Ce ştie Primăria Bucureştiului despre cultură: foarte puţin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Peste nici şase luni sînt alegeri locale. Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) şi Primăria Generală vor să transforme ArCuB, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti, în „instituţie de spectacole de proiect“, plasînd unele dintre principalele misiuni ale instituţiei, acordarea de finanţări nerambursabile şi pregătirea următoarei faze a candidaturii oraşului la Capitala Culturală Europeană, în seama… cui?

Între cele două chestiuni – alegerile şi ArCuB-ul – există sau nu există o legătură. Ce e sigur e că edilii nu prea ştiu ce fac.

Primarul interimar Răzvan Sava a retras marţi, 26 ianuarie, propunerea de reorganizare a ArCuB, declarînd că va pune în dezbatere publică respectivul proiect. Cu aceeaşi ocazie, dl Sava s-a dezlănţuit, ca să spun aşa, nu doar împotriva Mihaelei Păun, directoarea ArCuB, ci şi a ONG-urilor care au criticat transformarea Centrul de Proiecte Culturale şi au avertizat asupra riscului de a rata, astfel, participarea la competiţia pentru Capitala Culturală Europeană. Din perspectiva primarului interimar, cei care combat reorganizarea ArCuB sînt „prietenii“ instituţiei, iar despre propunerea în cauză sînt chemaţi să se exprime şi cei care nu sînt prieteni.

Că actualii factori de decizie din Primărie şi CGMB vor capul Mihaelei Păun este evident, iar modul personal şi virulent în care îşi exprimă această dorinţă lasă să se înţeleagă că la mijloc stau recurente chestiuni partinice, ArCuB-ul fiind dintotdeauna un pion important în acţiuni cu iz electoralo-politic (evenimente publice gratuite, Zile ale oraşului etc., care se înmulţesc suspect în anii cu alegeri). Nu e nimic nou aici şi mă tem că nici vreo soluţie de depolitizare nu aşteaptă după colţ - chiar dacă, da, Mihaela Păun e cea care a făcut din Centrul de Proiecte un partener real al sectorului cultural bucureştean. Dar cu el, cu ArCuB-ul, ce au???

Pînă una alta, indiferent ce spun consilierii că scrie în „definiţia“ lui, el este, în Bucureşti, singurul care acordă finanţări nerambursabile în mod transparent, pe bază de concurs şi evaluări ale unor experţi, şi singurul partener instituţional pentru operatorii independenţi şi publici din toate domeniile artistice la nivelul Capitalei. Ce-i în neregulă, principial, definitoriu, cu unica instituţie care face posibilă, în cel mai mare oraş al României, şi altfel de artă/cultură decît cea subvenţionată?? Faptul că ArCuB e „serviciu public de interes local“ şi nu scrie acolo negru pe alb că se ocupă de cultură înseamnă automat că trebuie transformat în „instituţie de spectacole“ ca să se facă lumină, aşa cum se zice în Expunerea de motive pentru reorganizarea lui???

 Ce-i în neregulă cu singura instituţie care face posibilă şi altfel de artă/cultură decît cea subvenţionată??

În fapt, din păcate, sîmburele ideii cu „instituţia de spectacole“ – mai uman zis, teatru de proiecte – a fost semănat de însuşi ArCuB. De unde o vreme a finanţat prin granturi (mai transparent, mai netransparent, după caz) diverse producţii de teatru, instituţia a început, de vreo doi-trei ani, să facă el însuşi spectacole – deşi nu avea ca obiect de activitate producţia, iar Bucureştiul are deja o grămadă de teatre publice de repertoriu, un alt teatru de proiecte (Metropolis) şi un sector de teatru independent foarte activ. Mai exact, în acelaşi timp în care acorda finanţări nerambursabile (pe bază de concurs, de doi ani încoace) inclusiv pentru producţia şi difuzarea/prezentarea de spectacole independente de teatru în regim de proiect, ArCuB-ul intra el însuşi în concurenţă cu producţiile independente (pe care, eventual, le finanţa).

Nu e singura instituţie culturală municipală non-teatrală din Bucureşti care a decis să intre în competiţie cu sectorul independent (şi CreArT - Centrul de Creaţii, Artă şi Tradiţie - o face, deşi teoretic se ocupă de... tradiţii, patrimoniu imaterial etc., tot teoretic el avînd alt obiect de activitate decît ArCuB-ul, căci altfel de ce ar exista DOUĂ instituţii finanţate de aceeaşi autoritate??), dar e singura care şi joacă pe teren, şi stă în poartă. N-am înţeles niciodată de ce o face şi cum îşi rezolvă, măcar conceptual, această incompatibilitate. E normal ca, în cazul activităţilor de pregătire a candidaturii pentru Capitala Culturală Europeană, ArCuB să producă şi să organizeze activităţi (deşi, părerea mea, o parte ar putea să le facă în parteneriat cu sectorul independent şi cel subvenţionat sau exploatînd direcţii ce există deja, dar astea sînt detalii). Să producă spectacole care concurează cu cele de la Godot sau Unteatru, de pe o poziţie de vizibilitate şi condiţii logistice superioare, după care să le dea granturi Godot-ului şi Unteatrului pentru difuzarea propriilor lor spectacole, asta nu e chiar aşa OK.

Însă de aici şi pînă la a considera că, în condiţiile în care se închid săli ale unor teatre publice sau independente pe motiv de risc seismic (ridicat), în loc să laşi ArCuB-ul să contribuie activ la combaterea fenomenului şi la susţinerea sectorului de spectacol, cel mai bine e să-l transformi în alt teatru cu producţii proprii e cale tare lungă. Nu ştiu cum îşi imaginează Primăria şi CGMB că „teatrul ArCuB“ poate gestiona proiectul Capitalei Culturale Europene, însă în mod cert un teatru nu va putea acorda finanţări nerambursabile pentru proiecte de arte vizuale, film, educaţie culturală, festivaluri diverse etc. Iar proiectul de Regulament pentru acordarea de finanţări nerambursabile direct de la Primărie, pus în dezbatere în decembrie, vorbeşte doar despre educaţie civică, proiecte sociale şi de protecţia mediului, nu şi de cultură propriu-zis. Cu proiectele culturale care nu-s nici educaţionale, nici de intervenţie, nici cu mize sociale, care nu combat violenţa domestică, alcoolismul, consumul de droguri sau nu informează asupra normelor fundamentale de igienă etc. ce se-ntîmplă? Şi, mai ales, cu banii pentru astfel de proiecte ce se face? Activităţi electorale? Sau aceşti bani se vor da, ca-n vremurile... bune, cum şi cui ştiu edilii mai bine, la fel cum pare că se va întîmpla şi cu activităţile legate de Capitala Culturală Europeană, că prea a fost multă independenţă organizaţională pînă acum?

În România, totul în materie de dezvoltare organizaţional-instituţională devine profund impredictibil o dată la patru ani. De preferinţă, exact atunci cînd ceva începe să meargă. De pildă, viaţa artistică din Bucureşti. Şi ArCuB-ul. Şi Capitala Culturală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite