Teatru

articolul anterior articolul urmator

Când pe neaşteptate...

1
11 Jul 2019 07:46:44
Mircea Morariu
FOTO Marian Adochiţei
FOTO Marian Adochiţei

Nu sunt decât câteva luni de când Teatrul de Stat din Constanţa are o nouă conducere. Deocamdată, interimară. În frunte cu regizorul Erwin Simsensohn care are avantajul unui consistent şi cu rezultate trecut în managementul cultural de top.

Îndată ce i-a fost încredinţat mandatul, noul director şi-a fixat câteva obiective prioritare. La loc de cinste s-au aflat organizarea, în cele mai bune condiţii şi într-un timp record, a celei de-a patra ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru „Miturile Cetăţii“ şi o premieră semnată de un regizor de top.

Nu am putut să petrec decât trei zile la Festival. Dar, coroborând ceea ce am văzut cu propriii ochi cu consultarea afişului manifestării (nu tocmai dintr-o întâmplare am văzut cu ocazii anterioare cam toate spectacolele din ofertă) cred că aş fi îndreptăţit să spun că prima promisiune a fost îndeplinită. Şi nu oricum. Ci la standarde mai mult decât notabile. Au fost şi câteva excepţii, numai că, din păcate, viaţa teatrală românească din stagiunea 2018-2019 este departe de a fi fost una tocmai mulţumitoare. Desigur, nu am ratat ocazia de a vedea cea cea mai recentă premieră a Teatrului de Stat Constanţa, regizată de Vlad Massaci, un director de scenă matur, format, unanim recunoscut pentru atenţia acordată lucrului cu actorul. Aşa că pot să spun că şi cea de-a doua făgăduială a noului manager a devenit faptă.

Vlad Massaci a optat pentru un spectacol cu piesa Billy Şchiopul a irlandezului Martin McDonagh. Pe care el însuşi a tradus-o în urmă cu aproape 15 ani, în colaborare cu Cristi Juncu şi pe care a montat-o primul la Teatrul Nottara din Bucureşti, preferând atunci titlul Schilodul din Inishmaan. A fost, dacă îmi aduc bine aminte, întăia intrare pe piaţa românească a scrierilor lui Martin McDonagh. Piesa a fost îndată jucată şi pe scena Teatrului Maria Filotti din Brăila, într-un spectacol semnat regizoral de Szabó K. István, cu Emilian Oprea în rolul titular, câţiva ani mai târziu a fost pusă în scenă cu titlul Omul din Aran la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti de Cristi Juncu. După Billy Şchiopul au urmat şi alte scrieri de mare succes ale lui Mc Donagh, precum Omul-pernă, remarcabil montat de Radu Afrim la Teatrul brăilean, Regina frumuseţii din Leenane, cu rafinament pusă în scenă de Andreea Vulpe la Teatrul din Ploieşti şi Vestul singuratic, devenit repede un spectacol de top al Teatrului Nottara, graţie distribuţiei (Vlad Zamfirescu, Florin Piersic jr. şi Andi Vasluianu), cu mână sigură conduşi de Cristi Juncu.

Se limitează oare Vlad Massaci să facă la Teatrul de Stat Constanţa ceea ce se cheamă un simplu spectacol de serviciu? Recurge la matricea deja încercată şi validată de spectacolul de acum aproape 15 ani în urmă de la „Nottara“? Să fie oare Billy Şchiopul doar un remake, un copy paste, un fel de „alte măşti, aceeaşi piesă“? Nici vorbă. Şi nu doar fiindcă actorii sunt alţii ori pentru că scenografia îi aparţine de această dată Iulianei Vîlsan? Nici vorbă. De data aceasta atitudinea lui Vlad Massaci în raport cu lumea în care se consumă tragedia, dar şi scurtul moment de glorie al lui Billy, mi s-a părut ceva mai categorică. Mai concentrată pe detalii.

Mai exact. Peisajul uman din orăşelul în care toată lumea trăieşte, aparent, doar din zvonuri, răutate şi, dintr-o dată, din speranţa că lucrurile din Irlanda nu sunt chiar atât de proaste şi nici ţara chiar atât de neinteresantă de vreme ce americanii de la Hollywood sunt dornici să facă un film în şi despre acele locuri, dar şi in iluzia că şi-ar putea afla un rost pe lumea aceasta şi şi-ar putea crea o carieră în cinematografie este, parcă, mai apăsat subliniat în spectacolul de la Constanţa.


