Cătălina Buzoianu a murit la 81 de ani. „Am făcut în viaţă tot ce am putut“. Artista era numită „o legendă în armură de argint rar“ VIDEO
0Lumea teatrului îşi exprimă regretul făţă de dispariţia marii regizoare Cătălina Buzoianu, care s-a stins, ieri, la vârsta de 81 de ani. „Îmi doresc singurătatea”, spunea artista care se retrăsese în ultima perioadă. Cătălina Buzoianu a r ealizat spectacole memorabile la Teatrul Mic şi Bulandra: "Maestrul şi Margareta" sau "Dimineaţă pierdută".
"Am nepoţi, o să stau mai mult în casă, o să văd cât mai puţină lume. Am pus punct. Sunt detaşată de tot, nu mă mai interesează nimic. Am făcut în viaţă tot ce am putut. Lucrurile se fac până la capăt sau nu se fac deloc. Actorii trebuie să se arunce pe scenă, niciun regizor nu poate nimic fără actori, fără credinţa acestora că pot face orice pe scenă", spunea regizoarea Cătălina Buzoianu, care s-a stins, ieri, la vârsta de 81 de ani.
Cătălina Buzoianu a influenţat profund scena autohtonă în ultimii 50 de ani, iar Festivalul Naţional de Teatru i-a dedicat regizoarei Cătălina Buzoianu ediţia de anul trecut.
De asemenea, regizoarea a fost decorată în octombrie 2018 de preşedintele Klaus Iohannis, la Palatul Cotroceni, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor.
“Aţi dat un profil cu totul special teatrului românesc, în calitatea dumneavoastră de regizor şi de profesor. Aţi îndrumat generaţii de tineri actori, încurajându-i să-şi găsească vocaţia şi s-o urmeze, cu fidelitate şi profesionalism. Forţa imaginaţiei, căutarea permanentă a autenticităţii, dar şi energia dumneavoastră creatoare, dublată de o permanentă exigenţă faţă de propriul teatru, sunt prezente în spectacolele deosebite pe care ni le-aţi dăruit de-a lungul anilor. Vă felicit pentru întreaga dumneavoastră carieră! Nu întâmplător, Festivalul Naţional de Teatru din acest an, căruia i-am acordat Înaltul Patronaj, vă onorează în mod special”, i-a spus şeful statului apreciatei regizoare.
La propunerea FNT, preşedintele României a semnat decretul de decorare a Cătălinei Buzoianu în semn „de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent şi abnegaţie, a regizat spectacole marcante atât în ţară, cât şi în străinătate, pregătind cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori“.
Mălăele: "Cătălina a fost zâna mea cea bună"
„Cătălina Buzoianu este o minune (...) o binefacere pentru teatrul românesc!” – exclama Mariana Mihuţ, în timp ce Horaţiu Mălăele mărturisea: „Cătălina a fost zâna mea cea bună.”
„O «întâlnire» rară, care m-a făcut ceea ce sunt!” – preciza scenografa Lia Manţoc, iar Maia Morgenstern a ţinut să sublinieze: „… mi-a format gustul pentru teatru şi percepţia asupra acestei arte.”
„De ce spun că e unică şi originală Cătălina? Pentru că a spart monopolul regizorului-bărbat, a reuşit să se lupte pentru întâietate la cel mai înalt nivel cu marii noştri regizori creatori din ultimii 50 de ani. Şi să câştige în multe cazuri!” – declara, la rândul său, actorul Mircea Rusu.
Scenograful Dragoş Buhagiar: „Cătălina Buzoianu? – un deschizător de drumuri”; iar regizorul Mihai Măniuţiu (care i-a fost student) preciza: „...o regizoare strălucită. Timp de zeci de ani ea a fost unul dintre cei mai inovatori şi semnificativi reprezentanţi ai şcolii de regie românească”.
„ … e făcută dintr-un material din care sunt făcute zânele” – mărturisea şi scenografa Irina Solomon; iar actriţa Ana Ularu (care a debutat la 15 ani în spectacolul „Lolita” pus în scenă în 2003 la Teatrul Mic de doamna Cătălina Buzoianu) exclama, la rându-i: „E mama mea din teatru. (...) o legendă în armură de argint rar”.
Actriţa Iarina Demian: „Cătălina Buzoianu? Artistă – mie în milion!”; cât despre actorul Vladimir Găitan – el a ţinut să adauge: „dac-aş face o statuie în faţa Teatrului Mic, i-aş face-o Cătălinei Buzoianu, care o merită din plin. Şi merită tot ce poate să însemne bucuria unei generaţii de actori care, când aud numele ei, prima reacţie e să facă o plecăciune.”
Şi nu în cele din urmă – gândul actorului Virgil Ogăşanu: „Cătălina ar trebui sărbătorită în fiecare zi…”, sunt mărturii publicate, în 2018, de FNT, care a sărbătorit-o atunci pe artistă.
Marina Constantinescu: "Cătălina Buzoianu, un un model viu, impregnat de rafinament şi eleganţă"
Regizoarea a fost sărbătorită în FNT 2018 FOTO: Florin-Biolan
O prezentare de suflet i-a făcut Cătălinei Buzoianu, în cadrul FNNT 2018, directorul Festivalului Naţional de Teatru, Marina Constantinescu, care a subliniat că este greu să uiţi ce a făcut marea regizoare „ca regizor, ca profesor, ca om de carte, de cuvânt, de verb… Nu întotdeauna în viaţa noastră funcţionează sentimentul preţuirii, al recunoştinţei, dar ceea ce se întâmplă în FNT– această sărbătoare, această iubire şi acest respect faţă de Cătălina Buzoianu – mie şi echipei festivalului ne dă foarte multă speranţă că nu e încă totul pierdut, nici în lumea teatrului şi nici în lumea noastră de zi cu zi”, a spus Marina Constantinescu.
