Arta nu justifică abuzul. Piesa „Faust“, interzisă sub 16 ani, se joacă la Sibiu cu fetiţe de 8 ani. Care pot fi consecinţele

Sâmbătă seara, pe 21 mai 2016, mă hotărăsc tarziu să văd piesa de teatru „Faust“ (după J. W. Goethe) a Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu. O piesă jucată foarte des (încă din 2007) şi mult elogiată. Autocare întregi veneau anii trecuţi aducând inclusiv bucureşteni pentru FAUST. O adevărată isterie.

Deşi mesajul adresat publicului pe site-ul instituţiei, cât şi în spaţiile publice, pe afişe, este „Spectacol nerecomandat tinerilor sub 16 ani“, în cadrul piesei, contrar acestor indicaţii, au apărut, în roluri pe scenă, şapte fetiţe minore cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani. Nişte copii.

Cum recomandarea Teatrului sibian era ca tinerii sub 16 ani să nu participe, părea clar că piesa conţine aspecte de nuditate, sexualitate, vulgaritate, violenţă şi altele. Adică o piesă pentru adulţi şi interzisă minorilor (sau cel puţin sub 16 ani). Ceea ce s-a şi întamplat să şi văd. Pe parcursul celor două ore, spectacolul a inclus repetate scene de violenţă, sânge, vulgaritate, brutalitate, gesturi cu caracter sexual şi nuditate. Diferite personaje dezbrăcate au simulat acte sexuale, viol, consum de alcool şi urină, acte sexuale cu animale. Nu mai detaliez.

Am înţeles că aceasta este faimoasa piesă „Faust“ şi eu, ca adult, o înţeleg ca atare, fără sentimente de pudibonderie, dar m-a şocat apariţia pe scenă a celor şapte fetiţe minore. Cunoaşteţi că personajul central, Faust, seduce o minoră. La 1700 probabil era acceptată o relaţie cu o fetiţă de 13-14 ani. Regizorul Silviu Purcărete afirma într-un interviu în engleză că a dorit să respecte vârsta pe care, în opera lui Goethe, o avea acest personaj. Şi, în loc de un personaj – Margareta – el introduce şapte fetiţe care, de fapt reprezintă, acelaşi personaj.

După ce este aşezată pe genunchii săi, într-un pat, Faust are gesturi erotice faţă de fetiţa minoră pentru ca, în final, să o abuzeze sexual, o dezvirginează. Spectatorii văzând cum mâinile lui Mefisto sunt pline de sânge. Mefisto, se urcă tot peste corpul fetiţei şi o sărută. Când se ridică, fetiţa are rochiţa plină de sânge. Mesajul este clar.

În orice alt context, aceste gesturi sunt considerate agresiuni sexuale cu minori. Daca piesa s-ar fi jucat într-o şcoală, cu siguranţă ar fi fost interzisă. Dacă un alt străin ar fi făcut aceleaşi gesturi faţă de un copil, public sau privat, ar fi fost sancţionat legal. Dacă ar fi fost un film porno, asemenea. Codul Penal din România pedepseşte prin articolul 221 coruperea sexuală a minorilor şi prin articolul 219 agresiunea sexuală pentru că sunt infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale. Şi în piesa de teatru, chiar dacă joacă un rol, actele cu conţinut sexual, atingeri, gesturi, comportamente, nu pot fi puse la îndoială. Nu pot fi justificate doar prin ideea de artă, mai ales în condiţiile în care piesa este una interzisă sub 16 ani! 

Ca psiholog, sunt ingrijorat de efectele posibile asupra psihicului unei copile, efecte cauzate de implicarea într-o piesă de teatru cu scene cu caracter violent şi sexual, precum simularea violului.

Cum este acceptabil ca, fie şi într-o piesă de teatru, să accepti ca regizor, ca părinte, să simulezi un viol asupra unui minor? Cum va afecta dezvoltarea psihoemoţională şi sexuală prin participarea repetată la aceste scene? Care este capacitatea de înţelegere a fiecărui copil în parte, care a fost implicat în acest spectacol? Piesa s-a jucat şi vineri, şi se va mai juca în continuare. Cum şi-au dat acordul părinţii şi, oare, au fost consiliaţi psihologic de implicaţiile pe termen mediu sau lung asupra psihicului acestor fetiţe. Au fost, oare, copiii evaluaţi psihologici, consiliaţi, la rândul lor, pentru aceste roluri vulgare?

