Într-o casă plină cu suricate, pe lângă păsări sabot şi o cârtiţă moartă, vieţuiesc trei surori. Sora cea mică este bântuită de amintirea unei mame nebune şi nu a mai părăsit suricatele de un an de la moartea subită a tatălui. Cea mare s-a cuibărit în faţa televizorului şi a mâncat până la imobilizare. Sora mijlocie este singura care munceşte pentru a întreţine casa cu suricate.  Peste tot şi toate guvernează spiritul unui fake Budha. Fetele sunt captive în acest univers extravagant. Trei bărbaţi apar în viaţa lor şi le zbuciumă existenţa.

Casa cu suricate a avut premiera naţională în aprilie 2019 la Teatrul Naţional “Marin Sorescu” Craiova, Sala Amza Pellea şi este al doilea spectacol montat în această instituţie de către Radu Afrim, după Dacă am gândi cu voce tare de Adnan Lugonić, produs în 2017.

„Dacă în alte spectacole ale regizorului existau doar tuşe de acest fel care amprentau limbajul, ca elemente afrimiene de construcţie spectaculară, aici se creează, practic, o nouă limbă, asta susţinînd claustrarea surorilor care îşi delimitează teritoriul nu doar fizic, ci şi prin limbaj... “Are you dreaming?” întreabă regizorul la începutul spectacolului şi dă drumul acestui vis absurd, romantic, comic şi coşmaresc deopotrivă. Este universul lui Afrim, cu personaje reale şi ireale (“foste” personaje, vorba Groparului din “Hamlet”) care coexistă într-un spaţiu la marginea imaginarului, o lume care se sufocă în propriile frici şi fantasme. Ca în mai toate spectacolele sale, Afrim face vizibile convulsiile emoţionalului“.- Oana Stoica, „Trei suricate” Dilema veche, nr. 794, 9-15 mai 2019