FOTO Marian Adochiţei

O contribuţie însemnată au în acest demers actorii Nicodim Ungureanu (Johnny Pateenmike), zvonistul, răspândacul, despre care aflăm, pe neaşteptate, că el a fost cel ce l-a salvat de la moarte odinioară pe Billy, Mirela Pană, excelentă în rolul Eileen, cu un joc bine şi atent contrapunctat de cel al Laurei Crăciun (Kate), Marian Adochiţei (Babbyboby), Marian Sorin Vasilescu (Mammy), semnatarul unui travesti savuros, riguros lucrat, niciodată ameninţat de caricatură, tinerii Otilia Nicoară (Helen) şi Mircea Siromaşenco (Bartley) aflaţi amândoi la primele roluri în cariera de actori profesionişti şi Andrei Cantaragiu (Doctorul).

Atmosfera în care trăieşte Billy, umilit, batjocorit, privit de sus de toată lumea şi aceasta doar din cauza infirmităţii sale, este una ce lasă impresia a fi una iremediabil toxică. De aici şi marea victorie a lui Billy, mai întâi asupra lui însuşi, mai apoi asupra comunităţii. Victorie reprezentată de faptul că şi numai pentru o anumită perioadă a izbutit să evadeze. Atât în cazul lumii care îl înconjoară pe Billy cât şi în cel al lui Billy însuşi, cu foarte bune nuanţe şi atenţie la detalii interpretat la cote remarcabile de profesionalitate de Vlad Bîrzanu, Vlad Massaci utilizează un atent cumpănit efect de surpriză. Concretizat în acel „pe neaşteptate“ pe care îl evocam mai adineaori. Nu, lumea din Inishmaan nu este una monotonă, este departe de a se constitui doar în alb şi negru. Din contră. Se dovedeşte una nuanţată, cu scurte, bine punctate şi neaşteptate explozii de umanitate . Apreciabil relevate de regia lui Vlad Massaci.

Minuţioasă, cu intenţii caracterizante clare, şi geografice, şi etnografice, şi de mentalitate, copleşitoare, cu nenumărate detalii, cu nenumărate obiecte care fiecare trimite la câte o istorie, o poveste, o întâmplare se dovedeşte scenografia Iulianei Vîlsan. Totul completat de ilustraţia muzicală a lui Vlad Massaci şi de conceptul video datorat Dilmanei Yordanova.

Acum, sunt în spectacol şi câteva lucruri care cred că trebuie amendate. Am în vedere când spun aceasta o anume tendinţă de îngroşare, excesul de strigăte, dar şi nişte anacronisme inadmisibile. Dacă s-a conservat citarea unui fragment de ziar ce vorbeşte despre momentul preluării puterii în Germania de Adolf Hitler (1933), mi-e greu să înţeleg cum comunitatea, lumea aceasta colorată pe care o aduce pe scenă Vlad Massaci poate urmări filmul în care ar fi urmat să joace Billy nici mai mult, nici mai puţin decât pe micul ecran.

Teatrul de Stat Constanţa - BILLY ŞCHIOPUL de Martin McDonagh; Traducerea: Vlad Massaci şi Cristi Juncu; Regia: Vlad Massaci; Scenografia: Iuliana Vîlsan; Video: Dilmana Iordanova; Asistent regie: Teodora Petre; Asistent scenografie: Andrei Şova: Cu: Nicodim Ungureanu (Johnny Pateenmike), Vlad Bîrzanu (Billy), Laura Crăciun (Kate), Mirela Pană (Eileen), Mihai Sorin Vasilescu (Mammy), Marian Adochiţei (BabbyBobi), Andrei Cantaragiu (Doctorul), Otilia Nicoară (Helen), Mircea Şiromasenco (Bartley); Data reprezentaţiei: 30 iunie 2019

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Vanatorul/d.c.
11.07.2019, 09:14:46

Comentariu considerat abuziv.