Cunoaştem vârsta fetitelor, deoarece în martie 2016 Teatrul Naţional din Sibiu făcea un apel în presă adresându-se fetelor cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani pentru a interpreta rolul Margaretei, citez: „Margareta, simbol al inocenţei şi al tinereţii în textul lui Goethe, este reprezentată în spectacolul lui Silviu Purcărete ca un personaj colectiv, iluzoriu, interpretat de şapte fetiţe.“

Etica participării copiilor în teatru  

În Statele Unite ale Americii, încă din 1875, a luat fiinţă Societatea pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor, cu interdicţia copiilor de a juca în piese şi chiar de a asista. În 1905, poliţia a identificat două fete de 15 ani care au invăţat să fumeze şi să consume alcool pe scenă.

Psihoterapeutul american, Wanda Horrell, expert pentru publicaţia Psychology Today şi cu o experienţă de peste 30 de ani în psihoterapia pentru copii şi adolescenţi, atrăgea atenţia asupra riscurilor la care este supus un copil actor: instabilitate emoţională, gânduri obsesive, stres, anxietate, depresie, tulburări de alimentaţie etc. concluzionând că interesul superior al copilului şi bunăstarea lui primează.

Meredith Carisse Ott elaborează o cercetare pe baza unor studii de caz şi redă un protocol pe care fiecare teatru trebuie să-l respecte în lucrul cu copiii, unde prima întrebare adresată unui director este „dacă chiar este necesară participarea unui copil pe scenă?”.

Obligaţia părinţilor  

În mod clar, părinţii au obligaţia de a asigura şi ocroti sănătatea fizică şi emoţională a copiilor. Implicarea copiilor într-o acţiune publică are întotdeauna un aspect etic. Copiii la această vârstă au încredere că adulţii le vor asigura protecţia şi se încred în ei.

Obligaţia teatrului  

Teatrul, prin reprezentanţii săi, are obligaţia de a proteja actorii-copii de orice atingere a integrităţii şi demnităţii persoanei umane. Expunerea şi, de fapt, implicarea copiilor într-o piesă cu conţinut pentru adulţi are consecinţe etice şi morale şi trebuie să se supună unor legi şi reguli. Cum sunt protejate cele 7 fete de înjurături, acte sexuale şi obscenitate, fiind ele însele implicate în piesă?

Codul de Etică Profesională, adoptat în 2013 de Ministerul Culturii, obligă angajaţii prin articolul 5 să respecte Supremaţia Constituţiei şi a legii. Cum Teatrul din Sibiu este subordonat direct Primăriei Sibiu şi nu Ministerului, nu am găsit public niciun cod de etică profesională. În Regulamentul de organizare şi funcţionare al TNRS nu se spune niciun cuvânt despre etică şi deontologie. Care este procedura, documentul, legea, protocolul care îi permite directorului teatrului să folosească copii într-o piesă pentru adulţi? Cum se va comporta cu aceştia?

Abuz emotional şi sexual  

Totuşi, consider că trebuie respectată Constituţia României şi legile din România. Personal, mă întreb, dacă prin implicarea, într-o piesă de teatru, a şapte fetiţe minore nu se încalcă:

• Articolul 49 din Constitutia Romaniei cu privire la Protectia Copiilor şi a tinerilor şi care precizeaza că (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. Cât este de sănătoasă, pozitivă şi încurajatoare atmosfera din piesa această, încât să nu afecteze deloc un copil de 9 ani?
• Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014, prin articolul 94 care face referire la abuzul emoţional, psihologic şi sexual.

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, pishologic, sexual şi economic.

Abuzul emoţional este cauzat de faptul că fetiţele participă la scene cu conţinut violent şi la interacţiuni care, dacă nu este dovedit altfel de către un psiholog avizat, sunt, în mod obişnuit, peste capacitatea lor de înţelegere. Ceea ce poate fi catalogat ca abuz emoţional. În documentul BBC Child Protection Policy 2016 se specifică ce înseamnă abuz sexual.

Actorul se află într-o relaţie de autoritate faţă de un copil. Un abuz sexual poate însemna, citez: „activităţi care pot să nu includă un contact, precum implicarea copiilor să privească imagini sexuale, implicarea copiilor în producerea de imagini sexuale şi încurajarea să se comporte într-o manieră sexuală nepotrivită...“ ceea ce este clar în piesa dată. Toate cele trei apar în „Faust“, la Sibiu. Copii din piesă privesc imagini sexuale, participă la comportamente cu caracter sexual, cat şi se comportă într-un mod sexualizat – jucând aceste roluri.

Actriţe majore în teatrul universal de la 1880 pana astăzi  

În Germania, Faust, s-a jucat şi se joacă foarte mult încă de sute de ani. Dar toate actriţele despre care am citit, în programele foste sau actuale ale teatrele, erau majore. Toate! Inclusiv în anii 1887, când Josefine Wessely a jucat în rolul Margaretei (Gretchen) avea 27 de ani. Mai târziu, în 1932, Renate Stobrawa, când a jucat acelaşi rol la Festivalul de la Salzburg, avea peste 30 de ani. În Austria, una dintre cele mai celebre actriţe, a jucat tot la Festivalul de la Salzburg, între 1933-1938, rolul Margaretei, împlinise deja vârsta de 26 de ani. Şi în film, celebra actriţă germană Camilla Horn (foto sus) avea 23 de ani, în 1926, când a interpretat acelaşi rol.

În prezent  

La Berlin, astăzi, cea care interpretează acelaşi rol este Antonia Bill şi are 28 de ani.

În oraşul Weimar, unde chiar Goethe a lucrat în 1775, cea care joacă rolul Margaretei încă din 2013 este actriţa Nora Quest. Dar Nora este majoră, are 26 de ani. La teatrul din Bonn, din 2014 joacă Mareike Hein, are 29 de ani. Şi lista poate continua. La Sibiu, am văzut că lucrurile stau altfel. Arta este interpretată diferit. Nu-i contest calităţile regizoarele ale lui Silviu Purcărete, dar din poziţia mea, de psiholog, nu pot să închid ochii la implicarea copiilor. 

La Londra se joacă Doctor Faust la Teatrul Ducele de York chiar în săptămâna ce urmează (23-28 mai 2016) şi până în 25 iunie. Pe site atenţionarea e clară: această producţie conţine nuditate, scene de violenţă sexuală şi teme potrivite doar adulţilor. Pe site-ul Teatrului din Sibiu nu apare această precizare explicită.

De ce oare în Romania este permis ca acest rol să fie jucat de o minoră? Cum este posibil după aproape 9 ani de la punerea în scenă a acestei piese. Regizorul Purcărete a dorit să respecte vârsta pe care, în opera lui Goethe, o avea acest personaj. Dar cu orice preţ? Să nu uităm, opera este ficţiune şi – dacă atâtea zeci de roluri au fost jucate de actriţe adulte – de ce nu s-ar putea şi în România? Arta nu este o umbrelă, nici o scuză pentru posibilele abuzuri asupra copiilor.

Din 2007 se joacă la Sibiu şi nimeni nu a luat atitudine. Am citit doar câteva cronici care aminteau de desfrâul de la Sibiu. Ştim că sunt şi alte piese cu caracter sexual şi conţinuturi explicite; am fost uneori avertizaţi. Dar aici este altceva, este vorba de implicarea a şapte fetiţe, ceea ce este un fapt care depăşeşte sfera artei. Este mult mai grav.

Nu vorbim de teatru pentru copii sau de o piesă pentru copii. Dimpotrivă! Este o piesă pentru adulţi cu scene interzise minorilor. Impactul pe plan psihologic, pe termen mediu şi lung, este foarte posibil la aceşti copii, mai ales că ei se află acum în perioada dezvoltării psihoemoţionale. Care este capacitatea lor de a înţelege, distinge, analiza, interpreta gesturile adulţilor şi trăirile de pe scenă? Teatrul nu este o scuză pentru abuzuri, afectarea demnităţii persoanei umane, nici copiii nu pot fi folosiţi, cu orice risc, în actele artistice. Copiii nu pot juca – atât de simplu – în orice piesă, şi mai ales într-o piesă pentru adulţi, indiferent dacă părinţii şi-au dat acordul. Părinţii însişi nu au drepturi depline asupra copiilor şi nu pot abuza de ei. 

Solicit interzicerea implicării minorilor şi mai ales copiilor cu vârste între 8 şi 12 ani în această piesă. Solicit un răspuns din partea directorului teatrului şi a celor responsabili de participarea copiilor în piesă. Solicit consilierea psihologică pentru părinţii acestor copii, astfel încât să cunoască impactul participării minorilor într-o astfel de piesă şi riscurile asupra dezvoltării psihoemoţionale. La final, nici nu am fost în stare sa aplaud piesa.