu", regia Mircea Drăgan, 1977
„Singurătatea florilor", regia Mihai Constantinescu, 1976
„Cuibul salamandrelor", regia Mircea Drăgan, 1976
„Instanţa amână pronunţarea", regia Dinu Cocea, 1976
„Premiera", regia Mihai Constantinescu, 1976
„Tată de duminică", regia Mihai Constantinescu, 1975
„Agentul straniu", regia Savel Stiopul, 1974
„Întoarcerea lui Magellan", regia Cristina Nicolae,1973
„Explozia", regia Mircea Drăgan, 1972
„Şeful sectorului suflete", regia Gheorghe Vitanidis, 1967
„Castelanii", regia Gheorghe Turcu, 1966
„Paşi spre lună", regia Ion Popescu Gopo, 1964
„Lanterna cu amintiri", regia Jean Georgescu, 1963
„Celebrul 702", regia Mihai Iacob, 1962
„Directorul nostru", regia Jean Georgescu, 1960
„Bădăranii", regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi, 1960
„Afacerea Protar", regia Haralambie Boroş, 1955
„O scrisoare pierdută", regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu, 1953
„Lanţul slăbiciunilor", regia Jean Georgescu, 1952
„Bulevardul Fluieră Vântu", regia Jean Mihail, 1950
„Rasună valea", regia Paul Călinescu, 1949
„Visul unei nopţi de iarnă", regia Jean Georgescu, 1946
„O noapte furtunoasă", regia Jean Georgescu, 1943
Cărţi publicate
2001 - „Note de insomniac"
1978 - „Luni, Marţi, Miercuri..."
1968 - „Pretexte şi subtexte"
Alte activităţi
Profesor la Institutul de Teatru şi Film: 1950 - 1965
Director al Teatrului de Comedie: 1961 - 1969
Preşedinte activ (1971) şi apoi Preşedinte de onoare pe viaţă (1977) al Institutului Internaţional de Teatru
Autorul mesajului internaţional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977
Co-preşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978
Membru al Cartelului Internaţional de Teatru: 1967
Membru în Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet, directorul general al artelor şi literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franţei
Membru al Academiei Le Muse din Florenţa
Semnatar al Apelului Artiştilor pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki, 1985
Formaţie
1937-1938: studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti
Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii neterminate
Premii şi distincţii
Ordinul Naţional „Steaua României" în gradul de „Mare Cruce" cu însemn pentru civili, 2008
Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaştere a activităţii în domeniul artei, 2004
Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan
Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofiţer"
Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003
Trofeul „România 2000", 2003
Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002
Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, 2002
Premiul revistei „Moftul Român", 2001
Premiul Revistei „Flacăra", 2000
Trofeul Eugene Ionesco, 1999
Premiul Fundaţiei TOFAN, 1998
PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franţa
Premiul Academiei Române, 1997
Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996
Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iaşi, 1994
Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu
Premiul Academiei „Le Muse" din Florenţa, 1980
Se încarcă comentariile...