Selecţionerul FNT a a reamintit că acolo unde Cătălina a lucrat nu a făcut doar spectacole, ci a făcut şi şcoală românească şi europeană de teatru, că a fost şi este un spirit avangardist, liber, iar libertatea ei i-a contaminat pe cei din lumea teatrului. „Fără anvergura libertăţii interioare cred că nu se poate face mare lucru în meseria noastră şi în general pe lume.
Cătălina Buzoianu este un model viu, contaminant, impregnat de inteligenţă, de rafinament, de eleganţă (…).
Ne-am strâns aici ca ea să simtă valul de iubire şi recunoştinţă al oamenilor cu care a lucrat sau care i-au văzut spectacolele şi care vor duce, cum se spune, povestea mai departe. E foarte important acest lucru! Şi noi, şi copiii noştri am crescut fascinaţi de această persoană a cuvântului, a seducţiei, a magiei, a visului din teatrul românesc”, a subliniat directorul festivalului.
În FNT 2018, a fost lansat şi volumul „Cătălina Buzoianu: magie, abur, vis” – antologie semnată de Florica Ichim şi Irina Zlotea, publicată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, supliment al revistei Teatrul azi, prin Editura Cheiron, 2018
Epoca Teatrului Mic
Regizoarea Cătălina Buzoianu a scris file memorabile în istoria teatrului românesc. După absolvirea Facultăţii de Teatru, a ajuns la Iaşi, la Naţional, unde, după cum mărturisea, a fost foarte fericită, căci „am făcut multe spectacole, unele incredibile, printre care şi «Bolnavul închipuit» sau «Istoria ieroglifică»”. În acea perioadă, 1970-1975, a pus în scenă texte şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Apoi a plecat de la Iaşi la Bucureşti, unde a montat la Teatrul Bulandra, la Teatrul Mic, dedicându-se şi pedagogiei la Institutul de Teatru şi Film, şcoala în care a rămas vreo trei decenii.
A lăsat urme frumoase şi la Studioul Casandra: în 1979, a pus în scenă, cu studenţii, „Romeo şi Julieta” de Shakespere, cu Adrian Pintea. Acel spectacol s-a jucat în Anglia la un festival, iar după reprezentaţie Pintea a fost dus de public pe braţe, de la teatru până la hotel.
Cu totul specială pentru Cătălina Buzoianu a fost „epoca” Teatrul Mic. Între 1979 şi 1985, în calitate de prim-regizor permanent, a înregistrat aici succese remarcabile.
Publicul îşi aminteşte de „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello, „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, „Yvona, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz, „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas ş.a.
A revenit la Teatrul Bulandra (din 1985, regizor permanent). Dacă în 1975 aici făcuse „Hedda Gabler” de Ibsen, când a revenit a montat „O dimineaţă pierdută”, după romanul Gabrielei Adameşteanu, un succes teatral despre care se vorbeşte şi astăzi. Au urmat, mai târziu, „Uriaşii munţilor” de Pirandello, „Merlin” de Tankred Dorst, „Patul lui Procust”, după Camil Petrescu, „Copilul îngropat” de Sam Shepard, „Petru” de Vlad Zografi; „Mutter Courage” de Bertolt Brecht.
A continuat şi la Mic – unde înainte făcuse istorie – cu alte titluri, printre care „Pescăruşul” de Cehov, „Spirit” de Margaret Edson, „Lolita” de Vladimir Nabokov, „Cum gândeşte Amy” de David Hare, „Furtuna” de Shakespeare.
Dar în 1990 i s-au deschis uşile şi în alte teatre: la Teatrum Mundi a regizat „Teatrul descompus” de Matei Vişniec, „Levantul”, după Mircea Cărtărescu; la Comedie – „Fuga” de Mihail Bulgakov; la Teatrul Levant – „Pelicanul” de August Strindberg; la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila – „Chira Chiralina” şi „Mediterana”, după Panait Istrati; la Teatrul Evreiesc de Stat – „Golem” de Leivik; la Teatrul Dramatic din Constanţa – „Penthesyleea”, după Kleist. A montat şi în Polonia, Israel, Franţa.
A fost premiată, înainte de 1989, în ţară – Premiul Academiei Române, dar şi în străinătate – în Anglia, Polonia. După 1990 a obţinut mai multe premii UNITER, precum şi premii la Festivalul Naţional de Teatru, unde i s-au jucat mai multe spectacole.
Cătălina Buzoianu a scris trei cărţi: „Novele teatrale”, „Vaporul interior” şi „Mnemosina, bunica lui Orfeu”. Minunate texte!
Cătălina Buzoianu a influenţat cariera unor mari regizori, printre care Mihai Maniuţiu şi Alexandru Dabija. Cătălinei Buzoianu i se datorează venirea în România a regizorului Yuri Kordonsky. Într-un interviu acordat revistei Teatrul azi, întrebat cum a ajuns să monteze „Unchiul Vanea” la Teatrul Bulandra (cu premiera în 2001), Kordonsky a răspuns: „Am cunoscut-o pe Cătălina Buzoianu în Germania, unde conducea un seminar al tinerilor artişti din teatre-membre ale Uniunii Teatrelor din Europa. La final, am făcut schimb de impresii, că ar fi bine dacă cei prezenţi ar merge în diverse ţări să monteze. Peste un an am primit o scrisoare de la directorul Teatrului Bulandra, care mi-a spus că doamna Buzoianu i-a vorbit despre mine şi că el doreşte să mă invite să realizez un spectacol”.
CITIŢI ŞI:
Mircea Morariu: La despărţirea de o salvatoare- Cătălina Buzoianu
Se încarcă comentariile...
